5,611 matches
-
de nerecunoscut! — Acum sunteți cunoscut? se miră, oarecum ironic, chirurgul. — Aș vrea să-mi faceți o față de anonim. — Pardon? e contrariat profesorul în fața unei cereri atât de insolite. — Cât mai anonim. — Anonimul venețian? se agață chirurgul de un fir de pai. — Anonimul anonim, spune decis Lionel. Profesorul se lasă să cadă, greu, pe scaun. — Domnule... n-am reținut exact... — Frunza, îl ajută Lionel. — Exact. Deși trecem printr-o criză economică gravă, deși suntem cunoscuți în branșă drept cei mai veroși chirurgi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dar pentru cei nobili nu este bine să asculte ordinele unui conducător vremelnic, și tu ești o nobilă prințesă, numele tău este sacru și secret, luo na, tu nu îl asculta pe liderul acesta pe jumătate dezbrăcat cu pălărie de paie, cu boruri largi, care apare toată ziua la televizor și dă indicații și explică oamenilor obișnuiți ce și cum e viața și ce au ei de făcut, tu ești o supereroină, o prințesă nemaivăzută în ținuturile acestea și tu știi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dârdâind în ritmuri friguroase nu voiam să vină nimic, voiam numai o emigrație o teleportare a păsărilor mele care călătoresc, logic și nefiresc îmi doream să încep în alt ținut o silabă, o atingere, o casă o protectivă carcasă de paie până ai apărut tu, care m-ai întors în ceva înălțimi de cuvinte în niște terfeleli de teribilă luare aminte, o serie de aranjamente suave care fac barbarii stăpâni și vedetele sclave. până am ajuns să te întreb dacă ai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
prima clipă... Măi Petrache! Da’ ce limbă ascuțită ai în searea asta! - a sărit Costăchel în apărarea Măriucăi. Păi s-o cam tocit limba de când n-am mai pus picătură de vin și firimitură de plăcintă pe ea - a pus paie pe foc Petrache, râzând din tot sufletul... Au ciocnit ulcelele cu vin, într-o veselie generală... Cred că muriți de curiozitate să aflați, ce ne aștepta a doua zi - i a zgândărât Petrache. Dacă stau bine și mă gândesc, asta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o simțea... Plutea pe aripile vorbelor căpitanului de la comisariat... Măriuca făcea ce făcea și rămânea cu privirea agățată de șleau... „De ce nu mai vine?” - se frăsuia în gând, apucându-se când de o treabă, când de alta, ca înnecatul de pai... Într-un târziu, Costăchel a intrat pe poartă. Ud și plin de glod, dar cu un bob de lumină cuibărit în ochi... . Ai venit? Atât a reușit să întrebe Măriuca și a rămas nemișcată în fața lui, căutându-i privirea... Am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ordinul colonelului a sunat clar: „Până nu se luminează de ziuă, mergeți să beți apă și umpleți bidoanele. Aveți la dispoziție jumătate de ceas. Executarea!” Orice deplasare pe timp de zi era aproape imposibilă. Terenul îi ca o farfurie. Nici un pai după care să te adăpostești. Doar șanțul șoselei și gârlele paralele ce duc spre pădurea unde era linia frontului... Ei, de aici înainte treburile se schimbă. Acum este momentul când drumurile noastre - al meu și al lui Costăchel - s-au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a doua zi am început munca de ocnași... Tăiam pădurea. O zi întreagă umblam prin omătul până la brâu, pe un ger de îngheța și sufletul din noi. De mâncare să nu mă întrebați. Nu ar fi mâncat-o nici porcii... Paiele în schimb erau la mare căutare. Unui prizonier - cojocar de meserie - i-o venit ideea să facă un fel de platoșă din paie. Scoteam paie din saltele cu mare grijă să nu fim descoperiți și i le dădeam meșterului... Cum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și sufletul din noi. De mâncare să nu mă întrebați. Nu ar fi mâncat-o nici porcii... Paiele în schimb erau la mare căutare. Unui prizonier - cojocar de meserie - i-o venit ideea să facă un fel de platoșă din paie. Scoteam paie din saltele cu mare grijă să nu fim descoperiți și i le dădeam meșterului... Cum le împletea nu știu, dar țineau cald la spate... Plata? O așchie de pâine!... Musafirii își țineau respirația de încordare. Nu a încercat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din noi. De mâncare să nu mă întrebați. Nu ar fi mâncat-o nici porcii... Paiele în schimb erau la mare căutare. Unui prizonier - cojocar de meserie - i-o venit ideea să facă un fel de platoșă din paie. Scoteam paie din saltele cu mare grijă să nu fim descoperiți și i le dădeam meșterului... Cum le împletea nu știu, dar țineau cald la spate... Plata? O așchie de pâine!... Musafirii își țineau respirația de încordare. Nu a încercat nimeni să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
