6,523 matches
-
stradă și încă pe strada ei și pot fi văzuți, mai mult ca o promisiune a întâlnirii viitoare, când se vor regăsi din nou singuri și-n elementul lor. Ce minune purificatoare săvârșise-n ea noaptea aceea! Reținu fața lui palidă, topită de dragoste, ochii încețoșați de nesomn, încercănați, cu privirile duioase, mângâietoare, cu ceva nesigur în ele, ca și expresia de recunoștință și triumf a gurii lui. Asta-i dădu cel mai mare curaj să întâmpine și să înfrunte inevitabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lui Tudor,de care se rezemă ca-ntr-un leșin, strângându-l în brațe, și-și îngropă fața în stofa lui aspră, îmbâcsită de mirosuri aspre de pușcărie și de adierea caldă a trupului lui. Ai venit cu-adevărat? șopti palidă, abia mai ținându-se pe picioare, deschizând ușa odăii. Bărbatul sări de la masă. O prinse în brațe să nu cadă. Cu-adevărat! Și detot? Detot? gemu Cerboaica, zărind prin geam coarnele cerbului ce ridicase capul și privea spre ea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Îi lipsește ceva? Cu aceste întrebări ce mă frământă, ajung la destinație. Cumpăr câțiva trandafiri albi și urc la etajul cinci. Maria e internată în singura rezervă de pe palier. O găsesc repede. Stă întinsă în pat, pare că doarme. E palidă. În cameră se aude, în surdină, o melodie veche. Mă apropii și o privesc cu strângere de inimă. Deși acolo, suferindă, e tot frumoasă. Mi-e milă s-o trezesc. O privesc și atât. Închid ochii și-mi repet, în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
timpul de partea lor. Gnomii, ursul, suflând în lumânare, sunt martori ai unei treceri ireversibile a timpului în spațiu. Trecere ce se realizează împotriva voinței poetului: Doar vântul hai-hui mai șuieră prin crengi și întreabă mereu: "Unde-o fi omul palid care mi-a promis că se va spânzura? Avea părul zburlit și o haină gri." Vântul hai-hui simbolizează un timp diluat, un timp pe care poetul nu reușește să îl densi-fice. Ironia, persiflarea, ludicul accentuează contrapunctic gravitatea situației (se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
orice suport, se clatină din temelii: Existența mea era o amară alegorie de carton, un spectacol fără grație. (Meridian) Școlarul Durerii încearcă să trăiască dincolo de memorie (= oglindă), el vrea să se sustragă unei realități violente: Sunt eu, insul premeditat, uniform, palidul ucigaș al vârstei mele, sau încep să trăiesc acum, aici, fără tradiție, dincolo de memorie, o realitate violentă și abruptă? Eugen Simion spusese încă din 1978: "Proza lui Emil Botta este un complicat monolog în fața oglinzii."41 Această sentință ne duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de tristețe, pieream în cenușă... (Monos) Aceste spații sunt ale exhibiției, ale lamentării: Zi și noapte mă lamentez, singur, singur ca un huhurez. Clipele trec pe lângă mine ca furtuna printre ruine. (Gravitațiuni) Vai, mie, barca pare un sicriu, Timonierul e palid, gluga îi acoperă țeasta... Lopătează, lopătează, despică hula: Fuga noastră e povestită în scripturi. (Vacanță) Și-s palid ca moartea Și fug, Privind înapoi... (Privește înapoi cu emoție!) Această privire înapoi anulează ideea de înaintare, anihilează spațiul. Ieșirea din sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
singur, singur ca un huhurez. Clipele trec pe lângă mine ca furtuna printre ruine. (Gravitațiuni) Vai, mie, barca pare un sicriu, Timonierul e palid, gluga îi acoperă țeasta... Lopătează, lopătează, despică hula: Fuga noastră e povestită în scripturi. (Vacanță) Și-s palid ca moartea Și fug, Privind înapoi... (Privește înapoi cu emoție!) Această privire înapoi anulează ideea de înaintare, anihilează spațiul. Ieșirea din sine (povestită în Scripturi) presupune un efort, o eliberare ce nu mai poartă pecetea timpului. Ieșirea din sine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
au făcut caz, căci, după remarca foarte justă a lui Eugen Lovinescu din 1920, rareori povestirile Hortensie Papadat-Bengescu rămân la „exuberanța senzorială cu care ne-a învățat Contesa de Noailles; nu e langoarea vaporoasă, sensibleria rafinată și discretă a unei palide literaturi lipsite de nerv și de viață, ci apriga incizie a unui instrument de precizie în jocul complicat al inimii feminine.”¹ Eroinele prozelor de început ale scriitoarei sunt variante ale unui simgur prototip. Fără biografie, fără individualitate, chiar fără chip
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
