809 matches
-
pe urmă ar face dragoste între opere celebre care s-ar deschide singure, pe urmă cu operele lui Sade și ale lui Sacher Masoch... Nu mă interesează, i-am răspuns repede, în biblioteca lui Dasgupta nu aveau cum să descopere papirusuri. Cu atat mai puțin operele lui Sade. Probabil, a fost imediat de acord J.J. Fitzcarraldo, dar așa l-am face pe Mircea Eliade un scriitor de succes." idem., pp.46-47. 20 Cornel Ungureanu, Șantier 2. Un itinerar în căutarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
trei ori ma-re". Un personaj mitologic, pierdut în tenebrele templelor egiptene, al cărui nume grecesc, Hermes, corespunde zeului egiptean Toth, cel cu cap de Isis. De la el ne-au rămas, grație lui Marsilio Ficino și Cosimo de Medici, 18 papirusuri (dintre cele 36.000 menționate de Menetho) care, potrivit lui Clement din Alexandria, se aflaseră în celebra Bibliotecă alexandrină și care au scăpat flăcărilor, scrieri reunite astăzi în așa-numitul Corpus herme-ticum, tradus la noi la Editura Herald, București, 1997, conținînd
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de presă al Camerei de Comerț și Industrie Iași (1999-2002). Muzeograf la Muzeul Literaturii Române Iași și redactor la revista "Dacia literară" (din 2002). Debutează cu proză scurtă în revista "Ateneu" (1991), iar editorial cu volumul de poeme Alegorii sub papirus (2000). Publică versuri, eseuri, cronici în mai multe reviste de cultură din țară. Cărți de poezii: Alegorii sub papirus, Editura Junimea, Iași, 2000; Geometria deșertului, Editura Junimea, Iași, 2002; Oglinda sumară, Editura Opera Magna, Iași, 2009. Alte volume: Sadoveanu și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
revista "Dacia literară" (din 2002). Debutează cu proză scurtă în revista "Ateneu" (1991), iar editorial cu volumul de poeme Alegorii sub papirus (2000). Publică versuri, eseuri, cronici în mai multe reviste de cultură din țară. Cărți de poezii: Alegorii sub papirus, Editura Junimea, Iași, 2000; Geometria deșertului, Editura Junimea, Iași, 2002; Oglinda sumară, Editura Opera Magna, Iași, 2009. Alte volume: Sadoveanu și Iași (1904-2004) (album foto-documentar), Editura Opera Magna, Iași, 2004; Minutul de prelungire (publicistică), Editura Feed Back, Iași, 2008. Membru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-și împlinească erudiția și să-și exerseze intuiția lirică. Rădăcinile sunt vii, maeștrii de certă valoare, orizonturile ample. Nu lumea de afară îl așteaptă, ci o întreagă lume a lui are nevoie de o voce...". Grăbit să descifreze Alegorii sub papirus (Editura Junimea, Iași, 2000) și să înțeleagă Geometria deșertului (Editura Junimea, Iași, 2002), învățăcelul i-a urmat sfatul, dar a uitat să își disciplineze impulsurile atitudinale și scripturale datoare, în mod firesc, influențelor (orfice!) ale maeștrilor locului, surselor poeziei moderniste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al acuzatorului, pe deplin convins de vocația sa de martir al literelor, al hieroglifelor (o idee mai veche a poetului), greu accesibile neinițiaților: "am rămas în casa mea neagră/ să urc mereu o Golgotă plină de cruci/ și foi de papirus/ să cântăresc armoniile lumii/ (istoria nu-i decât amintirea dezastrelor)/ să privesc găurile negre ale lungilor scrieri" (Tutun olandez și veghe-ngroșată la barierele spaimei). Sau: "Trebuie să-mi învăț moartea câte ceva despre mine/ în nopțile tulburi când scriu/ cu aceeași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o pasăre în rugăciune/ cobora/ sub copacul cu fructe interzise/ chipuri de femei/ își scuturau aripile/ peste suflul bărbaților/ din mine/ magistratul/ în roba lui neagră/ purtătorul de bască/ deasupra paletei de nori/ și pasărea/ cu pene de scris/ peste papirusul unei slăbiciuni hărăzite/ o pasăre în rugăciune/ cobora/ peste DARUL LUI DUMNEZEU" (Darul lui Dumnezeu, din același op). În Omul cu un singur înger, sursa durerii mai frecvent mărturisite de Doru Maximovici nu va fi, prin urmare, atât răul sublimat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al Astraliei, Ianus Bifrons nu este învestit nici pe departe cu funcționalitatea pe care o dovedesc, de pildă, Zeus și Demetra, Orfeu și Euridice, Pluto și Proserpina. "Cel invitat de zeus la ospăț", deci cel care poate, așezat pe un papirus de nori, să descifreze hieroglifele de esență sacră inscripționate "într-un cer imaginar", evită întâlnirea și confruntarea decisivă cu oricare dintre divinitățile duale, care să îi certifice scindarea. Tensiunea extremă a alterității interioare transpare însă din cele câteva confesiuni tulburătoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri cât mai ales firea ta, o rugă fără de gând într-o lume debusolată. doar, și numai în vis o luăm agale prin empatia pădurii fără de grabă, abia auzit ca murmurul Nilului în papirus. când au sunat la ușă erai bătrân erai senil nu știu cine sunteți, dar intrați și simțiți-vă ca acasă și ai surâs, ca cei ce ascund între file o biografie secretă Din nedestrămare de eu recluziunea în iluzia timpului: să pleci
