505 matches
-
bănățenii, lipiți unul de altul ca o hidră cu mai multe capete, își beau borvizul și mai scoteau cîte-o vorbă pe limba lor caraghioasă. Totuși, chiar din prima seară de bal, când își purtase prima dată rochița cu cordon de paiete pe care, din păcate, și-o atinsese nițel de godinul înroșit în timp ce se rotea, cu Ștef ania în brațe, prin sala sărăcăcioasă - sala lor de mese -, Maria începuse să tragă cu coada ochiului spre Costel. Poate pentru că puștiul îi plăcea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de pe inel se colorase delicat în nuanțe de oranj și magenta. Mâinile lor ce se atingeau tandru erau singurele lucruri colorate din sala în care umbra se lupta cu lumina, murdare amândouă și triste. Însăilare de ceață colorată și de paiete, the French Quarter, în povestea lui Cedric, își foia în vânt palmierii și agavele și își sorea mulatrele pe balcoane de fier forjat, protejate de penajul de fildeș al evantaielor. În osul gălbui al lamelelor flexibile negrii din Africa săpaseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mâna nu-i poate urma mintea? "La polizia e una cosa mentale", își spuse, zâmbind amar, Paltin Bădescu, și folosi ce avea la-ndemînă. Așa ajunse locotenentul (pe atunci) Ion Stănilă să vândă fesuri de poleială și hârtie creponată, goarne cu paiete și ochelari de carton în îmbulzeala fetidă a târgului Moșilor, în toamna cu mustării și mititei a lui '66. Între hala de pește cu duhoarea ei de putred, de sare și de femeie, și hala Obor, caldarâmul vastei piețe nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
roiau sute de musculițe. M-a dus să văd șatra țiganilor ce se așezaseră pe groapa de gunoaie din capătul străzii noastre, cu focurile ei melancolice, m-a dus o dată la circ ca să vedem călărețe cu rochii verzi, pline de paiete sclipitoare, m-a dus la muzeul Antipa... Seara, la culcare, îmi cânta vreunul dintre cântecele lui tărăgănate, bănățenești, de care mama râdea atât de mult, mai ales "Gugulan cu car cu mere" (și cu frumoasă muiere), care-mi plăcea la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bancă, în fața casei de bilete, și fuma cu fața întoarsă-ntr-o parte. La-nceput părea o fetiță de vârsta lor, dar avea sâni de femeie și era rujată din plin. Purta o rochie complet roz, de voal, plină de paiete sclipitoare. Gene foarte grele, încărcate de rimei, își lăsau umbrele peste obrajii care nu mai erau de mult de copil. Dar nici n-ajungea cu picioarele la pământ, trebuia să fie cât Mircea de mică... Băiatului i se păru că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai știa pe unde să-și mai zornăie bijuteriile, îl însoțea cu bunăvoință, nu ca să vadă, ci ca să fie văzută... Decât în stal, gândea uneori Ionel, i-ar fi stat mai bine acolo-n arenă, cu pene-n fund și paiete sclipitoare pe decolteu, călăreață de circ arătîndu-și crupa musculoasă ca a iepelor, stând în picioare pe șa în goana calului și sucind triumfătoare din șolduri. Părul i-ar fi fluturat în urmă ca un drapel, poate chiar s-ar fi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zâmbăreț și nepăsător al celorlalte era Aculina, poate nu pentru că n-ar fi vrut, ci pentru că nu se putuse găsi deocamdată nimeni care să vrea să afle cum face dragoste ditamai ofițerul K.G.B., insuficient acoperit de costumașul decoltat, plin de paiete. Ce ciudat, gândi Ionel, că piticii erau de două feluri, unii gheboși, cu capul mare și picioarele strâmbe, iar alții oameni ca toți oamenii, doar că micuți ca niște copii, cu pielea dulce și fragedă, altfel întregi la minte și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ar fi țâșnit din ea. Mișcările, mișcările erau lumea adevărată, la peisaje și obiecte încremenite puiul era aproape orb. În culise era o foiala de stup în roire, o harababură de fețe de clovn, umeri tatuați, fese goale, voaluri și paiete, spinări asudate de ponei. Un tunel de bare metalice ducea de la menajerie până-n arenă, iar în jurul acesteia se-nălțau acum gratii înalte, pe care puiul le putu vedea, strecurîndu-se pe sub cortină. De fapt, aruncă doar o privire spre spectacolul fiarelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la numele tău decât vidul. Mircea înghiți în sec, speriat, prima dată, de schimbarea de anotimp din creierul lui. Dar îl urmă, totuși, fără să șovăie, pe indianul care îi întorsese deodată spatele și se-ndreptase către cortina cusută cu paiete