613 matches
-
lor este dincolo de concret, de obișnuit, pentru că femeia este aici, concomitent, iubita, sora de dor, trăind și născând caznele sângelui: caznele sufletului! O senzualitate diafană, discretă, dar fermă răzbate de-a lungul volumului din referirea la elemente ale corporalității, sâni palpitând ca mareele, gură, ochi, plete, coapse, trupul întreg, învins de valul sângelui, cu toate că Dorador este cea fără-de-chip, sugerând caracterul proteic al iubirii, în stare să refacă, prin fiecare îndrăgostit, Geneza: din lut / te-am zămislit, Dorador, chip descântat, încât, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
face promisiuni cu brazdele sale asemenea unor felii de pâine rumenită într-un cuptor de lut, bine încins și stropit cu apă de izvor! Dar iată!... un stol de berze ia forma unui bumerang... natura toată înțelege că trebuie să palpite din nou. Mai îndrăzneți, mugurii copacilor ies la iveală... ei pregătesc apariția unei mări de verde ce va intimida fiecare colțișor. Cu cât trece timpul, mireasma primăverii devine tot mai concentrată, semn că giganticul cuptor al naturii începe să se
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
sinaiotă de toată frumusețea. Ce naiba, pardon de expresie, la Sinaia, în minunata casă a lui Iorga, trăiesc Alina Mungiu și Andrei Pippidi, al căror oaspete, cu onor și plăcere, am fost. E cu neputință ca oameni ca ei să nu palpite la așa un proiect, unde eu i-aș vedea implicați și pe Ion Bulei, Emanuel Bădescu, Florin Andreescu, dar și Casa Regală, ca să nu mai spun de BNR, tradițională forță de recuperare a patrimoniului arhitectural-cultural-religios. (Nu mi-ar ajunge spațiul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Ardealului. De lesbianismul Margueritei Your ce nar și homosexualitatea lui Mishima, dar și de poezia lui Ioan Alexandru, figura și destinul lui Mircea Vulcănescu, iubirea Veronicăi Micle pentru Eminescu și extraordinara energie autoformatoare a lui Mircea Eliade. I-am văzut palpitând deopotrivă la iubiura lui Cioran pentru România, poemul lui Nicodim Aghioritul despre „păzirea celor cinci simțuri“, figura mareșalului Antonescu, geografia literaturii române, citatele din Filocalia și Pateric, după cum i am sedus evocându-mi junețea fascinată de Beatles, Led Zeppelin, Deep
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un grof cu ifose vieneze. Și totuși, nu asta m-a impresionat cel mai mult, ci finețea oamenilor locului: familii din Lancrăm, dar și de basarabeni fixați în Alba, universitari, liceeni și doamne de la bibliotecă, total străini de isteria bucureșteană, palpitând intens la faptul de cultură. Cum să nu te amuțească întrebarea acelei doamne care avea să-i tulbure încântător pe Florin Iaru, Robert Șerban, Ana Maria Sandu și Radu Pavel Gheo (un om, acesta, de a cărui ingenuitate dezarmantă m-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
soi de extraterestru care seamănă destul de mult cu tine și care, îți dai seama după o vreme, cu uimire, ești chiar tu, un „tu“ pe care aproape nu-l mai recunoști, dar care a continuat să existe întotdeauna înăuntrul tău, palpitând încetișor sub apăsarea foarte multor straturi de „mama“, să fii singură înseamnă că laptopul îți aparține numai ție și că ore întregi nu auzi decât păcănitul tastelor, până când zgomotul ăsta se confundă chiar cu liniștea dimprejur. Atunci când ești singură adormi
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
ciudat. Ce voiau oamenii aceia? Ce sperau să găsească În drumul lor prin fața a mii de uși În acele orășele mohorîte și reci? Nădejdea lor, credința lor sălbatică, cîntecul sumbru pe care noaptea Îl deștepta În ei, această viață care palpita În Întuneric În timp ce alții dormeau și se bucurau de o victorie neștiută și Înălțătoare, prezentă pretutindeni, pe tot cuprinsul țării - toate erau lucruri pe care le purtam În inima mea. Nu În curățenia și frumusețea zorilor cu strălucirea mîndră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