noi însă nici Dunărea nu era mai lată! Ne am ostoit setea. Ne-am răcorit fața și am umplut bidonul cu apă. Ne-am scos încălțările și am pornit pe firul apei la vale. Nu ne atingeam nici de un pai. După câțiva kilometri, am ieșit la mal, prinzându-ne de crengile unei răchiți. Am sărit cât mai departe am putut. Știam de la cei care au încercat să evadeze că au fost prinși cu câinii. Greșeala lor a fost că au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înțelegi... Ce să înțeleg, că soțul meu se culcă cu prima întâlnită, că viața noastră a devenit un calvar de când a apărut această ființă ingrată între mine și tine, că m-ai compromis într-un oraș unde, dacă ridici un pai la bariera de nord, se face un praf de învăluie tot orașul până la marginea de sud? Și știi bine cât de repede se răspândesc bârfele și stăruie mai mult în atmosferă ca praful... Draga mea! Termină! Am fost, acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
acolo, care spurcă locul. Așa încât, fără să zăbovim prea mult, ne-am luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le hărțuiam, cum aleargă, se zbat, unele mor, altele, mai abile, scapă și apucă să intre în găuri, unde de bună seamă că se simțeau în siguranță încă. Niciodată n-am agreat nici meseria
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai departe de mine, ca să mă poată privi mai bine! Începusem să scâncesc și să mă foiesc În scutecul Îngălbenit de vreme și de atâta folosință pentru alți frați, născuți Înaintea mea. Din salteaua ruptă pe alocuri, ieșeau la suprafață paiele și fânul care căpătaseră culori ciudate! Am Început să strâmb din nas din cauza izului de mucegai, pe care l-a sesizat chiar și mama. Ar fi bine să mai schimb, totuși, așternuturile! Cine știe?!” Poate mă trezesc cu vreo vecină
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În momentul respectiv,ar fi vrut să se transforme În stană de piatră! O! dar ce avem aici? se minuna satisfăcut, individul. “Minciunoaso!” o apostrofă pe colega mea, ca mai apoi s-o prindă de cele două cozi galbene (ca paiul de grâu care dă În pârgă) și s-o zgâlțâie binișor. Vino mai aproape, drăguțo, să-ți văd ochii! Voiai să scapi basma curată, dar se pare că norocul te-a ocolit. Ca un automat s-a apropiat de milițian
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
timpul, cât vorbeau, simțeam o admirație față de ele, iar fiecare cuvânt rostit de ele demonstra cât de mare era credința lor și bucuria lăuntrică a trăirii ei. Veni și rândul meu să le povestesc felul în care ajunsem să cred. - Pai, zic eu, pe mine m-a atras dangătul clopotelor. De fiecare dată când începeau să bată, trăiam niște emoții inexplicabile. Duminicele dimineața, când clopotele sunau, eu eram în picioare. Nu mai puteam sta în pat. Nu mă duceam la biserică
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la cel ce pleca la drum, s-a îndreptat tristă de tot spre casa ei... Atât au mai văzut-o vie. Când venise iarăși domnul Nicolae cu cei trei copii ai săi, au găsit-o moartă pe un braț de paie galbene și mirositoare. Avea ochii închiși și gura ei exprima durere și întristare... Au îngropat-o lângă rădăcina unui măr, sub fereastra casei mari, unde a stat trei zile neînsuflețită stăpâna sa. - Șurca noastră, mititica...”. În acest moment, Ana Nicoară
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cea veche. Cu ochii în pământ, a vrut să traverseze ograda. Tatăl ei a tras-o de mânecă. Pune mâna pe o furcă, nu te plimba ca o lunatică în amiaza mare". A luat furca și a înfipt-o în paiele putrezite, aruncate de pe acoperișul poieții. Grele ca pământul. O furcă, un cuțit în șale, o furcă, un cuțit în șale, până i s-a făcut negru înaintea ochilor. Se clătina. "Ce-i cu tine, te porți de parcă ai fi de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