scîn-teietoare. Desiree trase de-un șnur pe care băiatul îl observa acum pentru prima oară, și cele două laturi ale cortinei se tra-seră încetișor în părți, dezvelind - ce ciudat! - nu culisele cu viermuiala lor de forțoși, măscărici și îngrijitori, nici măcar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lui rar dat cu gel și cu fața machiată à la David Bowie așa cum arăta când a întâlnit-o pentru prima dată pe Tally la discotecă, în anii ‘80. Lângă el, Tally era strălucitoare în costumul ei Abba, albastru cu paiete și mulat pe care și-l cumpărase dintr-un magazin la mâna a doua ca să-l poarte la petrecerea de absolvire. Ea, Phil, Mark și cu mine am cântat The Winner Takes It All și am câștigat 50 de lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mark. Am schimbat repede subiectul. Că tot veni vorba, am uitat să-ți mulțumesc pentru cadoul de aniversare, Tally. Stătea cu picioarele încrucișate pe podea, în fața bradului de Crăciun, îmbrăcată în blugi și o bluză neagră, mulată, decoltată și cu paiete, ceea ce pentru ea era cea mai obișnuită ținută de care era capabilă. Am vrut să vă trimit ceva potrivit, m-a tachinat ea. Știu că tu crezi că femeile dețin monopolul la capitolul idei inspirate, a insistat Phil, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la lecturi (Collier’s, Harper’s), preferințe culinare (homar thermidor, unt de arahide) și, În cele din urmă, la haine. Purta o rochie tinerească, scurtă, verde și cu franjuri de-a lungul tivului. Pantofii erau din satin verde asortat, cu paiete În vârf și barete delicate la glezne. Pe umeri avea Înfășurată un boa din pene negre, iar pe cap o pălărie În formă de clopot, cu pandantive de onix atârnându-i deasupra sprâncenelor pensate. Îl mai lăsă câteva secunde pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne-a adus deunăzi o pradă uluitoare. Și acum știm că acele povești sunt adevărate. Doamnelor și domnilor, Îngână Bob Presto, nu vă miroase... cumva... a pește? La această indicație regizorală, Zora, În costumul ei de cauciuc, cu solzi de paiete verzi, strălucitoare, se cufunda În bazin. Costumul Îi venea până În talie, lăsându-i pieptul și umerii goi. Zora Înota În lumina acvatică, deschizându-și ochii sub apă - ceea ce eu nu făceam - zâmbind la bărbații și femeile din cabine, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
același motiv se repetă, cu anume iregularități, într-un covor persienesc. Simbolismul și modernismul acestei poezii sânt de suprafață, fondul ei rămâne oriental, de gazel sau de sure din Coran. Sclipirea din loc în loc a textului o dau, ca niște paiete presărate peste tot, comparațiile. Traian este un mare maestru al comparației, de cele mai multe ori neașteptată și cu ceva emoționant. "Unu, doi, trei sau..." este o carte pentru copii și oameni mari la fel ca "Alice in Wonderland", în care decorurile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu cele șase piciorușe filiforme de pluta poroasă. Cu aceeași cruzime și plăcere te-aș țintui în paginile astea, Lulu, te-aș privi cum te scălâmbăi, cum îți dai ochii peste cap, cum îți fojgăi elitrele de abjecție și de paiete și de plastilină... Mă așez la mașina de scris, masa ta de tortură, dar și a mea, căci nu te pot chinui fără ca eu să mă chinuiesc, așa cum nu poți tăia cu bisturiul un furuncul în propria ta carne, ca să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nimic de-a face cu artificiul paginilor din fața mea, care trebuie exaltat și apărat. Când mergeam la circ, în copilărie, nu-mi plăceau nici animalele, nici clovnii, dar o anumită nuanță fugară de mov-purpuriu, de ver-zui-fulgerător-albastru-intens de pe rochia plină de paiete a vreunei călărețe sau trapeziste mă înnebunea, mă copleșea cu un deliciu sumbru, o topire a oaselor în culoare. Colecționam poleieli de ciocolată tot pentru nuanțele lor de nenumit, acele ape de verde și roz care nu erau culori, ci
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dimineața în văioagă. Am mers un sfert de oră până la dâmb, amețiți de mirosul proaspăt și de puful pe care miile de fluturi albastru electric, roșii, carmin, de culoarea untului, cu striații verzui și punctulețe cafenii îl răspândeau, ca minuscule paiete, pretutindeni. Asemenea fluturi stilizați desenasem în frize, în clasele mici, și străduindu-mă să-i colorez cu cele mai sclipitoare dintre cele douăzeci și patru de creioane colorate, frumos mirositoare, din trusa mea. Și păduricea de salcâmi părea acum mai largă și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