după ora unu din noapte, uluit și dezorientat, neavînd nici un țel și nici un loc spre care să mă Îndrept, purtînd În mine același haos și aceeași neliniște, am luat-o În jos pe scări și am ieșit din strada uriașă, palpitînd de mișcarea furnicarului de atomi ce se Înghesuiau și alergau mînați de dorința de a se arunca Înapoi În propriile lor celule, aceeași care-i Îndemnase să iasă pe stradă În seara aceea. Ne scurgeam, așadar, din noaptea liberă Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o presiune internă fantastică le-ar fi făcut să explodeze. Peste tot în pereții metalizați se căscau găuri cu marginile zdrențuite, de zece, douăzeci sau treizeci de metri diametru. Caverne întunecate care lăsau să se întrevadă, în fasciculele de lumină palpitând, un amalgam confuz de cabluri și mașinării str ălucitoare, partea exterioară a sistemului nervos al Mașinii moarte. Stând în fața ei, Gosseyn și-a imaginat-o pentru prima oară ca pe un organism superior, care trăise și acum nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
era Thorson. Giganticul dominator, cu ochi verzi, cu trăsăturile puternice ale chipului parcă cioplit ca în piatră, cu nasul acvilin ce-l făcea să semene cu un vultur cuceritor; buzele sale abia dacă puteau schița un surâs, iar nările îi palpitau vizibil în ritmul respirației. Cu o mișcare ușoară din cap îi indică lui Gosseyn un fotoliu. El, personal, nu se așeză. Întrebă cu un aer interesat: ― Te-ai rănit cumva în cădere? Gosseyn ocoli întrebarea cu o înălțare din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o presiune internă fantastică le-ar fi făcut să explodeze. Peste tot în pereții metalizați se căscau găuri cu marginile zdrențuite, de zece, douăzeci sau treizeci de metri diametru. Caverne întunecate care lăsau să se întrevadă, în fasciculele de lumină palpitând, un amalgam confuz de cabluri și mașinării str ălucitoare, partea exterioară a sistemului nervos al Mașinii moarte. Stând în fața ei, Gosseyn și-a imaginat-o pentru prima oară ca pe un organism superior, care trăise și acum nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
era Thorson. Giganticul dominator, cu ochi verzi, cu trăsăturile puternice ale chipului parcă cioplit ca în piatră, cu nasul acvilin ce-l făcea să semene cu un vultur cuceritor; buzele sale abia dacă puteau schița un surâs, iar nările îi palpitau vizibil în ritmul respirației. Cu o mișcare ușoară din cap îi indică lui Gosseyn un fotoliu. El, personal, nu se așeză. Întrebă cu un aer interesat: ― Te-ai rănit cumva în cădere? Gosseyn ocoli întrebarea cu o înălțare din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-n aur d-Ofir. Ca să-mi ajungi nevrednica-mi iubire Ai părăsit al cerurilor cort - 275Dar nu e chipul tău cel peste fire Ce-n fundul sufletului meu îl port. O geniul meu, mi-e frig L-a ta privire, Eu palpit de viață - tu ești mort. Cu nemurirea ta tu nu mă-nveți, 280Acum mă arzi, acuma mă îngheți. Nu... om să fii, om trecător ca mine, Cu slăbiciunea sufletului nost - Să-ți înțeleg tot sufletul din tine Și brațul tău
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a lui Corto Maltese, păcatele se ispășesc prin pedepse ce sfidează imaginația cu cruzimea lor rafinată. Forturile Somaliei britanice sunt asediate, fără încetare, de cavalerii ce galopează sub semnul flamurii verzi a Mullahului Nebun. În Africa lui Corto Maltese, trecutul palpită sub crusta întinderii de nisip, ca o inimă care nu are odihnă până ce nu își va afla sfârșitul. Ofițerul Bradt, izolat în cetatea sa, indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul său, cititor pasionat al lui Rimbaud (traficantul de arme din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe Rider Haggard este posibil ca sub hainele unui negustor oarecare să se ascundă preotul unei vechi religii egiptene. Doar în această Africă ce eliberează imaginația se pot întâlni vastele cimitire de fildeș ale elefanților. Doar în această Africă ce palpită sub lumina lunii, barbaria poate lua chipul unui ofițer englez devenit negustor de sclavi. Colonia europeană din Ann de la Jungle coexistă așadar cu o ordine umană și biologică pe care rațiunea nu o poate epuiza. Ca și Doria, Pratt este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
uciși de zuluși. Caravana bură căreia i se alătură și ei este, la rândul ei, distrusă de zuluși. O patrulă engleză este nimicită de războinicii africani. Totul este dezolare și sânge. Africa lui Milton Cato este și această Africă ce palpită dincolo de epiderma accesibilă europenilor. Umbra lui Rider Haggard și a istoriilor sale plutește deasupra prozei lui Pratt. Zulușii sunt întruchipările vitalității nestăvilite a locului care nu se lasă luat în posesie și cartografiat. Iar Mamba, șamanul pe care Milton Cato
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
