20,853 matches
-
voi înțelege zădărnicia oricărei rugăciuni. Căci Dumnezeu le-a îndeplinit pe toate, încă înainte să fi fost cineva să se roage. Deasupra Atlanticului Unde ne întâlneam? Deasupra Atlanticului. Cuvintele, prin aglomerare, se condensau în două umbre verticale, ce răpăiau din palme și-și dădeau târcoale, ca-ntr-un flamenco, ce, treptat, topea bătrânul aisberg al timidității crase care deja ne consacrase. Eu tropăiam mărunt în spuma fustelor. El avea păr și ochi de matador. Și nu ne speriau vapoare, avioane și
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
un înger de când i se agravase boala îl vedeam destul de rar pe la școală venea doar o dată la câteva săptămâni țin minte și acum că într-o după amiază în curte a ridicat de pe asfalt un porumbel mort îl luase în palmele lui micuțe ca pe un prunc încerca să-i redea suflul vieții care în curând și pe el avea să îl părăsească doar câteva săptămâni mai târziu după înmormântare taică-su a plecat de acasă spunea peste tot că soția
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
tigaie de tuci, un pahar elegant, înalt, pentru șampanie, un păhărel de lemn, folosit ca suport de halit ouă fierte" orice" deschizînd robinetul, sorbind febrilă ,din pumni, jetul rece, sonor în chiuvetă"rîzînd" uite, băi, fac bulbuci!" uite, băi, ce palme umede am!" scuturîndu-le ca pe niște frunze groase, cărnoase, suculente" frunzele ei de plantă ciudată, de copăcică neclasificată în nici o botanică" storcîndu-le amuzată" acolo, în pădurile inextricabile ale tinereții ei veșnice, sfinte" îndesată grațios cu rădăcinile-i roz, parfumate de
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
telefon, și gata. Brice Parrain i-a pus o mulțime de întrebări despre el, despre scris, despre cariera lui de inginer, în staff-ul unei firme pariziene mari. Despre intențiile lui de viitor. Pe urmă i-a spus, bătând cu palma pe manuscrisul așezat între ei, pe masă: Aștept să mai scrieți una, și apoi v-o public pe asta. Întâi pe asta și apoi pe aceea. Dar să fie scrisă. L-a întrebat, sau nu l-a întrebat de ce, nu
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
De miliarde de ori îmi vor obosi brațele slăbite, de miliarde de ori mi se va opri inima ostenită în piepturi ce vor muri. - Ah, toate aceste căderi, gemetele și urletele izbind clipă de clipă-n timpanul meu ceresc, o, palmele mele de lumină ce nu vor mai face nicicând bătături, tot mângâind fețe înlăcrimate, spălând rănite picioare, așezându-se de miliarde de ori pe umerii încovoiați! Să fii ramă în vecii vecilor, în timp ce peisajul se veștejește, în timp ce portretul pute, în timp ce
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
despuindu-și lună furnică a pustiei și stăpâna pe ape și asinii mei și tună prin sânii/turlă sfânta întristare lângă mormântul de păstor și frate (nu-i Sulamita implorând a toate o linie de cer însoțitoare?) îi pun în palmă vorbe de țărână: - aproape zeii sunt de noi privește cum coace pânea vieții o bătrână la șaptezeci de verste peste creștet. în cuibul ei ca pe pământ se poartă dezgroapă rădăcini aprinde focul îndeamnă vita-n jug visând norocul cu
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
nu mă enerva... stai locului și ascultă...că io am experiențe vaste, nu ca tine, o caraghioasă cu ochii verzi, rotitori, cît roata morii...de se-nvîrtesc: țac-țac-țac!... hm!... Bine, zice, sînt numa' urechi... și chiar să le mimeze, lipindu-și palmele reci de cap și fîlfîind grațios două degete subțiri... deodată întrebîndu-mă, o știi pe-aia cu melcul care-și filfîie coarnele?... n-o știi, n-o știi... te-am prins!... habar n-ai!... Și eu să-i descriu, să-i
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
Făpturi a căror îmbrățișare E mai curînd Deschiderea zilei într-o Crescătoare strălucire, Rotind deasupra pădurii. Tîrîtoare le par Toate Și nestatornice Cum ar fi Alaiul de nuntă, Albia unui pîrîu, Un zid în ridicare... * Nisip... De neîngrădit, Ca lumina. Palma în care Fiecare grăunte Aspru sau mîngîietor E o altă făptură Esențială înțelegînd în felul ei Iubirea: Sacrificiul măcinării, Chinul vîntului Care spulbră Greutatea mării Incendii care topesc Pînă și scrîșnetul. în cele din urmă, O pîine celestă Hrănind ziua
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
