5,936 matches
-
și domesticit, această „materie“ trebuie modelată organic, împotriva delirului, a oricărei deraieri care ar descalifica micul demiurg. Timpul, de altfel, este un argument în favoarea libertăților neintelectuale, un pierde-vară este mai avut în timp decât universitarul sfâșiat de obiective. În fond, panica intelectualului dinaintea timpului exprimă întreaga superficialitate a acestui monstru contemporan, rezervor inepuizabil de explicații la tot și la toate. Era, deci, inevitabil ca timpul, această inexistență în care ni se măsoară antum și postum rătăcirile, să arunce intelectualul în manifestările
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
este o ură căreia europenii nu știu să-i facă față, cauza neputinței stînd în supraviețuirea cîtorva prejudecăți care, adînc încuibate în mentalul continental, îi împiedică să iasă din matca unei pasivități îngrijorătoare. Și pentru că nu reacționează decît sub forma panicii, a baterii în retragere și a neimplicării beligerante, europenii devin indirect complicii unor fanatici de care, în chip fatal, ajung să fie legați prin împărtășirea acelorași prejudecăți. Teza tare a cărții lui Glucksmann nu e una privitoare la ură, ci
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
a-l scoate basma curată pe Ion Iliescu și pentru a i se proteja complicii mai mult sau mai puțin vizibili, mi-am reactualizat involuntar cealaltă venire a minerilor, cea din 1999. Textul care urmează a fost scris atunci, în fața panicii artiștilor plastici din Pangrati, puși, fără voia lor, în fața situației de a-i aștepta pe mineri să vină la televiziune și să facă ceea ce știau ei cel mai bine: să bată, să devasteze, să răspîndescă durere, spaimă și oroare, adică
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
teluricei sale vecine, doamna Oprișan. Preferințele sale se îndreaptă spre viața interioară, spre dialogul cu marii autori ai lumii și cu personajele literare care devin parte concretă a existenței sale. Pe de altă parte, fiecare semnal al soneriei îi provoacă panică la gândul că de partea cealaltă a ușii s-ar putea afla plicticoasa doamnă Oprișan cu interminabilele ei noutăți aflate pe la cozi sau cu ultimele bârfe de pe scara de bloc. "Mereu mă contrariază să constat că mă simt mult mai
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
bagă mâna în geanta ei ca să scoată banii necesari pentru achitarea biletului de tramvai și o cutie de chibrituri ia foc înăuntru. Speriată, fata scapă geanta jos și chibriturile aprinse se împrăștie pe dușumeaua tramvaiului. Călătorii din vagon intră în panică și mulți dintre ei sar în stradă în timp ce tramvaiul merge cu toată viteza. Zece persoane s-au ales cu răni mai mult sau mai puțin grave. În noul limbaj al comunicării, câmpul fenomenal pune în mișcare neașteptată câmpul conștiinței, dar
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
eternă a mulțimilor, care implică o ancestrală neliniște deviată în spaimă. Și o reflectare în actualitate: Această cutie cu chibrituri este un adevărat simbol. Cred că epoca noastră este plină de asemenea derizorii catastrofe. Trăim de la un timp în plină panică. Nimeni nu mai știe încotro merge, nimeni nu mai știe ce așteaptă. Ne aruncăm orbește în toate aventurile posibile - și nu găsim nicăieri un petic de pământ ferm. Ne agățăm de diverse simulacre, de diverși trimiși providențiali, de diverse formule
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
tot a lui Antonescu - de a nu trimite evrei din Regat în lagărele morții din Polonia. Dan Turturică nu a fost prezent la ședința din dimineața zilei de joi 2 octombrie. A venit după-amiaza în redacție și a intrat în panică. A tăiat din editorialul meu fragmentul referitor la faptele bune ale lui Antonescu. A doua zi m-a chemat la redacție și mi-a spus să-mi caut de lucru pînă la sfârșitul lunii. L-am întrebat ce vină am
Scriitori persecutați by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7725_a_9050]
-
ar fi destinul meu pământesc, oricât aș fi de detașat de tribulațiile mele fizico-terestre, indiferența și detașarea dispar în momentul când sentimentul de frică, de neputință, de spaimă le înlocuiește, acoperindu-mă de sudoare la gândul unor noi suferințe. Coșmar. Panică. Debusolare." Credința se dovedește un suport destul de precar în fața spectacolului decăderii, al disoluției fiziologice, al epavelor umane întâlnite în deambulările sale tot mai însingurate. Însemnarea citată mai sus e din august 1967. Moartea îl va mai ocoli încă treizeci (!) de
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
