443 matches
-
Dar măscăriciul e sărac, sărman între sărmani, poartă niște bulendre fără gust sau criteriu, eterogene, cusute aiurea, cu o vestă care-i ajunge până la genunchi, niște pantaloni largi până la glezne, un guler în care ușor ar intra trei gâturi, un papion cât un ventilator, o cămașă delirantă, încălțări ca niște bărci. Toate astea vor putea fi mâzgâlite după bunul plac, căci, fiind vorba de un măscărici sărac, nu-și va pierde nimeni vremea să verifice dacă culorile acestei zămisliri din lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
această după-amiază, la ora patru. Este vorba despre o chestiune importantă și urgentă. I-am cerut șoferului meu să rămână la dispoziția dumneavoastră. XLIV La legație mă așteptau doi bărbați, cu aceeași nerăbdare stăpânită. Russel, Într-un costum gri, cu papion În ape și mustață pe oală, asemănătoare celei a lui Theodore Roosevelt, dar cu contururi mai Îngrijit trasate, și Fazel, În veșnica sa tunică albă, cu pelerină neagră și turban albastru. Bineînțeles că diplomatul a deschis discuția, Într-o franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
belea, oftă cineva de după castan. Verginel sări speriat în picioare. Aulius întoarse greoi capul, privind nedumerit spre insul care se proțăpise în spatele lor. Înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn ămodel 1937), costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. - Nu am timp, își continuă insul acela vorba, să iau loc lângă dumneavoastră, așa cum poate vă veți gândi să mă invitați. Eram în trcere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
făcută sul. Se ștergea pe față cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi ținută în mâna stângă înmănușată. Celălalt, înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn (model 1937), era într-un costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. Încolonați, toți trei se apropiară de barcă, traseră de capătul dinspre cel cu ghionderul și o mai lungiră de câteva palme. Se cățărară, găsindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
morții cu gura plină de caramele, după care și-a luat cămașă albă de pe umeraș parcă-i tablă, așa-i de apretată pantalonii de cangar, călcați la dungă și haina mirosind puternic a naftalină. Alese o cravată, ba nu, un papion, ei, bravo, doar nu merg la nuntă, le așeză la loc în cutie, fără să se grăbească, adună câteva scame de pe covor, singurul din toată căsoaia cu șapte camere, și, cu mâinile în poală, se așeză pe scaun, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un produs nou. Camera era plină de tineri, adolescenți și de douăzeci și ceva de ani, toți îmbrăcați normal, ca și cum ar fi participat la un concert rock și nu la prelegerea seacă a unui profesor care stătea la pupitru, purtând papion și vorbind despre o genă numită a58799-6b. Profesorul le arăta acum grafice cu acțiunea enzimatică, linii negre întretăiate, pe un fond alb. Puștii stăteau tolăniți în fotolii, jucându-se cu telefoanele lor BlackBerry. Doar câțiva încercau să se concentreze asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
jucându-se cu telefoanele lor BlackBerry. Doar câțiva încercau să se concentreze asupra materialului. Stând în partea din spate a camerei, conducătorul echipei, un psiholog pe nume Paul Gode, ridică un deget în aer, făcându-i semn profesorului să scurteze. „Papion“ îl privi surprins, dar încheie rapid. În concluzie, zise profesorul, echipa noastră de la Universitatea Columbia a izolat o genă care promovează armonia socială și coeziunea de grup. Face acest lucru prin activarea cortexului prefrontal al creierului, o zonă cunoscută ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
asta, mai spune el, și parchează mașina la colț. Mă ia de mână și ne îndreptăm spre locul de unde se aude muzica. În mijlocul străzii e un bărbat la vreo șaizeci de ani. Poartă o pălărie, o haină neagră și un papion. Se ține de un microfon și se înclină ușor în timp ce fredonează după un imens aparat de karaoke din spate. E Frank Sinatra întreg, și nici nu-mi vine să cred că tipul ăsta cântă mai bine decât Frank. Toată lumea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
