1,096 matches
-
foc a cabaliștilor care îl răpește pe Ilie la cer, el este carul înaripat al sufletului. Uneori zeii se manifestă într-un nor, constituind un fel de ceață omogenă, conducătoare a influențelor de sus în jos și invers, întâlnit în panteonul elen, la Dumnezeul lui Moise, la Cristos al apostolilor, la dragonul cu peștele cosmic și pasărea Hac414 și nu în cele din urmă privind calul înaripat. Drumul carului lui Mithra ca și al lui Attis are un rol demiurgic. Ursa
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de har. Nunta sacră dintre cer și pământ se consumă în vârful muntelui ascuns de nori privirii pământene, la poalele lui aflându-se porțile lumii noastre iar sus sălașul zeilor. Muntele, scara, copacul, crucea reprezintă spiritul psihicului omenesc. Crucea ca panteon raționament exterior ființei umane Crucea creștină nu este numai o cruce printre crucile tradiționale; ea conferă creștinismului autenticitatea sa tradițională 1272. Panteonul sumerian dominat de Anu stăpânul cerului, Iștar zeița dragostei, Samaș zeul soarelui și al dreptății, Enlil zeul pământului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-se porțile lumii noastre iar sus sălașul zeilor. Muntele, scara, copacul, crucea reprezintă spiritul psihicului omenesc. Crucea ca panteon raționament exterior ființei umane Crucea creștină nu este numai o cruce printre crucile tradiționale; ea conferă creștinismului autenticitatea sa tradițională 1272. Panteonul sumerian dominat de Anu stăpânul cerului, Iștar zeița dragostei, Samaș zeul soarelui și al dreptății, Enlil zeul pământului și al văzduhului, Ea al apelor și înțelepciunii etc se coboară printre oameni și chiar locuiește în templele pe care aceștia le-
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mai mult1280. Odaia poetului e poiana din mijlocul pădurii, clădirile dimprejur iau ades locul arborilor din codru și locul devine sacru, constituind altarul pe care menestrelul jertfește sentimentele și rațiunile sale, trecutul și viitorul. Crucea e, ca și copacul, suma panteonului zeiesc. Ea ne însoțește, cu forța lemnului sfânt din care e făcută, prin toată viața noastră interiorizată, fiind mesagerul raționamentului exterior nouă, al noosului. Cine intră din întâmplare în locuința unui poet Nu știe că mobilele au putere asupra lui
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
puncte de vedere privind conținutul picturilor receptate ca icoane. Aceste diferențe care merg adânc în timp continuă să existe alternativ demonstrându-și pe rând importanța. 86 Désirée Hirst, Hidden Riches: Traditional Symbolism from the Renaissance to Blake, 1964. 87 în panteonul hindus se întâlnesc elefanți, lei, cai, tauri, păsări. 88 celebrele ancilia, figuri de opt scuturi 89 Este interesantă masca sub formă de catedrală purtată de episcop sau papă sub baldachin în ceremonialul procesiunilor din biserica catolică. Simbolismul ei este mult
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și disputat în secolele XIV și XV, alături de literatura franceză și cea spaniolă, privilegiul de a continua și substitui literatura latină. Ceea ce le definește e contribuția la patrimoniul capodoperelor și al geniilor, posibilitatea de a-i concura pe autorii din panteonul mondial, pe Homer și pe Virgiliu. Într-un caz, e vorba așadar de un tip de decalaj cultural bazat pe existența instituțiilor și pe volumul producției livrești; în celălalt - de un decalaj perceput la nivelul vârfurilor și al realizărilor excepționale
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
decalajul dintre, să zicem, literatura română și cea maghiară, să crească, nu doar să se mențină. Și asta dacă vizăm strict o competiție a cifrelor brute. Dar bogăția unei literaturi implică, pe lângă numărul mare de cărți și de scriitori, și panteonul figurilor ilustre sau al realizărilor excepționale, instituțiile de consacrare, resursele editoriale, inventivitatea estetică determinată de forme, retorici sau poetici. Cum pot fi ele compensate ori reproduse? Tot așa cum prestigiul literar al Franței presupune ample procese istorice și politice, fiecare componentă
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de cheltuire e cu atât mai valoros cu cât resursele sunt mai limitate. "Cu cât aceste calități sunt mai mari, cu atât semnalul este mai puțin costisitor pentru el; cu cât sunt mai mici, cu atât costul crește"88. Un Panteon francez e costisitor în secolul al XVI-lea, atunci când literatura e săracă în raport cu tradiția latină și când Ronsard își pune problema unei "pleiade". În secolul XXI, Panteonul nu e decât un obiectiv turistic care stârnește scanadaluri atunci când o nouă personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pentru el; cu cât sunt mai mici, cu atât costul crește"88. Un Panteon francez e costisitor în secolul al XVI-lea, atunci când literatura e săracă în raport cu tradiția latină și când Ronsard își pune problema unei "pleiade". În secolul XXI, Panteonul nu e decât un obiectiv turistic care stârnește scanadaluri atunci când o nouă personalitate e admisă sau exclusă. Tot așa, un Panteon român e costisitor la 1868 când Iosif Vulcan încearcă să alcătuiască în paginile Familiei o lungă listă a românilor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