este pregătită să-și răsfrângă tulpina, într-o simbioză peste susținătorul său, într-o îmbrățisare perfectă. PALOARE Dragostea este cea care absoarbe orice energie din trupul istovit de sentiment, în oglinda ei, icoana iubită a ființei omenești, Manuela se văzu palidă, albă de tot, cu fața mai mică, cu capul mai delicat, ca după o boală. În sentimentul ei pentru Vâlsan era ceva imperios, “absolut”, o exagerare de care este conștientă. Ea dorea să iubească, deși simțea câteodată dragostea ca pe
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ce-o fi avînd cu Ilinca, și Bărzăunul închise dintr-un ochi în semn că el știa totul, dar eu cunosc faptul că... Ilinca are ce are cu... cu tine, țap împăiat ce ești! Zi că n-am dreptate, față palidă, ori treci și te luptă cu mine! Lui Virgil i se aprinse toată făptura de zîmbet. Rămase mut cu desăvîrșire. La o asemenea întorsătură a lucrurilor nu se așteptase. L-ar fi strîns pe Bărzăun în brațe de bucurie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Aurora: Cineva întreabă ce se întămplă cu Marte pentru om? Evelin: Ca și pe Lună, în prezent planeta Marte nu poate susține viața așa cum o cunoaștem noi. Atmosfera: noaptea cade pe suprafața planetei o brumă subțire care ziua, cu căldura palidă a Soarelui, se topește dar nu se transformă în vapori de apă pentru că bruma-i formată din carbon. Aurora: De curând o navă care a aselenizat pe Marte într-o zonă, a înregistrat o temperatură de minus 6 grade Celsius
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
operei de artă este nevoie de participare indistinctă a sensibilității și a intelectului. Arta gânditoare este cea care constituie o plimbare filozofică prin semnificațiile existenței. Poetul imaginează și suprapune o altă lume "pe-astă lume de noroi", scrie Eminescu, "Înger palid cu priviri curate, ...Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea." (Epigonii). Geniul "vede o altă lume decât tot restul oamenilor și se comportă ca și cum ar fi venit din afară", afirmă Schopenhauer. Or, Eminescu s-a recunoscut dintru început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
deschidea fereastra spre Absolut"un dincolo indefinisabil. Betina von Arnim scria despre unele din poeziile sale din acea perioadă:´"Au ceva bulversant, adevărul inimii și al poeziei care străpunge ceața rațiunii asemenea soarelui toamna." Vedeau dincolo de raționalitate. Pentru că, afirmă Rimbaud, "Palida noastă rațiune ne ascunde infinitul." Tâmplarul Zimmer spunea despre Hölderlin, pe care l-a găzduit pe malul Neckarului timp de 37 de ani de penumbră a minții: "nu e nebun, știe prea multe". De altfel, poeziile din acea perioadă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lumină tomnatecă. O vreme, își spuse că era teama de a-i pierde. Pe ei, miezul ființei lui. Oaza lui de liniște. Știa, însă, că nu fusese așa. Nu întru totul. Simțise sângele scurgându-i-se din obraji, până când rămăsese palid ca o frunză scofâlcită, ea singură semeață sub o pală de vânt. Simțise încăperea răcindu-se brusc, ca și când s-ar fi deschis o ușă inexistentă până atunci în interiorul lui, acolo unde frigul își găsea, cu fiecare clipă, un sălaș mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care au locuit acolo cu mult timp în urmă. Descrierea devine digresiune, autoarea devine un elev sârguincios care vrea să scrie tot ce știe, vrea să epuizeze subiect-obiectul: O lună plină o privea îngăduitoare, iar lumina ei îi dezmierda obrajii palizi pe care se distingeau cu ușurință urme sărate. Părea atât de fericită departe, la înălțime, nederanjată de nimeni și de nimic. Muza atâtor scriitori, pusă în versuri de poeți inspirați de frumusețea și misterul ei, cântată și iubită, dar de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cuțitul la pieptul său cald, păzindu-l parcă să nu-i fie furat. Își întinse picioarele întorcându-se cu fața spre fereastră fără să renunțe însă la cuțit. O lună plină o privea îngăduitoare, iar lumina ei îi dezmierda obrajii palizi pe care se distingeau cu ușurință urme sărate. Părea atât de fericită departe, la înălțime, nederanjată de nimeni și nimic. Muza atâtor scriitori, pusă în versuri de poeți inspirați de frumusețea și misterul ei, cântată și iubită, dar de neatins
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
facă cu el. Soarele continua să mângâie tandru buzele întredeschise, pleoapele ce ascundeau secretele unui suflet zbuciumat care nu reușea să-și găsească liniștea mult dorită fiind în căutarea dezlegării misterului bărbatului care apăruse și dispăruse din lumea ei, obrajii palizi care roșeau atât de ușor în cele mai nepotrivite momente. Căldura razelor, care își continuau explorarea chipului Karinei, o destinse. O toropeală plăcută îi cuprinse mintea și trupul încordat. Ciripitul vesel al vrăbiuțelor ce se jucau sărind din ramură în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
