8,430 matches
-
să devină tot mai actuale, mai "la modă". Recitind aceste texte, îți dai seama că Magdalena Vulpe reușea de fiecare dată nu numai să comunice ceva nou în planul datelor sau al interpretării, ci și să repună în discuție clișee, paradigme, inerții de gîndire. E o perspectivă proaspătă, independentă, care face aceste texte pasionante. în același timp, impresionează rigoarea absolută a redactării, adevărată demonstrație de logică și coerență a unei autoare care nu renunță la nuanțe, ci disociază și își precizează
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
un soi de grad zero nu doar al percepției obiectelor, al relatării scriptice corespondente acestei percepții primare, nesofisticate, ci și al valorizării lor morale. Lirismul de acest tip reconstitutiv e totodată unul critic. Bacovia ne-a dovedit în magnifica-i paradigmă că "omul concret" nu e nici un ins primitiv, nici unul abulic, ci o conștiință acută, care-și umple golul existențial cu materia "(i)realității imediate", ca și cu cea a unor atitudini. Vocea prin care se rostesc atitudinile sale o constituie
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
concretețea sa implacabilă. E aci o fugă de eu în direcția unei comunicări metapersonale, în felul în care Wilhelm Wörringer explica "noul patos" expresionist. O chemare a unei spiritualități supraindividuale, care împinge inspirația pe făgașul unui entuziasm năvalnic, avînd ca paradigmă ditirambul nietzschean, în pofida utopiei geometrizante, contrapunct menit a sublinia enorma presiune vitalistă: "Sub masca de aur tristețea levitează dintr-un mușuroi de iridium printr-o armură din foiță de mică/ sub masca de carton alune coca-cola și filme de duzină
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
a făcut decât să dezvolte o relație mult prea strânsă între producerea identității culturale și (trans)formarea subiectivității în/ca marfă de consum, rupând-o astfel definitiv cu tradiția ismelor '68-iste, diminuându-le orice influență și înscriind arta în "paradigma simultaneității și angajării". Devenind marfă integrată perfect mecanismului economic, arta (experiența estetică) și-a pierdut pe drum discursul politic contracarant, de critică a realității. Conceptele artistice generează doar "ornamentica realității", esteticul e strategie de marketing, arta se depolitizează, politicul e
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
scriitorilor în sens absolut. Așa încît scriitorii se uită constant "în jur" pentru noi mijloace de expresie și aceasta explică de ce la un moment dat o anume mișcare este abandonată. L.G.: Ce anume credeți că a făcut din Postmodernism o paradigmă cu o viață atît de lungă? În studiul Semiotica Postmodernismului, investigația dumneavoastră asupra fenomenului se oprește în ultima parte a anilor '80. Ce s-a întîmplat după aceea? Vă pun această întrebare fiindcă ați consacrat mult timp studiului Postmodernismului și
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
ceruta dimensiune politică și a fi devenit mai implicat politic și social, atracția sa e totuși din ce în ce mai mică? Credeți că "atmosfera", "realitatea" Americii de Nord și a Europei de Vest s-a modificat atît de drastic încît să necesite o schimbare de paradigmă culturală? D.F.: Dacă am menționat în conferința mea teoria cognitivă a schimbării care se referă la faptul că literatura reflectă între altele schimbările din realitate, aceasta e un mod mai succint de a spune că literatura reflectă experiența sau ideea
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
aceea "direcția" maioresciană nu poate avea vreun efect în acest mileniu. Cărtărescu și Nedelciu au luptat în felul lor tocmai pentru această descentralizare a literaturii. Dacă ierarhiile verticale nu mai pot fi resuscitate, lui Sorin Alexandrescu îi rămîn analogiile din paradigma istorică. Din acest enunț cu multe nuanțe ironice putem deduce că invocarea modelelor nu vine dintr-un tip de retorică desuet, ci dintr-un spirit vesel-trist foarte mobil, care jonglează cu posibilitățile, cu virtualitățile. Chiar dacă vorbește despre lucruri foarte serioase
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
Partea doua a cărții este dedicată unei "fiziologii" a intelectualului contemporan abordată din perspectiva unei tipologii fericite: omul de știință (portretizat în persoana fizicianului Stephen Hawking, criticul-filozof (reprezentant al unui domeniu disciplinar cunoscut sub numele de "studii culturale" și universitarul-cercetător (paradigma e analizată de autor într-un studiu de caz asupra animozității actuale din mediile universitare americane între umaniști și oamenii de știință). Concluzia la care ajunge autorul poate părea dezarmant de simplă: indiferent care sînt afiliațiile sale profesionale, sau chiar
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]
-
