619 matches
-
este făcut ca să ne învețe mai întâi acest lucru." Artaud va șovăi mereu între acești doi poli ai cruzimii, concepția grand-guignolesque, sălbatică, ce face sâmgele să curgă, care mutilează, care torturează corpul, și cruzimea metafizică ce rănește sufletul. Cele două pantomime ale sale, Piatra filosofală și Nu mai există cer, ilustrează aceste două tendințe ale cruzimii care coexistă în teoria lui. O asemenea concepție despre teatru atrage după sine repunerea în discuție a jocului tradițional al actorului, care nu trebuie să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ideii că teatrul este un compus din mai multe discipline. Încercăm să definim ceea ce deosebește teatrul, ceea ce separă activitățile sale de celelalte categorii de spectacole." Textul literar nu este un element indispensabil creării acestui "teatru sărac". El poate să lipsească, pantomima actorului fiindu-și suficientă ei însăși, sau neservind decât drept canevas, trambulină, comparabilă prin asta cu miturile Antichității, de care poetul dramatic dispunea în voie. Orice operațiune de transformare este de conceput. În Akropolis, în 1962, Grotowski adaptează o piesă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îl împrumută de la teatrul oriental, și "jocul inversat", un fel de adresare către public. Iată cum le definește el, după mărturiile colaboratorilor săi apropiați. Cu privire la "avantjoc", el scrie: " Înainte de a aborda situația propriu-zisă, actorul japonez sau chinez joacă o întreagă pantomimă. Fără un cuvânt, printr-o serie de gesturi aluzive, el sugerează spectatorilor ideea personajului pe care îl încarnează și îi pregătește să perceapă într-un anumit mod ceea ce va urma. Se întâmplă ca această pantomimă "preparatorie" să se prelungească cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau chinez joacă o întreagă pantomimă. Fără un cuvânt, printr-o serie de gesturi aluzive, el sugerează spectatorilor ideea personajului pe care îl încarnează și îi pregătește să perceapă într-un anumit mod ceea ce va urma. Se întâmplă ca această pantomimă "preparatorie" să se prelungească cu un sfert de oră pentru a scoate în relief o replică scurtă. Actorii orientali cunoșteau la perfecție mecanismul teatral, ceea ce le permitea să prepare spectatorul să simtă impresia dorită. Uneori interesul principal al interpretării consta
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
stilul său afectat. 13 Să reamintim că Pisălogii este o comedie-balet și că muzica și dansul stabilesc o legătură între diferitele scene. 14 În Le Mystère de la Passion (Misterul Patimii) de Arnoul Gréban, în mai multe rânduri, o scenă de pantomimă mută se desfășoară în același timp cu o scenă vorbită. Dispozitivul medieval simultan lipsit de relief permite o asemenea simultaneitate. Îi putem vedea, de exemplu, în cursul Primei Zile, pe doctorii legii care, într-un colț silențios al scenei, reprezentând
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
parodiază aici celebrul pasaj din Ruy Blas: "Ver de terre amoureux d'une étoile." (Râmă înamorată de o stea). 94 Zola, în Naturalismul în teatru, consacră un întreg capitol decorurilor și accesoriilor, un altul costumului, un altul comedianților, un altul pantomimei. 95 Acest lucru îi va fi reproșat esteticii naturaliste de Simboliști. 96 Antoine este critic dramatic, director de teatru, actor la Teatrul Liber mai întâi, apoi la Teatrul Antoine. Mai târziu va fi cineast. 97 Chiar dacă repertoriul său nu este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să o aprindă. — Spune-mi, te rog, i se adresă el tipului cu pușca, aveți pe insulă un cuplu, un bărbat și o femeie? Îi cheamă... ăăă... — Teichmüller, am zis eu. Tipului i se șterse rânjetul de pe față sub o pantomimă a neștiinței prostești: Nu știu nimic, zise el pe un ton egal. Ne-am uitat În continuare cu nerăbdare În direcția hanului. Era o clădire cu două etaje, vopsită În alb, cu obloane Îngrijite, negre, cu o jardinieră plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