duc mai departe. Așa însă sunt pustiu și mort, nu mai am absolut nici o nădejde, nici o legătură cu viața. în câteva cuvinte, m-ai rupt complet de viață, dragosteo. M-ai făcut să înțeleg moartea - și sunt cuprins de o panică urâtă" (22 dec. 1954). Exasperarea crește, cum înțelegem din rândurile scrisorii din 6 ian. 1955: "Plecarea ta m-a sfâșiat... De ce mă pedepsești atât? Mă târăsc ca într-un coșmar și plâng pe străzi. Nu pentru mine, iubitule, ci din
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
să-i spulbere siguranța și stima de sine. Naratorul-protagonist, recognoscibil de la un text la altul, apare în diverse medii și ipostaze, în atașante travestiuri, spre a-și depăna poveștile, făcând uz de tot ambitusul realismului, de la cel fiziologic (febră, delir, panică) la cel tipologic (portrete, de la carismatic la grotesc) totul pe un fundal de nelămurită greață și plictiseală stupidă, cum se întâmplă de pildă, în "Duminica bolnavilor". Fiecare bolnav are o poveste a sa, un tic, o meteahnă, un miros, naratorul
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
haina Îmblănită, lăsată descheiată, securistul observă cureaua lată și mai mult intui existența unui toc de pistol pe care, spiritul său rece intrat În trepidația inerentă a unui Început de alertă ce se apropia și se amplifica până la nivelul de „panică” Îl aproximă a ascunde un Beretta 92. Experiența și spaima care Îl stăpânea Îl făcură pe securist să se ridice cu intenția de a fugi și a se ascunde, dar desfiguratul, deja ajuns la masa lui, Îi comandă cu un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
hartă detaliată a unei rețele, cu nume, clienți, metode și tarife la zi. Cam toată presa urlă sterp că se sufoca sub mafie. Cel mai tare țipă, desigur, simbriașii ei. Emigrăm! Fugim în lume! Mesajul e: fără speranță! Complet fals. Panica, oroarea aditivată și vaietul populist omoară gândirea practică. Sistemul e în agonie, dar încă poate fi reparat. Există soluții. Așa că acum vorbesc ca să înțelegeți dumneavoastră, cât mai descifrat cu putință. Mai întâi înțelegem, apoi vedem împreună ce se poate face
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Orice tentative de subordonare, desființare sau limitare a activității procurorilor anticorupție trebuie descurajate, oprite și sancționate public fără echivoc. Se înmulțesc atacurile la Curtea Constituțională împotriva DNA, iar îngrijorarea unora este că instituția riscă desființarea după modelul CNSAS, pe fondul panicii declanșate printre politicieni și magistrați. Reformarea serviciilor secrete. Promovarea rapidă a legilor siguranței și curățenie generală în puzderia de servicii departamentale. Cazul Voicu sugerează complicități nepermise între unii ofițeri și politicieni, scurgeri de informații, control politic asupra unor servicii care
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ducem la spital, face el o propunere aberantă. — Ai înnebunit? Nu vezi că e mort? Vrei să vină poliția, să-ți ceară actele și să te expulzeze? Lumea începe să iasă la ferestre, să vadă cauza bufniturii. Lionel intră în panică. Deocamdată, tot ce poate vedea lumea este o pancartă de sub care ies niște picioare și două rachete de tenis profesionale. — Repede, să fugim în direcții diferite! spune precipitat Lionel. — De ce? se scoală greoi Roman și se mai șterge o dată la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ca din fântânile arteziene. Roman aleargă înnebunit, ca un șobolan, dintr-o parte în alta, încercând să acopere găurile cu câlți. Cum astupă o spărtură, apa țâșnește în altă parte. E disperat. Apa are deja douăzeci de centimetri înălțime. În panică, urcă pe scara metalică. Încearcă să ridice chepengul; acesta a fost blocat de Claude pe dinafară, dacă vă amintiți. Nu înțelege de ce nu se deschide și împinge cu toată forța. Fără succes. E ora 11.10. Claude mulinează încet. Scoate
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îi arată Lionel, cu un semn al capului, pustiul din sala de mese. După cum tocmai v-am spus, lumea bună... Lionel îi taie macaroana, adresându-i-se lui Liliane: Mergem în altă parte, la ăștia e plin. Robert intră în panică. Ia repede două liste de meniu, se preface că verifică rezervările dintr-un catastif și-i strigă unui chelner: — Jean, masa numărul 8 pentru doamna și domnul. Jean se prezintă instantaneu și-i conduce spre masa 8, amplasată foarte lateral