fie el estetic sau social. Dar unii, cei care aduc în arta lor cu mai multă pregnanță sîmburele dramatic al umanității, au parte de o cotă sporită de greutăți în confruntarea lor cu o lume ostilă. Astfel ei ne oferă paradigmele personalității morale grație unui act fatalmente diferențial, mai mult ori mai puțin dureros, cu atît mai dureros cu cît onestitatea, demnitatea, consecvența le instrumentează în mai accentuată măsură comportamentul. Prin chiar structura lor intimă, asemenea autori refuză neadevărul și injustiția
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
canonizate). Un interes autohton pentru spațiul central-european există, cu siguranță, și îi putem afla rațiuni locale, dincolo de acelea mai generale ale "vienomaniei" care a pasionat Europa începând mai ales cu deceniul 9. Să remarcăm și o anume oscilație tectonică între paradigma mitteleuropeană și cea balcanică, la o lectură românească primul termen presupunând de regulă o ambiguitate în raportare, pe când pentru cel de-al doilea ambiguitatea stă încă la nivelul definiției. Tensiunea acumulată, generând nu doar antagonism, cât mai ales complementaritate, și-
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
de la Platon încoace, scrisul. Biblioteca reprezintă un topos retoric al cunoașterii, un spațiu simbolic definitoriu pentru mentalitatea omului modern (iarăși, termenul "modern" larg definit, ca respirație temporală). Arhiva, dosarul, colecția sînt repere ale universului în care trăim, indiferent în ce paradigmă de gîndire ne-am situa, Max Weber, Foucault ori Baudrillard, ca să dau numai trei exemple. Dar Nicholson Baker află, în cercetarea pe care o întreprinde, că adevăratul motiv pentru care se apelează la microfișă este pur și simplu o analiză
Distrugerea bibliotecilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16088_a_17413]
-
căzut mai ales pe mâna mitocanilor, a nesimțiților și a inculților. Chiar pumnii în cap care l-au năucit pe Vadim în ultimele săptămâni, prin abandonul în masă al parlamentarilor P.R.M., trebuie înțeles, până la un punct, în cadrul aceleiași schimbări de paradigmă. Actanții jocului politic s-au săturat de primadonele rămase în urma vremii, de pariurile prostești pe realități ce nu mai spun astăzi nimic. Zgomotoasa cădere a lui Petre Roman - �omul Franței", după cum îl califica cineva - se leagă oarecum de consistența tot
Idilă cu un Rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16124_a_17449]
-
Sinelui Divin, anticipând funcția Iudei!): “Mieii zburdând pe morminte/Mieii înțărcați carne roșie/ Adulmecată de canibalii păstori/ Ofranda cea plăcută domnu lui/Motivația fratricidului/Cainul iertat de cel de mai sus/Ca să se împlinească mutația/Reciclările din interregn/Energofagia reciprocă/ Paradigma și strămutările/Namilei, Nemilei/și rodnicei de frate vânzare/sângele bușnind în celesta lucrare” - cf. Plânsul mieilor. Învingându-și, fie și ludic, înclinația pesimist apocaliptică, precum Poeții/Preoții Logos-ului antic (care se sinucideau a se vedea Petronius sau Seneca
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
literar, nicidecum literatura. Le-am atras atenția scriitorilor de la Salonul Cărții, după ce au citit din poezia și proza lor, că, în pofida schimbărilor mediului, literatura lor era aceeași ca a optzeciștilor și a șaizeciștilor care i-au precedat. Mediul fiind altul, paradigma literară a rămas aceeași. Și atunci, ce mai chichirez gâlceava? Mă simt în mediul meu, spunea unul dintre ei (făcând aluzie la zgomotul de fond al Salonului, varză de manifestări fără legătură cu cartea, în care cuvintele își croiau cu
Despre ce e vorba by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2682_a_4007]
-
lucid și face prea des pe înțeleptul oriental, spre a-l exonera de bănuiala de frivolitate. Cum arăta și Cosmin Ciotloș în cronica sa, din paginile volumului Amintiri despre Caragiale nu rămânem cu un portret, ci mai degrabă cu o paradigmă de variante ale acestuia. Ștefan Cazimir nu organizează operațiunea de antologare potrivit propriei viziuni asupra operei și biografiei scriitorului, deși aceasta există - pentru cine cunoaște cărțile istoricului literar, în special Caragiale - universul comic, din 1967, Nu numai Caragiale, din 1984
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
Bujor T. Rîpeanu dovedește un echilibru remarcabil în a cântări, într-un spațiu inevitabil restrâns, contribuția acestor regizori la edificarea cinematografiei românești. Cu o lectură de decupaj atent, avem două dimensiuni distincte ale fenomenului cinematografic românesc care înscriu filmul în paradigme diferite. Între 1947 și 1989, cinematografia românească poartă marca idelebilă, cu excepții notabile, dar totuși excepții, a pertractărilor, constrângerilor, reglajelor și angajamentelor ideologice, a instrumentării propagandistice a artei cinematografice de care se ocupă, din punctul de vedere al tehnicilor de
Cinematografiștii români, o poveste pe litere by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2737_a_4062]
-