iveau, nu pierdeam ocaziile tradiționale, când, la Ignat, înainte de Sfântul Crăciun, vecinii sau rudele își sacrificau porcii, îngrășați un an întreg. Ne adunam de dimineața devreme și asistam la protocolul de înjunghiere, după care urmau pârlirea la foc de surcele, paie sau tujleni, îmbăierea într-o covată cu uncrop și raderea primului strat de piele, astfel încât să rămână un țesut neted, gălbui, foarte fraged și ușor de jupit, renumitul șoric, pe care-l mâncam cu mare poftă. După atârnarea porcului cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
rolul principal În propria lui piesă și căutând un public dispus să-l urmărească, să-l asculte și să rămână impresionat de ceea ce vedea și auzea. Acum am ajuns la litera m, spuse dintr-o dată, aranjânduși cu stângăcie pălăria de paie peste pletele ciufulite. Eu Încerc să păstrez o anumită ordine În căutarea și descoperirea cuvintelor bune de pronunțat... Îmi pare rău că nu pot să vă rostesc și cuvinte de dinainte de m căci nu mă ntorc niciodată până nu ajung
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care doresc să împart ce am mai de preț: crezurile mele, nădejdile, viața. Olga era convinsă că Alex deținea, dacă nuîntreg dosarul inculpărilor ei frivole, măcar o parte din acesta dar, precum înecatul, căuta să se agațe de un ultim pai. Scena avansului, prin care voia să-i forțeze mâna ca în acest fel să i devină soție, chiar înainte ca partenerul să consimtă să intre în jocul ei, îl ofuscase pe Alex, umplând cum se spune paharul. Din clipa aceea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
un verdict, trăgea o concluzie, niciodată, manifestate, făcute public. ținea totul pentru dânsul.și, pe când ajunsese să fie mai mărișor, se autolăuda, în gând, evident: mă, ce bogat sunt! Mai bogat decât mine cred că nu e nimeni pe lume. Pai, cum să nu fiu bogat, dacă, tot ce am auzit, și am auzit, până la etatea asta, destule, și nu am divulgat nimic, nimănui?! Sunt, deci, deținătorul unei sumedenii de bogății. De bogății ascunse, desigur, ca să nu mi le poată observa
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
scenă. S-au văzut cenzori/diletanți sau cenzori/prudenți. Cenzori luminați și creatori vinovați. Am constatat că multe dintre interdicții porneau din interior - actorii jigniți și comediene frustrate cerînd urgent anchetă...Critici sîrguin cioși puneau, fără să-și dea seama, paie pe foc ( exigența lor căzînd, nu o dată, În reproșuri ...cu reflexe politice). Mai există În carte un episod absurd, kafkian aș zice, În care o capodoperă (Tulburarea apelor de Lucian Blaga) are nevoie de cîteva decenii spre a-și croi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu vrea să vină războiul, fiindcă nu poate face pe șmecherul decît În timp de pace. „CÎnd va veni războiul, interesanta mea individualitate va fi copleșită În mod lamentabil de evenimente; din gîtul meu găurit, de paiață, se vor scoate paie pentru hrana cailor; voi fi luat de călcîi și aruncat Într-un șanț; ochii mei holbați, cu sprîncene de lînă, vor privi speriați o lume răsturnată!”... Frumoasă descriere a stării de război ; nostime puseuri „autocritice” ; și o detașare rară, la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
plăcut gâdilat la orgoliu, și-i spunea, amenințându-l cu degetul: "Mai pune lacăt gurii aceleia aplecată la clevetire, Tăsică, că numai la rele te poate duce. Vezi-ți de bârna din ochiul tău și nu te mai lega de paiul din ochiul altuia!". În momentul acela discuția se repeta ca un ritual, la răstimpuri domnul Gomboș știa că furia popii se domolise și putea răsufla ușurat. Urma o ultimă pildă pe care neapărat preotul urma să i-o dea. Asta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
apă la rigola de lângă poartă, adică pe parcursul acelor ore, că au fost ore din moment ce am luat în calcul și spălarea pereților bazinului, nu fusesem bruiat deloc. În răstimpuri, mă spălam pe mâini și, odihnindu-mă pe unul din fotoliile de pai din verandă, sorbeam licorile pe care mi le lăsase doamna K.: coniac, cafea, vin, pepsi-cola (pe care n-o cumpărai decât pe sub mână, cu pile mari), etc. și ronțăiam biscuiți și covrigei de casă. Când să cobor însă pentru ultima
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]