-lea, atunci când literatura e săracă în raport cu tradiția latină și când Ronsard își pune problema unei "pleiade". În secolul XXI, Panteonul nu e decât un obiectiv turistic care stârnește scanadaluri atunci când o nouă personalitate e admisă sau exclusă. Tot așa, un Panteon român e costisitor la 1868 când Iosif Vulcan încearcă să alcătuiască în paginile Familiei o lungă listă a românilor admirabili. Există un interes particular al culturilor mici de a expune agitația din jurul obiectelor frumoase, de a sublinia și conștientiza admirația
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
viitorul, și asta e tot ce se cere de la un geniu: să fie în stare să anticipeze sensul în care se îndreaptă istoria, ca să poată conduce societatea. Iau ca exemplu o serie de portrete făcute de Iosif Vulcan sub numele Panteonul român 78. Cartea a fost constituită printr-o colecție de medalioane, scrise între 1866 și 1868 pentru revista Familia. În total 34, după ce unele au rămas pe dinafară. Rămâne greu de înțeles astăzi în ce măsură acest ceremonial de consacrare a geniilor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a revistei, cu poza alături, aveau caracterul oricărei rubrici fixe. Creația și consumul figurii geniale țin de condițiile comunicării jurnalistice: perisabilitate, serialitate, dependența de ocaziile zilei. În esență, e un discurs despre actualitate. Nu trebuie să ne așteptăm de la acest "panteon" constituit în curgerea unei activități publicistice să stabilească o ordine severă a valorilor, să fie complet în cuprinderea sa și neconcesiv în selecția numelor. Nu vom regăsi aici ceea ce memoria colectivă românească a sedimentat de-a lungul secolelor: portrete istorice
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
portrete istorice, vechi scriitori, cronicari, cărturari etc. Nu e nici măcar un inventar postum. Majoritatea personalităților sunt încă în viață (31 din 34), iar câțiva sunt chiar tineri. B.P. Hasdeu are abia 31 de ani la data la care intră în Panteon. "Sacrarea" se face în general în funcție de evenimente recente: Revoluția de la 1848, Adunările Ad-hoc de la 1857, reformele lui Cuza din 1864. Și cel puțin într-un caz e vorba chiar de o circumstanță actuală. Iosif Hodoș a reținut în 1869 atenția
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mare plăcere, decât de a împărtăși portretul acestui bărbat, a cărui purtare recentă în Dieta de la Pesta a aflat plăcerea și aprobarea tuturor românilor 79. Se înțelege de ce Vulcan a alcătuit volumul înghețând aproape aleatoriu seria articolelor publicate în Familia. Panteonul român se putea prezenta la fel de bine publicului ca o colecție de biografii contemporane în mai multe volume alcătuite mecanic, în ritmul publicației periodice - cu riscul desigur de a expune ridicolului calificarea neobosită a genialității. Pentru că recrutarea de genii e un
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Actul de inventariere nu privește numai lista cărților deținute, ci și lista cărților din biblioteca ideală sau lista cărților care ar trebui să existe în românește. În fond, nomenclatorul de traduceri pe care îl propunea Heliade Rădulescu în 1846, adaptând Panteonul literar al lui Aimé Martin, e tot o formă de inventariere, deci de pasiune a posesiei, dar manifestată proiectiv, orientată spre starea viitoare a literaturii române 9. Toate aceste cataloage sunt în egală măsură dovezi ale unei conduite de colecționar
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
operă latentă, încifrată in nuce în practicile cotidiene. Prin orientarea ei spre viață, arheologia angajează o reflecție asupra puterilor creatoare: "viața" e resursa celor care nu au reușit să se impună în memoria umanității, a celor fără opere și fără Panteon. E ultimul resort productiv al popoarelor mici, posibilitatea lor de a compensa, șansa lor de a se exprima. Modul în care Odobescu rezolvă problema frumosului e profund etic și prevede conversia unor obiecte din sfera etosului național (stiluri, conduite, moduri
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
înființa și chemarea pentru literatură. * * * Marile colecții de vieți scriitoricești încep să apară după 1860, la aproximativ un deceniu după revoluția de la 1848. Lepturariul rumânesc al lui Aron Pumnul, publicat între 1862 și 1865, înregistrează aproximativ o sută de biografii, Panteonul român al lui Iosif Vulcan din foiletonul revistei Familia (1866-1868) numără peste treizeci de narațiuni, iar Conspect asupra literaturei române și scriitorilor ei de la început și până astăzi în ordine cronologică, editat în două volume de Gr. Pop între 1874-1875