în timp ce eu tînjesc după desăvîrșirea cerută de cugetul tău, Rabbi, cel care mă iubești ca pe un ciob de cer și mă ții în lumina ochilor tăi cum o cămașă de forță peste înfățișarea adevărată a lucrurilor și stau în palma Dumnezeului celui viu și ilustru încăpînd toată în confuzia cosmogonică de după înălțare, și sînt pusă ca priveliște în mijlocul ocărilor în plumb de cuvînt hipnagog și stau de vorbă cu vocea ta, Rabbi, gîndind la fel cum orbecăiesc prin plaur alveolele
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
liste cu anglo-americanii netraduși de doamna Ralian, sărbătorita noastră mai pune niște calități. Într-un spațiu care cultivă voluptatea trîndăviei, domnia sa e harnică. Într-un timp cînd se poartă moda nasului pe sus, e modestă. Într-un mediu doldora de palme, răcnete și delațiuni, e atașantă și cordială. În plin delir al chiulului, trăiește în sîrguința elevului de școală primară. În vremea lipsei de cuvînt, e parolistă și punctuală ca un soldat german la întîlnirea cu tranșeele. Mai simplu spus, muncește
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
ei pot fi lași, sfinți și lași, preacurați și netrebnici și ei pot minți: n-am înțeles, nu înțeleg ce se întâmplă acum ceea ce am auzit e doar un cuvânt dar cum pot sensul lui să-l adun, în podul palmei și să vi-l arăt și să spun el este el, cum pot dacă trăiește cuvântul lor cât fulgerul arzând numai coaja de stejar, și chiar mai puțin decât fulgerul și decât scânteia unui amnar. Am auzit dar nu am
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
pe banchetă, cu spatele lipit de geam și cu un picior sub ea. Am ridicat din umeri. - Chiar vrei să ghicesc? - Spune, să vedem. Mă urmărea încercând să pară cât mai concentrată. își țuguiase buzele. - Treișdoi! a pocnit victorioasă din palme. Nimerise. A văzut uimirea mea. - Am ghicit. Tu mi-ai spus-o. M-am concentrat și te-am întrebat în gând: "Douășopt, treizeci sau treijdoi?" La treijdoi ai tresărit și m-am prins. - Am tresărit de durere, i-am răspuns
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
ridicase și se chinuia să dea jos boccelele din plasă. L-am ajutat. Mașa se trăsese lângă geam și zgâria ceva pe sticla înghețată. M-am lipit de ea. I-am luat mâna și i-am apăsat-o pe fereastră. Palma deschisă își lăsase semnul în chiciura ferestrei. Sticleau, de-afară, luminile rare ale orașului. - La cât e autobuzul tău? m-a întrebat. - Mai aștept două ore. - Al meu peste un ceas. Se posomorâse. S-a întors spre mine. - Mă conduci
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
își ridicase poalele. Am tras de copca aceea. Mai avea și un nasture pe undeva. Am tras până l-am rupt. O cercetam și ea se lăsa, unduind, descoperită. Când am intrat în ea, m-a cuprins brusc pe după ceafă. Palmele transpirate îmi aplecau sacadat capul pe umărul ei. O strângeam cu mâinile adânc înfipte sub sternul ei. Simțeam cum tot înlăuntru ei se zbate străfulgerat. Săgetările treceau în mine și le-ntorceam speriat parcă de sclipirile lor tăioase, adânci. Gâfâia
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
-i ridică fusta pînă la șolduri. Tanti Sofica e disperată: " Da, da..." și încearcă să-și coboare fusta. "Vezi normal!" " Da, văd..." " Păi și cum ai putut normal, tu, să stai tu nemăritată pînă la vîrsta asta?" și-și pleznește palmele una de alta. Tanti Sofica se ferește și-și aranjează fusta. " Cînd mergem o dată la o cafea normal să vorbim amîndouă?" Nu știu, sînt cam ocupată." " Da' ce-ai de făcut? Că bărbat n-ai normal, copii de crescut n-
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
nu mai era în mătușa Zizi. Nu știu de ce insistă să povestesc asta.ș...ț "Eu, zice mireasa, nu mai dorm de mult. Dar de visat visez." Poți să iei... știi ce?" zice verișoara Pulheria. "Valeriană. Pentru..." și-și pune palmele împreunate sub un obraz: "...insomnie. Nani-nani." " Ia stai așa! Nu dormi normal da' visezi. Cum așa, tu, copilă?" "Uite-așa. Vezi panglica asta albastră și lucioasă? Mă țin de ea, închid ochii și ea mă duce în viset." "în ce
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
