483 matches
-
schimbare continuă, rapidă și brutală. Eu însămi mă schimb în fiecare zi - îmi studiez fața, desenând-o cu grijă. În zadar încerc să dau la o parte schimbările din chip care m-au transformat într-o străină. Cine poate falsifica palimpsestul vieții? Încercăm să schimbăm câte puțin ceea ce a scris viața pe noi. Dar nu merge - se vede clar ce aparține vieții și ce ține de încercările noastre de a da timpul înapoi. Da, asta s-ar putea numi îmbătrânire. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care timpul, În curgerea-i implacabila, o provoacă În ordinea lumii, nimicind sensurile. E de Înțeles, prin urmare, Încercarea poeziei de a aduce cu sine motive ale regenerării, ale vitalității și elanului de Întemeiere: „Puștiul geometric În clepsidra/ Fără vitralii/ Palimpsest./ În conul meu de ceas/ Timpul se vede greu/ Îndur depărtări/ Cu păduri nezidite/ Cu vorbe pierdute pe vânt/ În spirală căderii/ Și germinație/ Povestea mă apasă/ În reverie (...)” (,,Somn”). Drumului abrupt către neant (inclusiv al sensurilor) i se opune
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În carte vin să Întregească mănunchiul de sensuri, asemenea acestui haiku disimulat În inima altei poezii: ,,Sunt că până/ Pe apele culorilor/ Fir de tăcere” (,,Culoarea apelor”). Volumul se lasă văzut ca un tablou al poeziei În tuse suprapuse, un palimpsest al succesivităților răsfrânte. Din obiect pur al căutărilor, poezia devine ea Însăși căutare a elementelor pure din straturile existenței: ,,Plâns ritual În speranța/ În vers, alergare spre suflet;/ Pustiu spre pustiu/ Distruge pasărea/ Strivesc neputincios aparențele./ Pășesc În amăgire/ Mai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
giugiulea. Acum evită locul, conștient că exercită o atracție nesănătoasă asupra lui. Asta a fost o perioadă neagră a vieții sale. Când era să fie surprins de un polițist, înainte de a avea timp să-și ridice pantalonii. Oxfordul devenise un palimpsest. De fiecare dată când trecea pe străzile lui, era forțat să interpreteze toate plimbările anterioare în mici ritualuri, în cascade de ticuri, murmure și gesturi abrupte care provocau bârfele studenților mai mari, obișnuiți să diagnosticheze orice drept suprasolicitare. Chapel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un decalaj de perspectivă. Putem vorbi de exact aceleași locuri, putem sta în aceleași locuri și nu vedem același lucru. S.A.: Sunt două topografii care nu au aproape nici o intersecție, pentru că sunt mai curând suprapuse. Două geografii simbolice într-un palimpsest, două hărți mentale cu puține atingeri... M.I.: Da. Asta a fost. De ce mi-a vorbit? A vrut să convingă, să vorbească cu mine, mi-a spus de Ierusalim. Nu știu dacă el a știut că sunt evreu, cercetător, cabalist sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
le da ghes, apoi, fiecare în parte și cu toții în general, avură un cumplit, ucigător sentiment de jenă. „Căci oare ce mă ține pe mine treaz - gândi Barzovie-Vodă, punând degetul pe rană - dacă nu apropierea acestei june cu miros de palimpsest? Se cade oare ca un Domn să coboare din augusta lui seninătate până acolo unde mici simțuri tulburi, hărăzite îndeobște omului de rând, îl împiedică a vedea clar și-a citi corect în Cartea ăstei lumi? Nu, jună copilă - își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Repausul se sfârșește. Se strâng merindele, se aruncă fărâmiturile porumbeilor, se adună uneltele din iarbă, căci Metodiu și Iovănuț intră în Veneția și cerul e închis. Episodul 149 PRIMELE MINUTE LA VENEȚIA Cum spuneam, Metodiu și Iovănuț intrară în Veneția. Palimpsestul către care, din când în când, mai aruncăm câte-o privire, nu ne spune pe unde-or fi pătruns bunii noștri călugări în oraș. La urma urmei nici nu importă. Cert este că era nu cu mult înainte de lăsarea întunericului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fi multe de adăugat dintre cele vechi. Problema e alta. Avem nevoie de evaluarea, ordonarea, structurarea materiei înregistrate, de separarea și ierarhizarea valorilor, uneori având încă un statut incert, lăsate parcă la jumătatea drumului. Înțelegerea acestei literaturi e ca un palimpsest în lucru. Întâlnim pe suprafața lui ștersături, corecturi, suprapuneri, operația fiind începută sub regimul trecut, în diverse etape. E adevărat că nu ne mai izbim de penibilele interdicții legate de scriitorii (unii de prima mâna) expatriați sau de cei indezirabili
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