străbătută rapid, vertical, de dungi tremurate, stropi și zigzaguri sclipitoare. Am văzut interiorul unei camere în care personaje ectoplasmatice abia se deslușeau între mobile. Se mișcau lent în câmpul camerei fixe, ca niște pești alburii într-un iaz, într-o pantomimă ciudată, de neînțeles, cum ai vedea o scenă pe o fereastră străină. Fetița care stătea jos pe covor, aliniindu-și păpușile pe marginea patului, trebuie să fi fost sora mea, puțin înainte să moară: o recunoșteam din fotografia (în tonuri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ca piticii, după care ne-au dat, la cantină, cunoscutul ceai de zahăr ars (are sau n-are bromură?). în dimineața aceea, Manix, cu o mutră foarte stranie, de bețiv sau de posedat, congestionat la față, interpreta un soi de pantomimă ritmată, mișcând din gât și din umeri, bătând cu lingurița în paharul de ceai și, uneori, recitind câteva cuvinte. Un banc obscen și stupid, care ar fi ocupat câteva rânduri într-o pagină de carte, era lungit de el la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Și ai grijă de bani! Am înțeles! Cum e?! Curiozitatea prietenului meu, Ce?! Cu ea, cu Anne sau cum o cheamă! miros de hamburgeri, baloane, pe rue Fabre jucători de cărți te îmbie, alba neagra mânuită cu talent, apa Evian, pantomimă, copii râzând când mimul nemișcat și încărcat cu cutii goale zornăitoare face brusc un pas scuturându-se ca un pom copt în bătaia vântului, E fascinantă! asurzitor, apoi din nou nemișcarea, nu mi-am adus blocul de desen la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
admirat. Asta ar face din mine un om foarte superficial. —OK. Se pare că vocea i-o luase înainte, fără voia ei. —Sună-mă. —Numărul tău....? — Îl ai. — Mai dă-mi-l o dată ca să fim siguri. Marcus a început o pantomimă elaborată, insinuând căutarea unui pix și a unei bucăți de hârtie. Din fericire, Ashling avea în geantă echivalentul unei mici papetării. Și-a scris numele și numărul de telefon pe o pagină ruptă dintr-un carnețel. Voi prețui asta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nume pe care nu Îl strigă fu cel al comisarului Logan McRae. — Și Înainte să plecați, spuse Insch ridicându-și palmele ca și cum ar fi vrut să binecuvânteze adunarea, vreau să vă reamintesc că s-au pus În vânzare biletele la pantomimă la intrare. Să nu uitați să cumpărați câte unul! Trupele ieșiră târându-și picioarele, cei care rămâneau să răspundă la telefoane privindu-i de sus pe colegii lor mai puțin norocoși care aveau să-și petreacă tot restul zilei bâjbâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ușa lui Logan ca o piatră de mormânt. Numai că de data aceasta, Înmormântarea nu era a lui. Ci din vina lui. Chiar acolo, pe prima pagină, era o fotografie mare a inspectorului Insch În costumul lui de răufăcător din pantomimă. Era una dintre fotografiile de reclamă pentru spectacol, iar Insch avea pe față cea mai bună grimasă diabolică a sa. Titlul anunța: „INSPECTORUL FACE PE PROSTUL, ÎN TIMP CE COPIII NOȘTRI MOR“. — O, Doamne. Sub fotografie scria: „OARE PANTOMIMA CHIAR E MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de răufăcător din pantomimă. Era una dintre fotografiile de reclamă pentru spectacol, iar Insch avea pe față cea mai bună grimasă diabolică a sa. Titlul anunța: „INSPECTORUL FACE PE PROSTUL, ÎN TIMP CE COPIII NOȘTRI MOR“. — O, Doamne. Sub fotografie scria: „OARE PANTOMIMA CHIAR E MAI IMPORTANTĂ DECÂT PRINDEREA UCIGAȘULUI PEDOFIL CARE PÂNDEȘTE PE STRĂZILE NOASTRE?“ Colin Miller lovește din nou. În dreptul chiuvetei, citi cum inspectorul „se foise pe scenă ca un idiot, În timp ce eroul poliției, Logan McRae, Îl căutase pe micuțul Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de la ultimul etaj. Ori asta Însemna că se Întâlnise cu comandantul. Costumul cel nou și drăguț al lui Insch era umed subsuoară și pe spate. Domnule, zise Logan. Încercă să nu se uite În ochii lui. — Vor să renunț la pantomimă. Vocea Îi era joasă și lipsită de intonație. Sentimentul de vinovăție Îl cuprinse pe Logan, ca o pancartă mare În vârful capului pe care scria: „EU AM FĂCUT ASTA! EU AM FOST!!!“. — Comandantul consideră că dăunează imaginii pe care Poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
