578 matches
-
și să o iubim măcar câte-un pic pe Pandora care ne lăsase fără nici o speranță. Drept care zice și prietenul Haralampy: - Mă, bădițule, era Pandorica pământeanca cea mai faină? Era. Și-atunci? Dragilor, întrebarea e: dacă, pe lângă cutia aceea nenorocită, parșivii ăia de zei i-ar fi dat și un televizor, mai umbla ea la capacul cutiei? Pe naiba! Ar fi privit la Etno Tv, plângând ascultân-du-l pe vreun Ady de la Lehliu-Gară, sau luminân-du-se mintal la "Minutele 0 și '91", adăpată
Pandora și televizorul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10085_a_11410]
-
și cu axele-astea de timp) prin 2087 și este (ce spuneam...) Insectarul literaturii române de la origini pînă la sfîrșit (vreo aluzie la frazele lui Călinescu, simetrice precum fluturii cap de mort, Radu Petrescu dixit?...). Și nu doar române. Apocalipse parșive (luate din Llosa), zmee și curcubee (din Pynchon), și-o ironie ŕ l'anglaise, într-un amestec amintind de orice, fără să semene cu nimic. În romanul ca o cutie de chibrituri (pe care nu-i exclus să fie pictat
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
tușea muscăleasca” - cf. Taximetrie, p. 7 - “taxiul” fiind “vehicolul provizoriu” poetic, precum “luntrea lui Charon” pentru dobândirea PERSPECTIVEI ASUPRA ISTORIEI UMA NITĂȚII!), precum și a “plămânilor”, sufocați de istorie și de interdicțiile adevărului istoric se “scuipa adevăruri” (“alte versuri negre și parșive/ își trimit plămânii/la plimbare/scuipa adevăruri”). Pe langă și complementar cu cele care țin de asfixia “dăscăliei” oneste, terorizarea și desființarea Misiunii de Ravvi (“...la anu’ poate vreo cruce/servind drept material didactic” - Angusta, Sfântă Tristețe, p. 9 - “an
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
tușea muscăleasca” - cf. Taximetrie, p. 7 - “taxiul” fiind “vehicolul provizoriu” poetic, precum “luntrea lui Charon” pentru dobândirea PERSPECTIVEI ASUPRA ISTORIEI UMA NITĂȚII!), precum și a “plămânilor”, sufocați de istorie și de interdicțiile adevărului istoric se “scuipa adevăruri” (“alte versuri negre și parșive/ își trimit plămânii/la plimbare/scuipa adevăruri”). Pe langă și complementar cu cele care țin de asfixia “dăscăliei” oneste, terorizarea și desființarea Misiunii de Ravvi (“...la anu’ poate vreo cruce/servind drept material didactic” - Angusta, Sfântă Tristețe, p. 9 - “an
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
dau și lui grăunțe d-aia-i corb să soarbă imnuri dintre menestrele și nu se cade: să rămână orb numai poeții pot umbla-n proteze cu bube mari pe trup - pe cât cuprinde și astfel se înalță-n ipoteze crezul parșiv al celui ce ne vinde... prelungește misiunea pe Planeta Albastră. De aceste blânde păcate le suspectez și pe anumite Mării și Mariane, Doine, Elene și Diane și... Domnul să le aibă-n pază că eu nu le mai pot stăpâni
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tușea muscăleasca” - cf. Taximetrie, p. 7 - “taxiul” fiind “vehicolul provizoriu” poetic, precum “luntrea lui Charon” pentru dobândirea PERSPECTIVEI ASUPRA ISTORIEI UMA NITĂȚII!), precum și a “plămânilor”, sufocați de istorie și de interdicțiile adevărului istoric se “scuipa adevăruri” (“alte versuri negre și parșive/ își trimit plămânii/la plimbare/scuipa adevăruri”). Pe langă și complementar cu cele care țin de asfixia “dăscăliei” oneste, terorizarea și desființarea Misiunii de Ravvi (“...la anu’ poate vreo cruce/servind drept material didactic” - Angusta, Sfântă Tristețe, p. 9 - “an
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ceva de negăsit. Ies de pe o limită; îmi trag sufletul pe alta. Precum capul retezat, descris de pacostea de Mîșkin, știu totul. Da, totul. Imposibilul? Ușă deschisă într-o tăcere care mă umple de dangătul tuturor clopotelor. Regatul Ce zeitate parșivă și-a găsit în mine regatul? Oho, același trup - străvechea arenă de luptă, unde armate de spaimă se tot încaieră precum fiarele pe o coamă abruptă... Suferința-i enormă, spun. Din ruinele ei m-am ridicat, fără să știu pentru
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
lui Tudor Țopa, Încercarea scriitorului (1975). De aceea cred în infinita fascinație a acestor cărți care te îmbie permanent la jocuri cât mai neașteptate, la detectivisme de tot soiul, incitante și deloc gratuite. Cartea are, așadar, toate ingredientele specifice: amestecul parșiv de autentic și de ficțiune, spirit inventiv, ironie, umor, arta portretului, simțul observației, eleganța stilului, iar fragmentul sărutului din cinematograf cu Clara, femeia măritată, este una dintre cele mai izbutite pagini din tot ce-a scris mai bun Costache Olăreanu