unde putea fi o stea albastrul crăpa ca mușamaua putredă lăsînd să se vadă mucegaiul lumilor de dincolo de sunet triști coboram către mal întîlneam fulgerul mai uman ca un atac de cord ori sepia cu cerneala ei zvîrlită-n față puneam palma pe cîte o piatră și simțeam răsuflînd un creier geamăn în ziua eclipsei fernando a dispărut somnambulul a strîns toate pisicile din rodos pe terasa castelului și-au sîsîit împreună cele zece minute cît a lipsit soarele fernando a apărut
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Iată-mă ajuns, tîrîș-grăbiș, mai cu haz, mai cu necaz, la a cincizecea scrisoare către dumneavoastră, (seria numerotată!), moment de bilanț, clipă de dovleac cîntărit gospodărește-n palme, secundă cu iz de mărar și-amintire. Totodată, dacă ținem seama că mai trebuie 950 de scrisori ca să-mi răsfăț cumsecade sufletul, bine-ar fi să privesc înainte, nu înapoi și să-i dau bătăi cu strășnicie. Fiindcă, vorba acustică
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
naștere ultima - coroana de slavă a poemei altoiul trunchiului de pămînt al poemului în putrezire naștere din naștere putrezirea înviată de neputrezire lemn din ceruri înflorit din lemn de pămînt - pe fruntea poetului săpată forma literei T mereu adîncindu-se în palma mîinii lui drepte ivită rana încet deschizîndu-se întîiul rod - deodată cu pîrga Mîna de țărînă Trăiește pe domeniu fără lumină și apă cum Trandafirul de Crăciun pe piatră cu mîna lui de țărînă scrie pe ascuns tot ce aude cînd
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
Aproape de sat Imortele pîlpîie-n gura falezei - mîncare dumnezeiască. Marină I Pe fața bătrînei ca-n scorburi de apă se joacă pescărușii. II Un animal marin cu părul despletit a ieșit s-adulmece fumul de pește. III Deasupra valurilor țărmu-și întinde palma fierbinte ca orice binecuvîntare. Vară tîrzie Foșnind prin porumb fără umbre ochiul gol al după-amiezii. Octombrie Vaierul ploii - culcușul de frunze - un melc dospindu-și tristețea.
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/13167_a_14492]
-
Dînsul ține foarte mult la Vara genială, ciclul al doilea. Să aibă dreptate? * Stradă 1) O femeie în blugi. Pe fiecare fesă are cîte un steguleț triunghiular ronțăit pe margini, de un fermoar desfăcut. 2) Un soldat beat trage o palmă unei femei în roșu, mică, blondă, cîrnă, pentru că, zice el, tutungeria este închisă! probabil e soția lui, nu protestează, îl privește doar intens. 3) În plină zi, lîngă o casă proaspăt demolată, pe Ștefan cel Mare, văd doi șobolani roșcați
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
iar el îl va găsi și nu va afla niciodată că întîrziase, îl va arunca într-un șanț și pînza aspră îi va lăsa pentru scurt timp o senzație neplăcută și asta l-ar face să-și așeze una din palme peste cealaltă, să și le frece ușor, ca atunci cînd vrei să-ți intre în piele un balsam, tot așa cum făcuse odată, pe malul mării, cînd îmi luase palma mică într-ale sale și ea zvîcnise acolo, poate chiar strălucise
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
neplăcută și asta l-ar face să-și așeze una din palme peste cealaltă, să și le frece ușor, ca atunci cînd vrei să-ți intre în piele un balsam, tot așa cum făcuse odată, pe malul mării, cînd îmi luase palma mică într-ale sale și ea zvîcnise acolo, poate chiar strălucise puțin - o perlă, vîntul ridicase în jur dantelării de nisip, calde, acum însă își simte gîtul invadat de broboane de sudoare, ca și cînd ar fi înaintat pe un
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
întâi din cana cu menado, cu aerul că nu era grăbit. Situația nu e prea trandafirie”, o informă el. “Pe vărășteni îi așteaptă zile grele și ei simt bine lucrul ăsta... Peste câțiva ani n-o să mai aibă nimeni o palmă de pământ... Așa că mă întreb ce rost are să ne mai luptăm cu morile de vânt?...” “Nu cumva, tată, ai de gând să donezi pământul la stat?” “Se-nțelege că nu! Mama ta ar fi distrusă. Dar și așa o duce
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
ăla care merge după ora Moscovei”. O-ho-ho...” “Ba deloc!” îl contrazise Stelian, zâmbind și el. “Ceasul meu, după cum știi bine, nu merge decât după ora României și de reparat îl repari numai dumneata”. “Ei, așa da”, îl bătu evreul cu palma pe umăr. Încuie cu băgare de seamă apoi ușa de la intrare, făcând semne unui trecător oprit în dreptul vitrinei că ceasornicăria era închisă, și-l invită, ca în urmă cu un an, când îi călcase ultima dată pragul, în locuința sa
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]