roșii ne sparg timpanele cu fluierele lor bestiale. „Ilegitim și criminal“, strigă incoruptibilul căpitan de vas și, pe de altă parte, îl apostrofează batjocoritor - cu vocea „minerului salvator“ din 13-15 iunie - pe un domn important: „Ai față de european și porți papion!“. Nu înțeleg, oare elitele noastre, intelectualii noștri nu mai fac conexiuni între ce a spus ieri și ce spune azi același personaj atunci când vor să ajungă la o opinie beton care să-i convingă și pe alții? Și mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
două zile. Numai anul ăsta e sărac, promitea tata, nu prea convins, c-un zâmbet melancolic, în timp ce Lucian dezlega panglica și scotea la iveală o cutie de creioane colorate. Pe capac, un băiat blond purtând o vestă roșie și un papion pepit desena așezat la piciorul unei sălcii pletoase. Între genunchi ținea cartonul pe care desena, iar în mâna stângă un mănunchi de creioane. Lângă trunchiul gros și aplecat al sălciei stătea o broască verde, albă pe burtă. Băiatul privea drept
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
azi. Cumpără-ți un corn; taie aciditatea. Apoi o garoafă și poart-o la butonieră. Albă. E bine ca lumea să te creadă nițel țicnit. Vei fi mai respectat. Oamenii la locul lor nu prea sunt luați în seamă. Sau poartă papion. Mustață în furculiță ori baston. Sau pe toate odată. Caz de psihiatru. O nucă prea tare pentru cei din preajmă. Monoclu. Barbă. Toți și-au lăsat. Știi ceva mai potrivit: un țignal! Vei sufla din răsputeri: va fi ceva infernal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
George venise mai devreme la biserică și făcuse un covor din petale de trandafiri, apoi merse la ea acasă și o luă la biserică. Erau numai ei și preotul. Îmbrăcat elegant, într-un costum negru, cu o camașă albă, cu papion negru la gât, înalt, frumos, cu zâmbetul lui obișnuit pe buze ce îi dezvelea o dantură albă, perfectă, cu ochii lui negri, pătrunzători, părul dat într-o parte, părea ca un Făt- Frumos. Îi adusese un buchet de trandafiri de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
gigolo, deși era frumos și putea ușor ajunge. O sprijinea chiar dacă a fost departe la un moment din viață. Tatăl lui cunoștea vreo cinci, șase limbi europene, când au început să iasă prin Mamaia seara. Foarte prezentabil, seara purta mereu papion dar femeile carel însoțeau, nu atingeau nici pe departe frumusețea fostei soții însă pentru el nu frumusețea conta< ele obțineau de la el ceva și trebuiau să-l plătească, asta îi era meseria. Nu a ținut la fiu niciodată, poate doar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
era „Omul”. Conferința se petrecea în marele hambar, în care fiecare animal avea un loc rezervat și personalizat. Pe când găina și porcul au ajuns, câteva surate își ocupaseră deja locurile. Rățoi în frac, vaci în rochii de gală, măgari cu papion și tot felul de necuvântătoare soseau din patru colțuri ale lumii. Când toți au fost prezenți, mediatorul și prezentatorul conferinței, boul Fane, destul de popular în lumea animalelor, toți știindu-l un bou perspicace, a început cuvântarea: Mă bucur că sunteți
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
La început, le-am ținut piept, cam cu jumătate de gură, când a venit vorba de planurile de nuntă, dar tipele au pus șaua pe mine rapid - iar adunarea intimă de la ferma părinților mei a explodat într-o serată cu papion la hotelul St. Regis, alături de 600 dintre „cei mai apropiați prieteni“ ai noștri. Altfel spus, aceștia erau 300 dintre cunoștințele înțepate ale lui Lucille din zona Palm Beach, 250 dintre partenerii de afaceri ai lui Randall și o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
noroc, draga mea, mi-a urat el, clătinând din cap în semn de încurajare și înmânându-mi un card de acces temporar. Când am pășit în lift, acesta era deja supraaglomerat. L-am întrebat pe un bărbat cu bretele și papion, care stătea lângă panoul cu butoane, dacă nu-l deranjează să apese și pentru mine pe butonul pentru etajul doisprezece. Din nu știu ce motiv, rugămintea mea le-a făcut pe toate celelalte persoane din lift să se oprească din conversații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ruga pe cineva să-ți apese și ție butonul era considerată o cerere nepoliticoasă? Mi-am făcut o notă mentală, ca data viitoare când aveam să merg cu liftul să mă descurc cu forțe proprii. — Mult noroc, mi-a spus Papion când am coborât la etajul doisprezece. Oare-și dăduse seama că eram acolo pentru un interviu? O altă femeie mi-a aruncat o privire și a clătinat cu tristețe din cap. Ce însemna asta? Era foarte deconcertant. Oare aveam atârnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