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la rând e Samir, kurdul. Văzând că i se închide ușa în nas, Samir începe să scoată niște strigăte de „Bogdaproste“ ca un războinic sioux. Lui Lionel puținul păr care i a rămas pe cap i se face măciucă. În panică, deschide ușa debaralei. Vede o pungă de la Carrefour în care mai sunt două cărămizi întregi. Crapă ușa și-i dă punga lui Samir, spunându-i: — Poftim, să-ți faci o casă. Samir încetează să strige. Pentru el, care toată viața
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe soțul tău să treacă din sufletul lui în sufletul tău, pe podețul de lemn mâncat de cari, prinde-i brațul slab, trage-l de partea ta, strânge-l în brațe, fii el. șase deasupra: pământul tremură, nu intra în panică, cheamă-ți armatele de dragoni aurii, pe care le-ai hrănit trei ani în munți și nu le-ai aruncat până acum în luptă, mângâie fiecare din cei o mie de dragoni adolescenți pe bot cu mâna ta stângă, acum
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
prealabil, pentru a prinde ceva curaj, trecuse pe la o cârciumă, intitulată cu imaginație Cip-Cirip, s-a purtat o vreme absolut normal. Pentru atragerea victimelor. Apoi, a stins lumina în bucătărie. Pensionarii, cum vă închipuiți, au trecut printr-un atac de panică, ce s-a întâmplat, neică? Li se luase spectacolul. Probabil singurul de care mai aveau și ei parte de când televiziunea trecuse la programele de vară. În tot acest timp, Nae: cu stânga pantalonii jos dădea, fundu-n geam mi ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Nae mănâncă azi musaca sau dovlecei umpluți sau tot cartofi prăjiți, pentru că în cazul ăsta cu proxima ocazie aveau să-i reproșeze că nu abordează și el un regim ceva mai diversificat. Și, imediat ulterior momentului de euforie, a revenit panica, oare ce-o fi obiectul ăla din geam? S-au holbat un timp, apoi, după ce au descifrat ce era de descifrat, s-au cărat urgent pe la casele lor. Măsura lui Nae a avut așadar efecte imediate, curioșii au dispărut unu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
firea - asta ar fi fost cel mai nefast lucru dintre toate, într-adevăr. Și totuși, în asemenea momente, oare cum poți gândi în întregime coerent și logic? „Dumnezeule, acum am de îndreptat situația, dar cum?!”, gândi dânsul aproape cuprins de panică. „Oțet, niște oțet trebuie!”, îl fulgeră imediat prin minte. Fugi, deci, să aducă niște oțet și i-l dădu femeii să-l miroase. Vaporii aceia iuți și înțepători o făcură să mai revină un pic la viață. - Adu-mi și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Întrezăream, nu poate fi descrisă În cuvinte. După ce m-am chinuit să urmez o facultate, după pierderea celor două ființe dragi, am ajuns să-mi petrec restul zilelor la țară, alături de părinții mei. Cea mai mare problemă erau atacurile de panică și insomniile. Nu doresc nimănui să trăiască cu acest sentiment al morții imediate, cu această spaimă devoratoare. Imposibil de Îndurat!. Tata a fost un om rafinat, umblat prin lume, având diverse funcții. Ah! Trebuie să amintesc că a făcut doi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
prezenți acolo au început să strige la polițai: "Coboară dracului de acolo". De atunci Zinzin locuiește "în copac", așa spun cei din urbea ei, copiii străzii îi duc de mâncare, îi țin companie și o ocrotesc când are crize de panică. Din când în când, Zinzin se uită înspăimântată sub ea, începe să urce tot mai sus și țipă că vin viiturile, țipă într-una. Atunci i se întunecă privirile, începe să tremure și e gata-gata să-și dea drumul de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tinerii se sărută, unii stau întinși pe bănci, închid ochii, alunec în vis de parcă aș păși printr-o poartă. Aide umbla de două ceasuri fără rost, colindând piața, se amestecase printre cumpărători și nu scăpase de un sentiment ciudat de panică. Simțurile îi erau încordate la maximum, niciun gând, însă, nicio dorință nu se articula. Se strecura printre oameni cu senzația că este urmărită. Nu mai avusese niciodată acest sentiment, chiar copilă fiind, umbla noaptea pe toate coclaurile satului. Nu putea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
frică de întuneric, dar putea să-și învingă frica, și de aceea își câștigase un titlu de glorie printre copiii de seama ei înfruntând întunericul și situațiile dificile. Și totuși, acum, la douăzeci de ani, trăiește un sentiment acut de panică. O panică stranie, plină de curiozitate. Se uită la oameni de parcă i-ar descoperi pentru prima oară. Cuvintele lor, gesturile par noi. Deodată i se pare că descoperă copacii. Rămâne cu ochii ațintiți spre ei. Frunze, frunze verzi, muguri plesnind
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]