1,756 matches
-
rațional și credința În progresul material - lumile opuse ale lui John Winthrop și Benjamin Franklin. Ceea ce unea teologia reformației și filosofia iluministă, era accentul pe care fiecare dintre acestea Îl punea pe autonomia individului. Teologii Reformei se ridicau Împotriva autorității papale și Îi admonestau pe coreligionarii lor, afirmând că preoții erau ființe umane imperfecte, ca și restul lumii și, prin urmare, nu puteau servi ca intermediari divini. Martin Luther, John Calvin și succesorii lor argumentau că interpretarea Bisericii asupra doctrinei biblice
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
materie de credință era Biblia și că voința lui Dumnezeu putea fi cunoscută de fiecare creștin prin citirea scripturilor. Fiecare om, spunea Luther, stă singur În față lui Dumnezeu. Doctrina lui Luther a pus sub semnul Întrebării Însuși fundamentul autorității papale - prețenția sa de a fi reprezentantul numit al lui Dumnezeu pe Pământ. În acest fel, Luther și discipolii săi au pus la Îndoială legitimitatea Imperiului Roman Sfânt și a aranjamentelor sociale feudale. Luther a fost foarte dur În atacurile sale
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ei. Din cauza controverselor medievale dintre imperiu și Biserică, ideile fundamentale ale operei au fost interpretate în sens politic. S-a spus că lucrarea ar conține o acuzație la adresa puterii de stat, opera diavolului, și o preamărire a puterii ecleziastice sau papale. în realitate, Augustin nu intenționează nicicum să facă o distincție între două realități politice, Biserica și Statul: el a vrut doar să sublinieze că forțele negative se manifestă în special prin lupta politică a statelor din lumea aceasta, din cauza setei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cîntării făcută de Ieronim în 398 și, în timp ce condamnă ereziile, demonstrează că nu cunoaște controversele cristologice, foarte vii în secolul al V-lea, cel puțin cu cîțiva ani înainte de Conciliul de la Efes din 431. Aponius făcea probabil parte din cercurile papale, deoarece subliniază în repetate rînduri primatul lui Petru. Bibliografie. Texte: CChr.Lat 19, 1986 (B. de Vregille et L. Neyrand) 2. Arnobiu cel Tînăr Din același mediu cultural provine probabil o altă personalitate, poate cel mai important scriitor creștin din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
455, a procedat astfel încît Biserica, așa cum se întîmplase în alte vremuri tulburi, să înlocuiască autoritatea civilă. Leon a murit în 461. a) Epistolarul Această politică energică își găsește expresia și în numeroase scrisori care alcătuiesc cel mai bogat Epistolar papal din toate cele compuse pînă atunci (sînt în total 173 de epistole, din care 143 scrise chiar de papă, iar celelalte de corespondenții săi, între 442 și 460). Epistolele cele mai vechi se ocupă mai ales de ereziile priscilianistă, pelagiană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
răspunsul episcopului de la Roma este însoțit și de această dată de o culegere de dovezi extrase din textele Părinților Bisericii. în secolele următoare, stilul solemn și precizia redactării acestor epistole au devenit un model pentru cei ce compuneau scrisorile cancelariei papale; a apărut astfel un nou tip de cursus, așa-numitul cursus Leoninus. Și lexicul acestor scrisori este de o mare puritate. b) Omiliile Scriitor foarte talentat, papa Leon ne-a lăsat un număr însemnat de omilii, din care nouăzeci și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de versuri). Primul cînt este dedicat faptelor lui Petru, iar al doilea faptelor lui Pavel, cei doi apostoli care reprezintă trecutul glorios al Romei creștine. Tonul este în mod deliberat triumfal, povestirea vieții apostolilor implicînd în același timp glorificarea Romei papale, care se regăsește în orice miracol înfăptuit de Petru. Opera lui Arator dovedește că scriitorul citise Poemul închinat Paștilui de Sedulius (p. 000), chiar dacă nu atinge nivelul de eleganță și de inspirație poetică al acestuia; la Arator, expresia e adesea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
considerat un scriitor doct; se observă la el influența lui Prudentius și a lui Sedulius. Bibliografie. Ediții: PL 62, 543-548; F. Rosaro, Elpidio Rustico, Centro di Studi Cristiani, Catania, 1955. 6. Alți scriitori minori: Eugippius și Victor de Capua. Epistole papale Alături de acești scriitori foarte cultivați și „laici”, cum sînt Boetius, Ennodius și prietenii lor, se distinge prin cu totul alte merite Eugippius, despre a cărui viață nu se știe nimic precis (era încă în viață prin 532, cînd Ferrando din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