șireată în ochi. Asta nu e treaba mea, dar cum de le știți dumneavoastră pe toate? — Sînt pățit, zice Roja, privind atent la omul care face cărțile, la cămașa scrobită, care-i vine ca turnată, la vesta de stofă, la papionul prins sub bărbie. — Acum e rîndul dumneavoastră, îl anunță Patru Ace, la cît vă băgați? — Zece mii, se hotărăște, urmărindu-l pe dealer cum face evantai pachetul de cărți, amestecîndu-l cu o dexteritate uimitoare. — Tăiați, îi face semn Patru Ace. — Că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
alamă În nisipul Încins. Nemții de la Saturn așteptau cuminți să primească ceștile de porțelan alb În care domnul Leu avea grijă să pună mai Întâi o linguriță de caimac. Domnul Leu purta o cămașă bleu cu mâneci scurte și un papion roșu cu buline albe. Un cuplu tânăr s-a așezat la masa lui Petru. Și-au zâmbit Întruna Încurcați. Nemții au plecat râzând, ținându-se de mână, iar Petru s-a trezit cu un gust de alge pe limbă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe hublou. — Gică! strigă el. Mă, Gică! Ia ieși, mă, puțin la poartă. După câteva clipe se auzi cum se ridică zăvorul și în prag apăru un bărbat gras, chel, îmbrăcat într-un costum de culoare bleumarin, cămașă albă și papion negru. Se uită cu atenție spre navă. — S-a închis, tovarăși. Reveniți mâine, zise el. — Bă Gică, sunt eu, Felix S 23. Ce dracu’, nu mă mai cunoști? — Ba vă cunosc, tovarășe Felix, da’ programul e program. Avem și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
haine. Asta pentru că orice culoare mai îndrăzneață, roz sau portocaliu, ar fi făcut notă discordantă cu roșul natural al părului. — Să știi că e un adevărat blestem să fii femeie. —Pe bune? a răspuns Nick neatent, încercând să-și desfacă papionul. De ce? Pentru că trebuie să te strecori în rochii ca asta, când tu, de fapt, nu-ți dorești să te îmbraci decât în pijamaua ta lăbărțată, a pufnit femeia, scoțându-și un picior din ciorapi. Și când ai văzut tu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nici nu aveai cum. Rochia asta are cel puțin zece ani. E una din vechiturile mele preferate și mă bazez pe ea. —Te-ai simțit bine? Bărbatul rămăsese numai într-o pereche de boxeri și-și freca ceafa, acolo unde papionul i se îmfipsese în carne. Susan a strâmbat din nas. —Sincer? Nu, nu m-am simțit realmente bine. Detest petrecerile astea. Niciodată nu știu ce să spun și asta mai ales atunci când nu ești lângă mine. Da, îmi pare rău pentru chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Și-a deschis telefonul mobil, a anulat comanda la taxi și s-a îndreptat către recepție, unde a luat o cameră. * ** Când a ajuns și ea, James stătea singur la bar, cu un Baccardi cu Coca Cola dietetică în față. Papionul îi atârna desfăcut în jurul gâtului. Încăperea era pe jumătate plină: câteva cupluri erau împrăștiate pe ici și colo și un grup mai numeros de bărbați se comasase lângă intrare. Oamenii râdeau zgomotos, dar când Julia a pășit înăuntru cu toții au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ochi coana Florica! Suflet larg, Tilică iubise și el la viața lui. Femei, nu jucărie... Dacă ședeai să-l asculți, aflai destule. Așa era meseria asta, curată, cu săpun, cu odicolon, se purta și el, nu-i vorbă, totdeauna avea papion, duminica își punea hainele bune și se ținea pe urmele croitorului. Negustorul tot de la alții aflase, ba de la Spiridon, ba de la Ilie, că și ăsta era pișicher, i-ar fi dat inima brânci. Gogu avea alte metehne. La cârciuma nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
văzut, Brummell Însuși. Să existe vreo continuitate Între fâșiile albe, scrobite, ale acestuia și cele negre, de saten, Înnodate neglijent, stil Byron, sau cele din muselină brodată, cu nod american și cravatele (Înguste/late, lungi/scurte, uni/cu modele), eșarfele, papioanele, lavalierele, fularele purtate până azi de unii bărbați care vor să iasă cumva din tipare? Poate că da. Cu nimic mai prejos este un alt accesoriu de preț al dandy-lor „istorici”: mănușa. A intrat deja În legendă povestea celor trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]