imaginii de sine a eminescologiei“ pentru a genera o „hartă identitară care să-l ferească pe cititor de «rătăciri»“, atrăgând atenția că valul centenar de interpretări eminesciene s-a și istoricizat, s-a stratificat și că poate fi citit în palimpsest. În al doilea rând, eminescologia trebuie să-și ia în serios responsabilitatea „gestionării imaginii unei opere exemplare“, lucru de care se achită cu succes autorul cărții Eminescu. Negocierea unei imagini (construcția unui canon, emergența unui mită. Chiar dacă titlul pare să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
nu-i mai interesează.“ Este inexplicabilă (și, într-un fel, înduioșătoare) insistența cu care un autor evoluează de câteva decenii în afara poeziei convins că este poet. Vulva prehensila Volumul de „noeme și dianoeme“ Claunul de neon publicat de Ion Antoniu (Palimpsest, București, 2006) reprezintă, în felul lui, o performanță. Textele din acest volum sunt pline de neologisme răsunătoare, dar nu transmit nici o emoție. Zdrăngănesc strident, ca niște tinichele lovite de copii cu piciorul pe o stradă pavată cu piatră cubică: „Cufundându
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
umor foarte rafinat...“ etc. De unde se vede că, așa cum există versuri fără poezie, există și critică fără spirit critic. Discriminare Este greu de imaginat spectatorul care ar avea răbdare să urmărească ultima piesă de teatru a lui Peca Ștefan, Koolöri (Palimpsest, București, 2006), în eventualitatea că ar fi pusă în scenă. Replicile pe care le schimbă personajele, tineri americani și români, sunt pline de cuvinte deocheate, de mereu aceleași cuvinte deocheate, ceea ce la început uimește, dar de la un moment dat plictisește
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de multă răbdare ca să fii soția... vreau să spun cititorul lui Nicolae Sârbu. Imagistica hazardata Versurile lui Nicolae Sârbu, pe care le putem citi în volumul Cu pumnul pe i (ediție sentimentală alcătuită de Ion Cocora, prefață de Ion Pop, Palimpsest, București, 2007), fac atingere din când în când cu poezia lui Mircea Dinescu. Inventivitatea imagistică, sarcasmul melodios ca și o anumită precipitare a discursului, care generează formulări eliptice, amintesc de modul de a scrie al „proprietarului de poduri“: „Trec ploi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o zi: "În istorie nu e valabilă teoria cu reconstituirea unui brontozaur după un femur. Patimile au încurcat iremediabil multe lucruri. Și pe urmă istoria a fost mereu rescrisă în funcție de interese. Ea a ajuns să semene uneori cu un nesfârșit palimpsest unde e aproape cu neputință să ajungi la scrierea originală. Sau chiar dacă ai ajuns, nu știi că te afli în fața ei. Bănuiești până și adevărul de fals, de mistificare". Așa că renunțasem la ambiția de a lămuri ceea ce rămăsese nelămurit. Unii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
căruia se modifică unele lucruri, fie așa este natura cărții. Deci cartea e scrisă, dar formele nu-i sunt fixe. Cam așa... De ce? Nu știu. E ceva care rescrie istoria. E interesant, zise el preocupat. Poate e un fel de palimpsest. Gândurile mi-au sărit deodată la Împărat. Mai trăiește? Felix Amadeo, mai trăiește? Ți-a spus și Baronul și ți-a dat de înțeles și tatăl lui Orande... Știu, îl întrerupsei, dar în Arvon Mircea n-am avut prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fiziologiei anormale. Tonurile pale și, mai rău, planșele distorsionate cromatic ilustrau aspecte dintre cele mai fantastice ale încurcăturilor fiziologice: un bărbat poza timid, gol până la brâu - cu mâna pe spătarul unui scaun de bucătărie și cu pieptul ca un adevărat palimpsest de sfârcuri, unele peste altele, câteva mari cât o farfurioară; un alt bărbat arăta camerei o parte a capului unde, din urechea internă, îi ieșea un penis, ca într-o gravură a lui Dürer: o femeie, cu o constituție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Și dac-ar exista? — Dacă accepți această posibilitate conceptuală, zise domnul Jones, trebuie să accepți în egală măsură și că la fel de bine ar putea exista mai multe lumi. De fapt că ar putea exista o infinitate de dimensiuni, ca niște palimpseste, deasupra și înăuntrul și în jurul dimensiunii noastre, fără ca noi să fim capabili să le vedem în vreun fel sau altul. Mai departe: nu există nici un motiv pentru care acele dimensiuni să opereze doar la scara noastră. Infinitatea se poate întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