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
Deturnare a sensului zgribulit în restriștea vraiște a zvonului uzurpator înfiripare a sensului pe colinele însorite ale gândului alunecos precum simulează fecundarea șarpele Uroboros. Scanare a imaginii pe interfața genunii și fără urmă de întrupare doar simulacre ale făpturii și papirusuri scorojite în ardoarea literei de a se refugia în cuvânt. Prin rostire se întrupează sensul nestatornic precum și eroarea atât de seducătoare prin arvuna înavuțirii fictive așa cum zerourile adăugate nu mai prididesc să ne apropie de moarte nimicul orbitor al înstrăinării
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
nebunilor. Deși intervin foarte rar, există și figuri masculine extrase din același mediu ancestral, precum Înțelept indian (ulei pe pânză, 2000x 1250, inventar 915006), expus în atelierul artistei, în casa Storck. Bărbatul stă așezat și desfășoară cu gesturi hieratice un papirus. Felul Ceciliei-Cuțescu Storck de a picta vegetația are ceva din tușa "naivă" a lui Rousseau Vameșul, prin exagerarea vegetalului în raport cu corpul uman, urmărind în același timp o simetrie decorativă. Vegetația, ficușii uriași care apar ca un laitmotiv în pictura ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de reprezentare vizuală a sacrului fiind condiționată de formele specifice de manifestare ale acestuia în cadrul fiecărei culturi în parte. Iată, de plidă, cât de bogat este simbolismul reprezentărilor sacre în cadrul culturii egiptene antice, numeroasele înfățișări de zei din picturile murale, papirusurile sau sculpturile acesteia evidențiind diverse reprezentări antropomorfe sau zoomorfe (leu, câine, lup, șacal, pisică, crocodil, taur etc), care, deși diferite, pot fi relaționate, cel puțin în parte, și cu expresiile vizuale ale sacrului din alte culturi străvechi, cum sunt și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
bărbaților, după cum hotărâse Puarem. Ei n-aveau decât să și-o împartă cu femeile de care nu s-au putut despărți. Așezat cu picioarele sub el, alt scrib scria cu grijă numele robilor și vârstele lor pe un sul de papirus, luîndu-le de pe cioburi. Robii vorbeau între ei, însă cu glas scăzut. Câțiva slujbași și câțiva soldați aveau bice de curele în mână și-i biciuiau dacă auzeau zgomot. Acum, lui Auta nu i se mai îngăduise să stea printre robi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Tot ce se putea jefui, era jefuit. Unora, sutașii le dădeau învoire să se ducă de dimineață până seară la Behdet, oraș vesel în care erau femei, bere și vin. Alții se desfătau privind apele din Hapi sau desișurile de papirus, ori se plimbau pe țărmul mării albastre, numită de negustorii albi cu bărbi negre din insula lungă de la răsărit Marea dintre Pământuri, iar de acești băștinași rome, fără nici un rost, sau poate că din pricina câmpiei gurilor lui Hapi, Verdeața cea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acestui fluviu care îngrașă an de an pământurile ce fără el ar rămâne pustii. Când se plimbă o dată cu Iahuben mai sus de tabără, pe lângă malul încă plin de mâl, Auta stătu să privească într-un loc mlăștinos modestele tulpini de papirus. Iahuben mai văzuse aceste plante, dar le credea nefolositoare, și nu le mai privi. - Parcă sunt niște cozi de vacă înțepenite și întoarse cu smocul în sus, zise el. De ce le-or fi lăsând băștinașii să crească degeaba? Mai bine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sănătate. Dar fiind numai un slujbaș mărunt, nu avea răgaz să rămână decât o clipă. Când fu lângă lahuben, îl salută și-i spuse: - Am auzit că plecați cu toții în curînd! Și eu plec. Acum ducem în cetatea voastră acest papirus, iar mâine pornim mai mulți spre țara Nub, ca să aducem aur. Stăpânul nostru se spune că v-a dat vouă tot aurul lui. Așa a fost prețul păcii. Acum n-are aur deloc. Păcat că plecați. Și așa ați