al focului de tabără din ultima seară. De multe ori colegii mei evocau alte ultime nopți, din alte tabere, 100 aducîndu-le la dimensiuni valpurgice: măști, băutură, imense ruguri troznind și punând flăcări pe fețele dimprejur, gagici dansând în sutiene cu paiete... profesorul de sport și profesoara de engleză surprinși pe masa de ping-pong... un tip de la Neculce ar fi avut patru gagici în aceeași noapte (ăsta, la viața lui, s-ar fi culcat cu 178 de femei)... Se frigea slănină, în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
gene. Chiar și în lumina pâlpâitoare și palidă puteai să-ți dai seama de sclipirea culorilor de pe pleoapele lor, de pe umerii obrajilor, de roșul puternic, unsuros, al rujului de pe buzele lor. Pe tricouri, pe bluze și pe rochii își cususeră paiete cu ape verzi-albastre sau mov-indigo, care ardeau brusc într-o rază favorabilă de lumină. 126 Unghiile le erau lăcuite, chiar și cele de la picioare ale fetelor care veniseră în sandale. Când am trecut pe lângă ele, făcîndu-mă, ca de obicei, că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai văd. La focul de tabără, printre scânteile incandescente ale cetinei, îi vedeam din când în când profilul, galben ca șofranul sau roșu ca purpura, după culoarea limbilor de flacără care i se reflectau pe chip. Arșița rugului înalt, sclipirea paietelor și aripioarelor de fluturi ale dansatoarelor din programul artistic, zdrăngănitul de chitară, toate se depuneau, strat peste strat, pe retinele mele, în mintea mea, pe pielea mea, dar pentru mine important era doar s-o văd. Mi-era foarte rușine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să uite niciodată femeile. Una care semăna cu Rita Hayworth à la Gilda. Alta care ai fi zis că-i Ava Gardner, Într-o rochie de seară verde smarald. O copie fidelă a lui Betty Grable - costum de baie din paiete, ciorapi plasă. Bărbați În smoching amestecați printre ele - simple elemente de decor. El nu-și putea dezlipi ochii de pe femei. Uluitor de realistă realizarea. Hinton despre Patchett: „Codoșește fete aranjate să arate ca starurile de film“. „Aranjate“ nu era cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Și mulțumesc pentru masă. Dudley radia de Încîntare. — Ne vedem mîine la 7, flăcău! Dar de ce ne părăsești așa de brusc? Ai o Întîlnire cumva? Da, cu Veronica Lake. *** Îi deschise. Bucățică ruptă din Veronica Lake: rochie de seară cu paiete, o buclă blondă căzută peste un ochi. Dacă sunai Înainte să vii, n-aș fi arătat așa de caraghios. Părea destul de țîfnoasă. Vopseaua de păr se cam ștersese și era inegală. La rădăcini se vedea părul negru. — O Întîlnire neplăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un post permanent: comandant la Divizia Anchete Interne, În vigoare din 2 ianuarie 1958. PARTEA A TREIA Anchete Interne CAPITOLUL 42 Dining Car suferea de mahmureala de după Anul Nou: hîrtia creponată atîrna În neorînduială, iar inscripția „1958“ Își pierdea din paiete. Ed luă loc În separeul lui preferat, cu vedere spre salon și cu imaginea lui reflectată Într-o oglindă. Se uită la ceas: 3.24 după-amiază, 2 ianuarie 1958. Lasă-l pe Bob Gallaudet să Întîrzie la Întîlnire - orice, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vine în prima clipă în minte. Cum de am ajuns aici? Cum de am pierdut total superstiția culturii? E oare vorba de o împuținare progresivă sau de o dorință disperată de a ajunge la mine fără mască, fără trucaj, fără paiete? Criza s-a produs în 1983, la Heidelberg, când eram bursier Humboldt. Mă înscrisesem cu o teză la Sorbona: Problema limitei (peras, în greacă) de la presocratici la Plotin, pe care profesorul Pierre Aubenque, faimosul comentator al lui Aristotel, o acceptase
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ăsta detector de lingurițe de cafea. Datorită poliției mexicane, François Învățase să pronunțe corect cucharilla de café. Ah! Dacă ar putea să se scoale cîntînd o mică bamba din Vera Cruz! În picioare pe saltea, cu un sombrero negru cu paiete aurii pe cap, ar sări tot mai sus, cîntînd Cucharilla de café, olé! Ziua ar Începe bine. Deșteptătorul suna Întruna. Bateriilor le trebuia timp, nu glumă, ca să se consume. Nu le schimbase din ziua În care deșteptătorul părăsise depozitul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]