păstrează totul, obișnuința supune Într-un mod ciudat. Cea de-a șaptea piele a șarpelui seamănă Întotdeauna cu prima pe care a lepădat-o. O clipă crezi că ai găsit urma ce nu s-a șters, că scrii pe acest palimpsest, dar nu trebuie decât o Întâmplare pentru ca tot ceea ce credeai pierdut să reapară, lizibil, puternic, strălucitor. În zilele noastre, Puritanismul rănit - Împotriva căruia dandysmul a pornit un război crâncen, mai curând hărțuindu-l decât atacându-l frontal, cu săgețile zeflemelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cuprindă și să topească Universul de la început și până la final. Ion Cocora: Într-o elegie cu obloanele trase Construit ca o amplă elegie cu obloanele trase, volumul de versuri al lui Ion Cocora (Într-o elegie cu obloanele trase, Editura Palimpsest, București, 2011) mărturisește spaima firească a omului, indusă de trecerea timpului care, făcându-se într-un singur sens, nu-i poate crea celui atașat de viața de aici, devotat manifestărilor ei, decât tristețe fără leac, instalată însă devreme, odată cu gândul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o lipsă de mândrie creaturală în a nu-ți oferi inima istovirii voluptuoase a morții. Doar strângându-te neîncetat o strângi în tine, îi reduci din infinit. În concluzie, prin volumul său, Ion Cocora aduce o poezie-confesiune, în care sufletul, palimpsest și el, se exprimă cu asupra de măsură, contabilizând datele vârsteilimită, cu inerenta oscilare între asumare și respingere a ceea ce conștientizează că e un dat și, totuși, nu poate să-l accepte impasibil. Prolegomene la singurătatea visătorului - Daniel Corbu: Poftiți
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Nu putem înțelege în întregime Principele fără cunoașterea scrisorii către Francesco Vettori (10 dec. 1513) și a dedicației către ilustrul Lorenzo de Medici. Semnele unei tainice învestituri subiective a pasionatului doctrinar al artei de a guverna, se pot citi în palimpsest. Nu e nici o îndoială că afirmațiile făcute, în varii locuri din operă, pe tema omului din popor ajuns în poziții înalte prin calitățile personale și favoarea destinului, au o semnificație majoră în analiza aspirațiilor personalității lui Machiavelli. Ereditatea princiară nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de atelier dovedesc (mai era nevoie?) că mă știe pe de rost. Eu sînt femeia, încă tînără, ținînd în poală, pe o farfurie întinsă, albă, o căpățînă de ridiche neagră. M-ai răzuit de vreo două-trei decenii ca pe-un palimpsest. Tu reprezinți instanța tinereții mele, Ana. N-ai voie să fii bătrînă. Nebună și frumoasă, da. Te păstrez în banca mea de date nebună și frumoasă. Ochii îi sînt obosiți. Unul pare a avea în mijloc ceva ca o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
problematică se conservă ca principiu compozițional și în Juventus (1994), o inedită arheologie a stării de a fi tânăr. Numai că aici repertoriul atitudinilor este mult mai amplu, etalându-se între umoare și clișeu sau între candoare și sarcasm. În palimpsestul ființei, subiectul liric își descoperă multiple identități subcutanate, obiectivate sub forma unor voci concurente. Regăsindu-se în fiecare, dar neputând fi transpus fără rest în nici una din ele, eul pulverizat se complace în procesul dramatizării acestor reprezentări agonale: „Poate avea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
toamnă (1981), Pomul cunoașterii (1983), Calea amintirilor (1986), epica este impregnată de efectul lecturilor și al reflecțiilor asupra literaturii altora. Evidentă este îndeosebi influența lui Marcel Proust asupra strategiilor narative utilizate și a lui Th. Mann în ceea ce privește predilecția pentru tehnica palimpsestului și pentru substratul livresc. Autorul imaginează personaje care se rețin, plasate într-un univers ce se reconstituie în permanență prin rememorare. SCRIERI: Condiția romanului, Cluj, 1971; Căile eseului, Timișoara, 1976; Proust, azi, Timișoara, 1979; Echinox de toamnă, Timișoara, 1981; Pomul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285742_a_287071]
-
Iași 2015 "Am visat, întotdeauna, un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome și diferite, asemenea acelor pereți de mănăstire medievală, pictați cu peisaje, în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri de sfinți." Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest La umbra cuvintelor în floare Eminentă absolventă a Facultății de Litere, Istorie și Teologie a Universității de Vest din Timișoara, Alina-Iuliana Popescu este actualmente profesoară în învățământul preuniversitar. Ea a dorit să continue activitatea de cercetare începută cu mult entuziasm
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de asemenea, vocea civică a Anei Blandiana. O altă legătură, Iulian Boldea stabilește între poezia, eseistica și publicistica acesteia (Calitatea de martor, Eu scrii, tu scrii, el, ea scrie, Cea mai frumoasa dintre lumile posibile, Coridoare de oglinzi, Autoportret cu palimpsest etc.), autorul identificând prezența unor teme comune, precum: condiția creatorului, mirarea de a fi, individul în raport cu propriul destin și cu istoria. A doua parte conține o analiză a prozei acesteia (volumele de nuvele Cele patru anotimpuri și Proiecte de trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]