doctrina lui spirituală atrage în fiecare zi tot mai mult atenția cititorilor. Prima sa operă este reprezentată de cele treizeci și cinci de cărți ale scrierii Despre morală în Iov (Moralia in Iob), compuse cînd Grigorie se găsea la Constantinopol ca nunțiu papal. Așa cum indică titlul, exegetul are preocupări preponderent morale, chiar dacă reușește să valorifice învățătura lui Origen care, deși îndepărtată în timp, ajunge pînă la el, însă nu neglijează nici exegeza istorică. E vorba, probabil, de o serie de conferințe, prezentate unor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ratificarea a avut loc la 21 martie 453 și excludea în mod expres tot ceea ce contrazicea canoanele de la Niceea (adică, potrivit Romei, în special canonul 28), dar s-a făcut după ce adversarii formulei de la Calcedon se prevalaseră de inexistența aprobării papale. Reacția a fost extraordinar de violentă în Egipt, unde, la moartea lui Marcian (în 457), succesorul lui Dioscor, Proterios, care mai fusese apărat cu ajutorul armatei, a fost făcut bucăți de către mulțime și a fost înlocuit cu monofizitul extremist Timotei Eluros
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aceeași epistolă o frază semnificativă a lui Alcuin: Dum ego adolescens Romam perrexi et aliquantos dies in Papia regale cetate demorare („Pe când eu, la vârsta adolescenței, m-am îndreptat spre Roma și mi-am petrecut câteva zile în regeasca cetate papală”). Alcuin, deja matur, se simțea totuși învățăcel adolescent la Roma! 12. Riché, op. cit., p. 232. 13. Despre curte ca un „centru educativ” se pot găsi detalii semnificative la G. Waitz, Deutsche Verfassungsgeschichte, Kiel, 1880, vol. I, pp. 179-182. Despre funcția
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o reîntoarcere la trecut, ci o soluție adaptată vremii și viitorimii în pericol. A fost influențat profund în această trudă de marile mișcări spirituale și politice ale vremii: mișcarea rozicruciană din care, se pare, făcea parte; schisma protestantă împotriva autorității papale; transformarea masoneriei operative în masonerie speculativă - care, după toate aparențele, a antrenat destinul dramatic al operei sale postume. Merită să facem dreptate, aici, marelui vizionar, care ar fi putut conferi învățământului european o soartă mai bună, dezvăluind câteva fapte prea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sunet de trompetă” precum Fama - este o chemare adresată tuturor savanților Europei să se adune atunci când „trâmbița Ordinului va suna cu toată puterea” pentru a rosti cu glas tare „ceea ce acum se rostește numai în șoaptă”. Anume ce? Înlăturarea tiraniei papale și instaurarea domniei Științei Adevărate - cea bazată pe principiile rozicruciene. Confessio îndeamnă erudiții să recitească atent Sfânta Biblie. Vor descoperi că acolo „fiecare literă sau semn” îndeamnă la cercetare științifică. Sfânta Scriptură îndeamnă, de asemenea, la cunoașterea filosofiei. Iar cei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pământeni (sau extratereștri) care vor să cucerească lumea și să impună o Nouă Ordine Mondială. Ordinul Iluminaților, de exemplu (din care a făcut parte și Comenius), este cel care ar fi pus la cale Revoluția franceză pentru a aboli autoritatea papală și monarhică 17. Împreună cu francmasonii, „iluminații” ar fi răzbunat moartea lui Jacques de Molay, marele maestru al cavalerilor templieri, ghilotinându-l pe regele Franței. Evreii, alți dușmani ai creștinismului, ar fi pus la cale un complot menit să ducă la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
originea latină a românilor, ci și de rolul acestora în stăvilirea expansiunii otomane. Povestirile germane au fost integrate în aceeași perioadă în cronica austriacului Thomas Ebendorfer, în comentariile lui Enea Silvio Piccolomini (Papa Pius II), au fost folosite de legatul papal Nicolae de Modrussa și prelucrate în versuri în poemul lui Michael Beheim. Mai târziu anecdotele despre Vlad Țepeș sunt receptate de scrierile istoriografice ale lui Filippo Buonaccorsi-Callimachus și mai ales de cronica lui Antonio Bonfini, de unde pasajul trece în cosmografia
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
slujbe bizantine sunt oare simple excrescențe, când nu deviații de la „credința pură și simplă”? De ce să intelectualizăm arid misterul credinței vorbind, împreună cu Grigorie Teologul, despre înțelegerea ortodoxă a Treimii? De ce să acceptăm controversa pe marginea lui filioque sau a primatului papal? De ce pierdem vremea vorbind cu „patriarhii ereticilor”, cum îi numea Tertulian pe filozofi? De ce mai citim literatură sau poezie? De ce acceptăm sfidările cosmologiei sau biologiei contemporane? Pe scurt, de ce ne facem probleme? Cum de mai avem întrebări, când „în credința