surdă, inexplicabilă pe care însă o prelungea în mod conștient, intenționat. Pielea albă, pe care nu o mângâiase razele soarelui de prea mult timp și nici mâinile străinului, contrasta puternic cu negrul sutienului fin de dantelă dându-i o nuanță palidă, cadaverică. Îl lăsă la locul lui, hipnotizată de noua imagine care începea să se contureze în oglinda imensă din baie. În acel moment își dovedea utilitatea moftul de a avea o oglindă de acele dimensiuni, în care se vedea în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dezorientată în jur. Ce căuta acolo? Unde era el? Își ceru scuze ca prin vis și se urcă din nou pe bordură. - Poate că ar fi mai bine să mergeți pe trotuar, e mai sigur acolo. La cât sunteți de palidă mai aveți puțin și leșinați în stradă. Ascultă îndemnul șoferului. Acesta se mai îmblânzi puțin văzând-o speriată și amețită. Era aproape de semafor și se făcu verde chiar în acel moment. Traversă și se duse direct în stația de autobuz
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
înțelegea schimbarea Karinei în perioada scurtă în care pregătise ceaiul și ceva de mâncare pentru excursia pe care o planificaseră cu câteva minute înainte. - Am dormit? Am visat? Oh, Doamne! și-și șterse lacrimile care continuau să curgă pe obrajii palizi. O durere ușoară la brațul stâng îi îndreptă atenția spre locul acela. Acolo unde mâna lui, cu degetele acelea lungi, o ținuse captivă într-o încleștare dureroasă, doar cu câteva clipe mai devreme, rămăsese o urmă roșiatică. Urma îi înconjura
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
un mediu mai luminos, mai că nu vede mai nimic, nu mai mult decât chipul hieratic al lui don Fulgencio, tivit de o ușoară lumină cernută, cu ochi care par că nu privesc, cu mustața căzută. Maestrul privește acest copil palid și deșirat, cu umerii suspendați, cu buza superioară ridicată care îi lasă gura întredeschisă. Fiul meu! exclamă don Avito, întinzând spre el mâinile ca și cum ar prezenta comercial un fel de marfă. Apolodorul nostru! adaugă calm don Fulgencio, și cum copilul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
îi spune celeilalte: "Ce mai dați, señora Ruperta, pentru a avea din ce trăi..." Băiatul își amintește de "ce lume, Fecioară Preasfântă, ce lume!", a mamei sale și îmbrățișările acesteia acordate sorei sale. Și apoi o vede pe această copiliță palidă, clorotică, pe care o întâlnește aproape în fiecare zi când merge la clasa de matematici, această fetiță care îl privește cu ochi de vis. Și-și amintește imediat când, copil fiind, a văzut pe alți copii prinzând un liliac, țintuindu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
călătoria în care au plecat imediat după înmormântarea mamei. Spre uluirea lor, Lavinia este atât de schimbată, încât pare copia fidelă a Christinei: acum este frumoasă, fermecătoare, cuceritoare prin feminitate; în schimb, Orin a ajuns umbra celui care a fost, palid, deprimat, șovăielnic, obsedat de moartea mamei, dominat de Lavinia care încearcă astfel să-l împiedice a mărturisi crimele săvârșite. Ea crede a găsi o soluție în căsătoria ei cu Peter și a fratelui cu Hazel, dar Orin pentru a o
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
e o muzic?"; În concep? ia să, muzică de?ine astfel un Ioc esen?ial „legat? cum avea s? fie, de arhitectură lumii", de structură cosmosului: „Inima unui cuvânt, punctul lui de culminare, culminarea Ins??i lang? care se grupeaz? palide celelalte silabe este accentul", iar „claritatea silabelor sau mai bine zis calitatea muzical? a silabelor atârn? mult de la accent.. ". („Manuscrise"). ?i pentru c? „acest nucleu de radia?ie Îndep?rtat? s? fie cât mai Inc?rcat ?i cât mai dens
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În metru antic", „Luceaf?rul") ?i un mit poetic prezent, În crea?ia eminescian?, În dou? ipostaze: prima, „direct?, explicit?", se refer? la „poezia că tem? de reflec?ie În poem" (de exemplu, versurile din „Epigonii": „Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate / Voluptuos joc cu imagini / Strai de purpur???i aur peste ?? rană cea grea"), iar a doua, „esen?ial?", se refer? Ia dimensiunea orfic? a poeziei, „ca expresie a unei muzicalit??i interioare, profunde, o muzic? inconfundabil?, care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]