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
devenise apropierea prea mare, și uite-așa trece încă o zi, alte pagini se adună în calculator, alte telefoane și alte întrebări dau târcoale și, pe lângă clipele în care savurezi cu toată ființa liniștea asta incredibilă din jurul tău, se insinuează parșiv o vinovăție apăsătoare, oare e posibil ca o mamă să se simtă fericită atunci când e departe de copilul ei, oare e posibil ca o soție să se simtă fericită atunci când e departe de soțul ei, se pare că da, e
Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
pentru că mama a fost prea ocupată cu lupii și Scufițele-Roșii, o așteaptă o mulțime de treburi urgente și de plăceri mereu amânate, și nu sunt mai mult de două ore până când somnul o va cuprinde pe mama, o va învălui parșiv în aripile lui, o va smulge fără milă dintre paginile unei cărți sau din alcătuirea unei liste de cumpărături, din mijlocul unei fraze cu care se luptă și care se încăpățânează să nu se-nchege, de ce nu vrei să dormi
Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
citind dintr-o carte sau uitându-te blajin cum se jucau copiii. De ce ai renunțat la meserie? Dar tu, de ce ai renunțat la avocatură? O meserie așa bănoasă, frumoasă... -... și devreme acasă, îl completă Filip. Nu era de mine. Prea parșivă meserie. Trebuia să scot basma curată oameni despre care știam că sunt lichele și, dimpotrivă, să bag la apă nevinovați. Nu mă pricep să mint și... și am renunțat. Și nu te-a oprit nimeni? Nu! răspunse Filip, neștiind la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pornire masochistă; ca un animal care nu poate rezista ispitei și curiozității de a afla ce nou mecanism inventase vânătorul pentru a-l răpune. Nu! îngăimă Filip ca să-i dea satisfacție. Nu m-a obligat nimeni. Și viața mea este parșivă, nici eu nu mă pricep să mint, și aș vrea și eu să renunț. De ce nu sunt lăsat? Eu am renunțat la o meserie în favoarea alteia, mai potrivită mie. Schimbă-ți și tu viața.... Asta și fac. O schimb pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
șoferul la gară. La plecare, i-am dat undă verde să înainteze actele de divorț și am trimis-o la un avocat de al meu. Am fost la un termen, în biroul președintelui, două-trei vorbe și m-am văzut liber. Parșiv mai ești, frate! Dar cum ai pus mâna pe Sonia? Nu-i urâtă și mai este și bogată, dacă am înțeles bine. Ruptă din soare nu-i, dar deșteaptă este și știe să se facă plăcută. Cine pe cine a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de partid și de stat. Îi aștept cu interes pe Postelnicu și Bobu să povestească tineretului de azi cum au fost ei patrioți și „neînțeleși” pe vremea lui Ceaușescu. Până atunci, dl Vladimir „Volodea” Tismăneanu, un demn urmaș al stalinismului parșiv, costumat în „politolog”, contribuie și el la abureala „istorică” despre Ceaușescu, schimbând tricoul și câte o idee creștin-democrată cu Gigi Becali. Nu are loc nicidecum un proces al comunismului, al ceaușismului, ci se transmite o telenovelă politico-halucinogenă, un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tare, cu un ton pe jumate resemnat, pe jumate parcă amuzat de situație. Treaba asta Îi stătea În fire: Își Înfrunta necazurile și nenorocirile ca pe un fel de glume inevitabile la care un bătrân cunoscut și plin de intenții parșive s-ar fi amuzat să-l supună din când În când. Poate că asta era și cauza simțului său cu totul special al umorului, aspru, dârz și disperat. E drept că a trecut mult timp de-atunci și mă cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Icoanei- Bd. Dacia, Lascăr Catargiu, Delea Veche, Dr. Lister&Co și le com pari cu sediile BRD și BCR, ori cu puzderia de betoane cu hublouri și biserici termopanate, care au desfigurat bes tial unduitorul târg de epicureică orizontalitate și parșiv huzurlâc al Bucurescilor? O să vă întrebați de ce m-au (re)apucat dintr-odată istericalele. Ei bine, nu din vina mea. Am primit cu plăcere, la serile Fundației Soros, de la un inimos student al arhitectului Lorin Nicolae, numerele 2-6 pe 2009
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