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aduc daruri”); To be or not to be (engl., „A fi sau a nu fi”); Traduttore, traditore (it., „Traducătorul e trădător”); Ubi bene, ibi patria (lat., „Unde este bine, acolo este patria”); Urbi et orbi (lat., „Orașului și lumii” - benedicțiune papală); Ut pictura poesis (lat., „Poezia este asemenea picturii”); utile dulci (lat., „Utilul și plăcutul”); Vae victis! (lat., „Vai de cei Învinși!”); Vanitas vanitatum et omnia vanitas (lat., „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune”); Vedi Napoli, e poi mori! (it., „Să vezi
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Întors la Dumnezeu după o lungă rătăcire prin pustiu sau un exil teribil, Încarnează mitul creștin Însuși, structurat În trei momente: căderea, pocăința, botezul/mântuirea. Maria din Magdala a rămas aproape nouă veacuri prizoniera acestei tradiții, consfințită oarecum prin sphragis papal. În 1518, Jacques Lefèvre d’Etaples (1450-1537), matematician și filozof convertit la exegeză biblică, publică lucrarea Maria Magdalena disceptatio, În care demonstrează, analizând cu atenție fragmentele evanghelice și comentând critic opiniile Părinților, că nu există nici un argument valabil pentru menținerea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
în anul ce a urmat, adică în 1809, relațiile lui Napoleon cu papa Pius al VII-lea s-au deteriorat și mai mult. împăratul Franței a fost excomunicat. Dar răspunsul acestuia nu a zăbovit prea mult. A fost anexat statul papal. în iunie, ziua a șasea, însuși papa a fost întemnițat la Savona. El refuzase ultimatumul împăratului: „Sau pontiful acceptă să adere la o alianță ofensivă și defensivă împotriva inamicilor Franței, sau va urma ruptura”. De unde se vede că impulsivul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
mai 1931. Inspirația această catolică nu înseamnă, firește, că avem de-a face cu un act de filială obediență a unui pios membru al "Centrului Catolic" devenit fără voia lui dictator al Portugaliei. Salazar nu se inspira, din sociologia enciclicelor papale pentru că e un bun catolic, ci pentru că e un bun și adevărat portughez; reintegrând politica portugheză în matca istoriei sale, se reîntoarce, firesc, la tradiția creștină, latină și națională. Constituția din 1933, deși impregnată de spiritul celebrelor enciclice, prin care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ajungeam cu bine la destinația respectivă. Atât de puternic îi era instinctul de reprimare a plăcerii, încât prefera să mă lase să merg pe stradă cu o pungă de hârtie maro, care mi se ridica deasupra capului ca o tiară papală, decât să riște expunerea sacrei „pălării bune“ la praful din aer. Așa că după cum se vede, știu să aștept. În acele zile de început, când Sheba se ținea chinuitor de departe, n-am devenit nici o clipă iritată sau nervoasă. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a fost o sâmbătă fericită! Cu toate astea, papa era mânios. Tuna și fulgera așa de violent, că am stat un lung moment nemișcat, în anticameră, la adăpost de strigătele lui îndărătul canaturilor grele și cizelate. Însă elvețianul din garda papală care mă însoțea primise anumite porunci. Așa că a deschis ușa biroului fără să mai bată, m-a împins înăuntru și a închis-o iute în urma mea. Când m-a văzut, papa a încetat să mai strige. Însă a rămas încruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
precauții gâtul și ceafa, repetând ca pe un refren: — Preferi un Medici, spui tu? Pe când eu sporovăiam astfel cu Harun, Guicciardini făurea planurile cele mai extravagante, convins că legăturile mele cu trimisul Marelui Turc reprezentau o șansă nemaiântâlnită pentru diplomația papală. Eram dator să-i mai temperez zelul, să-l fac îndeosebi să simtă toată indiferența pe care o manifestase cumnatul meu. Însă florentinul îmi îndepărtă obiecțiile cu un simplu gest al mâinii: — În calitate de ambasador, Harun Pașa îi va raporta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
instalat într-un han micuț, din imediata vecinătate a colegiului spaniolilor. El a plecat a doua zi, prezicându-mi că voi fi iarăși pe picioare peste zece zile și că voi putea să-l ajung atunci din urmă la curtea papală. Dar spunea toate astea doar pentru a mă liniști, deoarece, odată sosit la Roma, a sfătuit-o pe Maddalena să vină cât mai iute după mine, împreună cu Giuseppe, și să-mi aducă hârtiile și notele ca să-mi pot îndulci plictiseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prințul meu? Copilul și tatăl râdeau, ca și soldații din escortă. Jacopo Salviati se străduia să surâdă. Văzându-mă sosind, profită ca să destindă atmosfera și arătă spre mine, prezentându-mă ceremonios ginerelui său: — Messer Giovanni-Leone, geograf, poet, diplomat la curtea papală. Condotierul sări din șa. Unul din oamenii săi îi aduse spada, pe care o vârî la loc în teacă, înfățișându-mi-se cu o jovialitate excesivă: — Eu sunt brațul înarmat al Bisericii! Avea părul scurt, o mustață brună și deasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]