călătorie. Misteriosul domn S, arhitectul evadării, i-a fost ghid și gazdă în tot acest interval, iar recuperarea sa fizică face ca vechile energii ale maiorului să îi anime, din nou, corpul și spiritul. Căci timpul întâlnirii cu taina ce palpită în carcasa industrială a venit. Cu același surâs glacial, Sponsz îl conduce pe Olrik, prin succesiunea de culoare ce pare fără de sfârșit, prin camere în care se pot vedea tablourile luminate de becuri și populate de manete cauciucate, către o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe drumul prunduit și se cutremură din cap până-n picioare la acest gând. Știa că nu trebuie să facă zgomot, dar nu se putea stăpâni: acum plângea în hohote zgomotoase pentru bărbatul pe care îl strânsese în brațe și care palpita de viață cu doar câteva ore în urmă. Îl strânsese în brațe și acum îl pierduse. Cu toate astea, nu se mișcă. Instinctul ei de supraviețuire îi comanda să rămână aici, în această adâncitură invizibilă dinspre drum. Îi era teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
jaluzelele trase. Încercam să nu mă gândesc la asta. Începusem deja să mă simt ca o halcă de carne deosebit de savuroasă dintr-o măcelărie. Totuși nimeni nu m-a strigat ademenitor de după ferestrele oblonite. Seducători subtili, ale căror minți șirete palpitau în apartamentele întunecate. Mi s-a părut că aud totuși ceva. O cutie în care fusese suc înghețat de portocale zbură printr-una dintre ferestre și era cât pe ce să mă lovească. M-am oprit și am ridicat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
anul, dacă dorești. Zău, Cartierul arată uneori ca un bal mascat. Uneori nu reușesc să-mi dau seama dacă cineva mi-e prieten sau dușman. Dar dacă ești împotriva costumelor îi voi informa pe toți, deși micile lor inimi vor palpita de decepție. N-am mai avut o petrecere reușită de luni de zile. Nu mă voi împotrivi să avem printre noi câțiva mascați decenți și de bun-gust, spuse în cele din urmă Ignatius. Ar putea să creeze o atmosferă internațională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-s de-ajuns cutia și un ac. Nevertebratele, de exemplu, trebuie tratate cu formalină“. Simțeam În nări un miros de morgă. „Trebuie să fie o muncă pasionantă“, am spus. Și În acest timp mă gândeam la lucrul acela viu care palpita În vintrele Liei. M-a străbătut un gând rece ca gheața: dacă acel Ceva ar muri, mi-am spus eu, vreau să-l Înmormântez eu Însumi, să hrănească toți viermii subsolului și să Îngrașe pământul. Numai așa aș mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru a face aluzie la secretul șarpelui Kundalini. Și geomanția chineză căuta În pământ urmele dragonului, dar șarpele teluric era menit doar să semnifice șarpele inițiatic. Zeița se odihnește În formă de șarpe Încolăcit și-și doarme letargia eternă. Kundalini palpită dulce, palpită cu un șuier ușor și leagă corpurile grele de corpurile subtile. Ca o rotire, sau ca un vârtej În apă, ca jumătatea silabei OM“. „Dar la ce secret face aluzie șarpele?“ „La curenții telurici. Dar la cei adevărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
face aluzie la secretul șarpelui Kundalini. Și geomanția chineză căuta În pământ urmele dragonului, dar șarpele teluric era menit doar să semnifice șarpele inițiatic. Zeița se odihnește În formă de șarpe Încolăcit și-și doarme letargia eternă. Kundalini palpită dulce, palpită cu un șuier ușor și leagă corpurile grele de corpurile subtile. Ca o rotire, sau ca un vârtej În apă, ca jumătatea silabei OM“. „Dar la ce secret face aluzie șarpele?“ „La curenții telurici. Dar la cei adevărați.“ „Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care-l seduse pe Adam, trufașă și fără rușine, fecioară și prostituată, Îmbrăcată doar În puterea-ți carnală, căci femeia goală e femeia Înarmată. Klaft-ul egiptean Îți coboară de-a lungul pletelor stufoase, aproape albastre de negre ce sunt, sânul palpitându-ți sub muselina ușoară. În jurul micii frunți bombate și Încăpățânate se unduie un uraeus de aur cu ochii de smarald, țintindu-ți creștetul cu săgeata triplă a limbii de rubin. Oh, tunica ta de voal negru cu reflexe de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui să vrea și să facă. Dacă ar fi Încetat, atacând o altă notă, s-ar fi auzit un fel de smulgere, cu mult mai răsunătoare decât rafalele care Îl asurzeau În acest timp, iar ceasurile ar fi reînceput să palpite, ca de tahicardie. Jacopo dorea din tot sufletul ca omul acela de lângă el să nu comande repaus - aș putea să refuz, Își zicea el, și ar rămâne așa pentru totdeauna, ține-ți suflul cât poți. Cred că intrase În starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]