FOST!!!“. — Comandantul consideră că dăunează imaginii pe care Poliția Grampian vrea s-o afișeze. Zice că nu ne putem permite să ni se asocieze o astfel de publicitate negativă cu o anchetă pentru un caz major de crimă... Fie dispare pantomima, fie dispar eu. Arăta de parcă cineva ar fi scos dopul, lăsându-l să se dezumfle Încet. Nu era inspectorul Insch pe care-l cunoștea. Și era numai vina lui. — De cât timp fac eu pantomina de Crăciun? Doisprezece, treisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scris eu vreun cuvânt rău despre tine? Am scris? — Nu asta-i problema. — Ah, loialitatea. Îmi place. O calitate de apreciat la un ofițer al legii. — L-ai făcut să pară un idiot. — Uite ce-i: o las baltă cu pantomima și noi doi povestim un pic la micul dejun? — Nu pot face așa ceva. Trebuie ca Insch să aprobe tot ce zic, bine? Urmă altă pauză. — Trebuie să fii atent ce faci cu loialitatea aia a ta, Laz. Câteodată se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și Bernard Duncan Philips. Hoitarul nu era atent, fiind aplecat deaasupra unei lopeți pline de iepuri striviți și având căruciorul cu rotile lângă el pe stradă. Cei doi băieți zâmbeau din pozele de la școală. Insch era În costum complet de pantomimă. Deasupra grupului, titlul era scris cu litere de-o șchioapă: „CASA ORORILOR: O FATĂ MOARTĂ GĂSITĂ ÎN MORMANUL DE ANIMALE PUTREZITE!“ și dedesubt: „UCIGAȘUL FUSESE ELIBERAT DIN CUSTODIA POLIȚIEI DOAR CU CÂTEVA ORE ÎNAINTE“. Colin Miller lovise din nou. — Adunătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
unde va fi transferat. — Totuși, nu putem lăsa așa ceva să treacă fără un răspuns. Eu pot spune lumii Întregi că Îl susținem sută la sută pe inspectorul Insch. Ceea ce și facem. Dar asta nu ne ajută cu nimic. Poveștile astea: pantomima, eliberarea lui Philips la mai puțin de o zi Înainte ca o fată moartă să fie descoperită la el acasă... Își ridică mâna Înainte ca inspectorul Insch să poată face mai mult decât să deschidă gura. — Personal, nu sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Reporterul făcuse ca toată țara să Îl numească incompetent. Insch voia răzbunare, și nu sergentul lui pe post de Împăciuitor. Pe cuvânt, n-am vorbit cu Miller, spuse Logan. — Nu? — Nu. Cred că de asta a făcut-o. Chestia cu pantomima și acum asta. N-am vrut să-i zic nimic până nu discut cu dumneavoastră. Nu i-a plăcut chestia asta. Insch nu spuse nimic, ci doar scoase un pachet cu bebeluși din jeleu și Începu să le muște capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
categoric obscen. Logan dădu din cap. — Și dacă scrii un cuvânt urât despre inspectorul Insch, te omor cu mâna mea. Miller râse și-și ridică mâinile, prefăcându-se că se predă. — Ușurel, tigrule. Nu-mi vărs amarul pe Dama de la Pantomimă. Ne-am Înțeles. — Ofițerilor de serviciu li s-a spus să-ți răspundă la Întrebări. Atâta vreme cât sunt potrivite. Și polițista aia bine-făcută a ta o să fie și ea aici? — Nu. Miller clătină din cap cu tristețe. — Ce păcat. Aveam pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și zâmbi. Ca să fie sincer, Miller era un ins straniu. Lui Logan Începuse să-i placă. Chiar dacă trecuse la mustață de concedierea inspectorului Insch. Hainele și vinul și croasantele și bijuteriile masive din aur erau un element În plus la pantomimă. Logan așteptă ca repoterul să aibă gura plină cu somon ca să-l Întrebe: — Și cum e cu George Stephenson? — Mmm.... Firimituri de aluat căzură pe cămașa ivorie delicată a lui Miller. — Ce-i cu el? — Ai zis că mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai aproape de Logan, transformându-și vocea Într-o șoaptă conspirativă. — Fie voba-ntre noi, am impresia că e un pic beat. Se lăsă pe spate și-l pironi cu privirea. Știi, acum că Inschy s-a fript cu chestia aia cu pantomima și Hoitarul și Cleaver care a fost eliberat, e clar c-apare cel puțin un post de inspector! Logan nu avea ce să-i răspundă la asta, dar inspectorului Steel Îi căzu fața. — Îmi pare rău, Lazăre. Aruncă țigara și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iubițelul ei la noua montare a piesei La Bohème de către Opera Națională a Scoției. Insch purta blugi și o bluză albastră uzată. Era prima dată când Logan Îl vedea fără costumul de serviciu, nepunând la socoteală costumul de răufăcător din pantomimă. Îl privi dușmănos pe Logan când acesta-și ceru scuze că i-a târât acolo la o asemenea oră sâmbătă seara. Din nou. — OK, spuse Logan, alegând sertarul frigorific În care se aflau rămășițele fetiței pe care o găsiseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
părere aveți? Întrebă Logan, privind cum o altă echipă de filmare se alătură mulțimii. Era aproape ora unsprezece, dar continuau să vină. Insch se zgâia la presa adunată. — Sunt În rahat, asta e părerea mea. Mai Întâi, porcăria aia de pantomimă, apoi Cleaver scapă ca prin urechile acului cu doisprezece ani de abuzare sistematică a copiilor, și acum Hoitarul e liber pe străzi din nou. Cât l-am ținut Închis? Patruzeci și opt de ore? Poate șaizeci, cel mult. O să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]