una cu delictul de leznațiune și, deci, vivat ghilotina. Ei bine, citind cartea, mi s-au lichefiat rezervele, astfel încât joi 5 martie, în curtea GDS, la mesele pendinte de Green Hours, cu sticloanțe păcătos îmbiate dinspre cramele Oprișor și măncăruri parșiv furnizate de unii dintre autorii cuprinși în carte, am acceptat cu toții că, între l’art de vivre, ars amandi și ars moriendi, arta culinară are exact rostul mortarului care asigură coeziunea cărămizilor. Cartea are de toate: autori între 33 și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
iulie 2011 am scris în extaz despre cele două CD-uri mateine de la Huma nitas cu același Marcel Iureș: Sub pecetea tainei și Remember. Sunau, cu un cuvânt la modă, demențial. Vocea lui Iureș se plia perfect pe volutele aluzive, parșive, carnale ori serafice, pe catifelele grele, cearcănele filigra nate, bijuterile, bubele, fantasmele și sarcasmele juniorului caragialian. Tot pe atunci, Iureș făcea o creație amețitoare - pentru mine egală performanței din Richard III-ul regizat de Mihai Măniu țiu la Odeon acum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Aveam douăzeci și ceva de ani, dar acum am treizeci și ceva de ani. Mi s-a spus că sînt un crustaceu și un ins prea serios, dar de curînd, un om demn de crezare mi-a spus că sînt parșiv, încăpățînat și îndeajuns de inteligent. Odată am fost scriitor, acum sînt doctor, dar am fost sfătuit să urmez aceste meserii, nu le-am îndrăgit niciodată. Niciodată n-am dorit ceva pe termen lung. în afară de libertate. Se auzi un un rîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu putea nici să primească, nici să ofere ceva. „Sînt aproape în întregime mort“, își zise el. „Cum oare s-a întîmplat?“ — Te rog să nu dispari, murmură el. îl luă de braț și-l conduse spre o galerie, spunîndu-i parșiv: Pariez că știu ce-ți place. — Ce? Pariez că-ți place să fii celebru. — Nu sînt. — Modest? — Nu, dar nici celebru. — Crezi că te-aș fi așteptat atîtea ore la ușa Răutăciosului, dacă ai fi fost un delegat obișnuit? Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
până când șarpele dispăru în întregime pe beregata și în stomacul femeii celei fardate din greu. Ea își reluă atunci dansul legănat, din buric, întorcîndu-se uneori ca să-și miște bucile albe sub nasul celor din primele rânduri, până ce-și recapătă privirea parșivă de muiere. Rămase apoi din nou încremenită, pântecul îi mișcă de câteva ori ca de sughiț, gâtul i se dilată iarăși și capul sticlos al reptilei 1 se ivi între buze ca o limbă tumefiată. Apucîndu-l imediat, femeia trase ușurel
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
conduse într-o după-amiază la spălătorie, o cămăruță mică lângă garaj, unde se construia, și unde acum se afla pe un soclu de beton o mașină albă cu hublou. Mama lui Felix spăla mai nou, după cum zicea cu un zâmbet parșiv, „cu spuma bine temperată“ - în timp ce la noi încă era „zi de spălat“ la fiecare două săptămâni; o femeie din satul vecin venea, încălzea cazanul de aramă, înmuia cu făcălețul rufele în leșie, le freca pe scândura de spălat, le clătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din niște cârpe ceva ce închipuie o minge și pornesc cu chiote și strigăte vesele o partidă de oină, spre amuzamentul celor care se îmbulzesc bucuroși să privească. Și toate acestea printre ruine, mașini distruse, cratere de bombe și mirosul parșiv al morții care aluneca peste ei nebăgat în seamă. Priveliștea comună a războiului, care arată barbaria și sălbăticia omului față de om. Mai rău ca fiarele. Homo homini lupus est148 spunea poetul latin Plaut. Nu se poate insultă mai mare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe nimeni în ochi, deși avea răspunsuri pentru toți. Doar în ziua în care Erika se aplecă peste catedră prezentându-i o ciornă de proiect, el fu smuls parcă dintr-un somn greu și clipi des. Erika afișa un zâmbet parșiv, care îi însoțea privirile pe jumătate ironice, pe jumătate batjocoritoare. Creionul i se plimba încet peste o schemă complicată, înconjurând unele componente și subliniind câțiva termeni tehnici. Ioana o făcu atentă pe Elena: ceva interesant era pe cale să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aceea de zi. Zi-mi fraier și gata! De alături, cu puteri înzecite, probabil mai dormise peste zi, vecinul meu se opintea din greu răcnind la intervale regulate „Opriți timpul”. Îmi venea să urlu. El dorea să oprească timpul acela parșiv, plin de ghinioane și de ploaie! Pentru ce? Lui îi convenea, stătea în casă și trăgea mereu din sticlă, văzând viața în roz. Trăia într-o lume a lui, nu avea ghinioane, nici treburi pe la ghișeie, și nu-i băga
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]