luat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta începu să râdă. - De ce rîzi? întrebă Iahuben, nedumerit. - Preoții lor mint, Iahuben. - Atunci întreabă-l pe strălucitorul Tefnaht! Auta ridică din umeri, fără să-i răspundă. Porniră spre tabără. Răsărise luna. La lumina ei bogată se zărea desișul de papirus. Auta se opri din nou să se uite. - Îl vezi, Iahuben? Tu l-ai asemuit cu coada vacii. Dacă ai ști ce este, nu l-ai dori nimicit! - Uite, mi-am adus aminte că ceata lui Merib ducea papirus în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de papirus. Auta se opri din nou să se uite. - Îl vezi, Iahuben? Tu l-ai asemuit cu coada vacii. Dacă ai ști ce este, nu l-ai dori nimicit! - Uite, mi-am adus aminte că ceata lui Merib ducea papirus în cetatea noastră. Parcă așa spunea? zise Iahuben. Va să zică tot e bun la ceva. Ce se face din el? Se mănîncă? - Se și mănâncă. Dar nu numai atât. Uită-te la el! Cine nu-l știe nu vede în el
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bun la ceva. Ce se face din el? Se mănîncă? - Se și mănâncă. Dar nu numai atât. Uită-te la el! Cine nu-l știe nu vede în el decât ceea ce se vede. Și se vede foarte puțin. Știi că papirusul are prețul aurului? Nu fiindcă localnicii îl și mănâncă, deși nu-i rău la gust. Nu numai pentru că își fac din el îmbrăcăminte, căci îl poți preface în pânză. Se fac multe din el. Din tulpină poți stoarce suc dulce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe ceară, cu un pumnal. - Tefnaht scrie cărți despre țările și popoarele pe care le cunoaște. Ceea ce ai văzut că scrie pe tăblițele cu ceară proaspătă e scris după aceea de sclavi meșteri, cu vopsea neagră, pe un sul de papirus, nu de pânză. - Papirus din cel la care ne-am uitat acum? - Da... Merib al tău ducea în cetate papirus. Au mai adus de câteva ori. În Atlantida nu crește. Numai în Ta Kemet. Când plecăm, o corabie va duce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pumnal. - Tefnaht scrie cărți despre țările și popoarele pe care le cunoaște. Ceea ce ai văzut că scrie pe tăblițele cu ceară proaspătă e scris după aceea de sclavi meșteri, cu vopsea neagră, pe un sul de papirus, nu de pânză. - Papirus din cel la care ne-am uitat acum? - Da... Merib al tău ducea în cetate papirus. Au mai adus de câteva ori. În Atlantida nu crește. Numai în Ta Kemet. Când plecăm, o corabie va duce numai papirus. Iahuben clătină
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
scrie pe tăblițele cu ceară proaspătă e scris după aceea de sclavi meșteri, cu vopsea neagră, pe un sul de papirus, nu de pânză. - Papirus din cel la care ne-am uitat acum? - Da... Merib al tău ducea în cetate papirus. Au mai adus de câteva ori. În Atlantida nu crește. Numai în Ta Kemet. Când plecăm, o corabie va duce numai papirus. Iahuben clătină din cap: - Nu pricep cum se poate face sul de scris din bețele acelea! Tu știi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de pânză. - Papirus din cel la care ne-am uitat acum? - Da... Merib al tău ducea în cetate papirus. Au mai adus de câteva ori. În Atlantida nu crește. Numai în Ta Kemet. Când plecăm, o corabie va duce numai papirus. Iahuben clătină din cap: - Nu pricep cum se poate face sul de scris din bețele acelea! Tu știi? Ai văzut vreodată? - Când eram rob aici, înainte de a fi fost luat în Atlantida, am și făcut. Nu e ușor, trebuie răbdare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Cei doi prieteni, sclavul și soldatul, porniră spre tabără. Oamenii rome, cărora li se luase câmpia frumoasă mărginită din două părți de pădurea de salcâmi și palmieri, iar din celelalte două de marea albastră și de râul cu desișuri de papirus și lotuși, o ocoleau resemnați. Cât mai erau aici atlanții, câmpia era atlantă. Treceau departe de tabăra străină, tăcuți, privind cu ură corturile albe. Își vedeau de îndeletnicirile lor nenumărate din luna semănăturilor a anotimpului pert, iar Puarem stătea în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
treptele unei scări de piatră verde. Auta urcă acea scară și ajunse într-o sală lungă unde pereții aveau până la sfertul înălțimii trei rânduri de rafturi pline de vase rotunde și înalte de argint, în care se aflau sulurile de papirus ale cărților. Lângă o fereastră luminată încă de soarele care asfințea, un bătrân înalt, cu capul ras și cu fața netedă și roșie, ședea într-un jilț larg de abanos și își rezema picioarele, încălțate cu sandale țesute din fire
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]