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
e și ultimul moment în care această practică a calificării mai are greutate. Câte genii au existat înainte de Eminescu? Dacă am încerca un inventar al "geniilor" din epocă am fi uimiți ce autori au putut să primească o asemenea demnitate. Panteonul lui Iosif Vulcan folosește calificarea în câteva situații: Andrei Mureșanu, Vasile Alecsandri, D. Bolintineanu. Pe lângă aceștia, în Lepturariu se mai vorbește de "geniu" la ardeleanul Vasile Bob ("Strălucind el aici între toți conșcolarii săi atât cu purtarea cuvincioasă, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
1983. Spinoza, Etica, traducere Al. Posescu, Editura Științifică, București, 1957. Șăineanu, Lazăr, Influența orientală asupra limbei și culturei române, I, Vocabularul, Socec, București, 1900. Urechia, V.A., Istoria școalelor de la 1800 la 1864, III, Imprimeria Statului, București, 1892. Vulcan, Iosif, Panteonul român (1869), în Publicistică, ediție îngrijită de Lucian Drimba, Minerva, București, 1989. Piste de lectură Achim, Venera, "Statistica țiganilor în Principatele Române în perioada 1830-1860", Revista istorică, vol. XVI (2005), nr. 2-4, pp. 97-122. Agamben, Giorgio, Idée de la prose (1988
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
688. 76 Heliade Rădulescu, Echilibrul între antiteze, p. 665. 77 I. Heliade Rădulescu, Pace sau însocire între averea nemișcătoare și între bani sau Casă de credit reciproc, Tipografia I. Heliade Rădulescu și Asociații, București, 1863, pp. 16-17. 78 Iosif Vulcan, Panteonul român, în Publicistică, ediție îngrijită de Lucian Drimba, Minerva, București, 1989, pp. 7-112. 79 Ibidem, p. 98. 80 Ibidem, pp. 98, 109, 70. 81 Ibidem, p. 19. 82 Ibidem, pp. 88-89. 83 Ibidem, p. 68. 84 Iată alte câteva exemple
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
p. 73). 110 Bolintineanu, "Prefață la Cântecele poporane ale d. V. Alecsandri", p. 171. 111 D. Bolintineanu, "Foi de toamnă" (1868), în Opere, X, p. 589. 112 B.P. Hasdeu, "O curiozitate" (1869), în Opere, III, pp. 849-850. 113 Iosif Vulcan, Panteonul român, p. 18. 114 B.P. Hasdeu, "Costachi Stamati", p. 798. 115 Trésor de la langue française, ediție electronică, web: http://atilf.atilf.fr/dendien/scripts/ tlfiv 5/visusel.exe?11;s=4027556700;r=1;nat=;sol=0. Consultat la 25.05
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
180, 193. 141 Pentru un inventar succint al obsesiilor sociale legate de impactul poeziei eminesciene, v. Boia, Mihai Eminescu, românul absolut, pp. 31-46. 142 Ghica, "Despre literatura țărei", pp. 560-561. 143 Fichte, Cuvântări către națiunea germană, p. 161. 144 Vulcan, Panteonul român, p. 9. 145 Ghica, "Despre literatura țărei", p. 557. 146 Vulcan, Panteonul român, p. 68. 147 Ibidem, p. 10. Prin contrast, mitul eminescian era un geniu atipic pentru contemporani, implicând absența recunoașterii din timpul vieții. Iulian Costache îl citează
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
poeziei eminesciene, v. Boia, Mihai Eminescu, românul absolut, pp. 31-46. 142 Ghica, "Despre literatura țărei", pp. 560-561. 143 Fichte, Cuvântări către națiunea germană, p. 161. 144 Vulcan, Panteonul român, p. 9. 145 Ghica, "Despre literatura țărei", p. 557. 146 Vulcan, Panteonul român, p. 68. 147 Ibidem, p. 10. Prin contrast, mitul eminescian era un geniu atipic pentru contemporani, implicând absența recunoașterii din timpul vieții. Iulian Costache îl citează pe ilustrul detractor Grama: Ce e mai mult, atâta era de necunoscut publicului
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Ființa și menirea academiilor, 1923; Mihail Sadoveanu, Poezia populară, 1923; Radu Rosetti, Gânduri despre vitejie în trecutul românesc, 1935; Lucian Blaga, Elogiul satului românesc, 1937; Liviu Rebreanu, Lauda țăranului român, 1940 etc.). Așa, de pildă, Mihail Sadoveanu numea poezia populară „panteonul meu literar, simplu și rustic, fără podoabe, ca natura, însă măreț ca și dânsa”, îndemnând, în același timp: „de la aceste fermecate izvoare de apă vie cată să se adape toți cei care cântă și se simt ai acestui popor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
omului complet” - social și cosmic - în cultura română. C. intenționează să precizeze mai ales contribuția Bizanțului la sporirea patrimoniului nostru spiritual. În linii mari (uneori schematice), cititorul poate urmări „pașii istoriei” pornind de la izvoare (greco-romane, bizantine, autohtone) și ajungând până la panteonul civilizației române moderne, pentru a surprinde „trăsăturile ce-o singularizează” într-un vast context de valori universale. SCRIERI: Sinteza sadoveniană, București, 1982; Triptic-dilemă, București, 1983; Aproximări literare, București, 1983; Sinteză și originalitate în cultura românească, București, 1991; Divin și uman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286149_a_287478]