transmol dav este contracarat de frontie rele mereu schimbătoare ale geo-spiritualității vestice sau sudice ale României din veac. Ezotericul Cezar este mai sub stanțial decât exotericul orto dox ce avea să-i înăsprească asupririle ultimei vârste. Poate fi eșecul unei paradigme, sau de fapt răsăritul încă crepus cular, paradoxal, al uneia înnoi toare, sofianice, în cea a Fiului, cel născut ci nu făcut? * La celălalt capăt, Cioran și Eugen Ionesco, palid instabil imitați de Paler, vociferează. Iar Eminescu (totuși, Emi novici
Eseu despre mistica artelor sau maieutica psihedelica. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_118]
-
modernitate, prin Vasile Voiculescu, Al. Philippide, Blaga, Arghezi, Ion Barbu, Ion Pillat, G. Topîrceanu, Mihai Codreanu; frapantă este soarta pe care o are sonetul în poezia noastră de azi pentru că, iată, deși e o specie care părea că aparține unor paradigme lirice demult apuse, „tiparul“ revine, este reluat intens, cu pasiune aproape, de poeți precum Nina Cassian, Constanța Buzea, Leonid Dimov, Serban Foarță, Tudor George, Emilian Marcu, Grigore Hagiu, Ion Horea, Radu Cârneci (care e și autorul unei Antologii a sonetului
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
știut al unui poet pe care Eugen Simion îl numea „ultimul suprarealist“. Poemele din Manuscrisul de la Înviere, ca, de altfel, toată poezia lui Horia Zilieru sînt foarte elaborate, parte dintr-un angrenaj care se mișcă din prezent spre trecut, din paradigma de sensibilitate a omului de azi spre orizontul îndepărtat al miturilor și textelor biblice. Aproape fiecare poem are o variantă, curgerea textelor e secționată, la intervale atent alese, de fotocopiile unor manuscrise ale poetului, cu scrisul său (de mînă, firește
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
nască: „Cum să-i mulțumesc soarelui că amurgul nu mă respinge,/ că seara și dimineața nu sunt departe una de alta?” Poetul, iar mai târziu filosoful Karol Wojtyła, avea să dovedească în poemele sale că iubirea nu-i doar o paradigmă, ci o stare care ne face să gravităm spre o ființă, care poate „da”, respectiv „primi” întru îmbogățirea propriului „eu”. Ca și Platon, Karol Wojtyła, identifică unele din gradele iubirii, modalitățile în care aceasta se manifestă în indivizi concreți; iubirea
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
corespunde realismului socialist. E o falsă etapă, pur politică, cu puține opere de valoare, ieșită din cursul natural al istoriei noastre literare. În fine, a patra, este etapa din 1960 încoace. Eu văd două. Am argumentat și în trecut că paradigma literară s-a schimbat în anii 1980. Între neomodernism și postmodernism nu e o continuitate. Literatura însăși vorbește! Blandiana și Cărtărescu nu scriu aceeași poezie. Ivasiuc și Chifu nu scriu același roman. Eu și Terian nu avem aceeași idee de
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
a crede că există o tradiție a detractorilor lui Mihai Eminescu în literatura română, care începe cu Macedonski și Alexandru Grama. Contextul nefericitei epigrame macedonskiene a fost de mult lămurit, iar „studiul” critic al lui Grama nu intră în aceeași paradigmă spirituală. În realitate, teologul blăjean (pe lângă congenitala incapacitate de a înțelege poezia) încearcă să instrumentalizeze politic poezia lui Eminescu. Temându-se de impactul lui negativ - „decepționist”, spunea în epocă Gherea - asupra energiilor naționale românești din Ardeal, aflate atunci sub ofensiva
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
în condițiile în care, poetic vorbind, Dante Alighieri era departe de a fi reprezentat un model sau măcar un spirit afin celui coșbucian. Nici viziunea despre existență, nici codul erotic nu sunt similare, ca să nu mai vorbim de distanța între paradigma spirituală a lui dolce stil nuovo și clasicismul central-european - G. Călinescu invocase numele lui Gessner și Florian -, la care Coșbuc pare racordat. Ediția Gheorghe Chivu ne oferă întregul dosar al unei pasiuni acaparatoare, deși, în fond, dificil de explicat pornind
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
Mă bucură absența ghilimelelor la cuvântul secretă, deși abia acum ele trebuiau puse, deoarece istoricul literar n-a dezvăluit mai nimic secret. El a adus doar respirații critice, unele vizibile revelații, sau a recuperat pe altele, punându-le într-o paradigmă favorabilă, inițial enunțată. Mai încolo, cuvântul secret/ă este pus în paranteză, desigur, pe lângă substantivul Istorie („O mare parte a volumelor ce vor veni - a viitoarelor volume ale Istoriei (secrete) a literaturii române - va fi alcătuită din dosarele serviciilor secrete
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
reformită”, cum corect a numit acest fenomen domnia sa) și/sau cârpeli ale sistemului educațional, președintele a hotărât o abordare comprehensivă, care să ducă la o schimbare paradigmatică stabilă, modificările educaționale viitoare urmând să aibă apoi loc rațional și natural în cadrul paradigmei, în funcție de evoluția societății. Până aici totul excelent! Deși am susținut (și încă susțin) acest proiect, teza mea este că, din păcate, demararea proiectului este greșită. Să-mi argumentez teza. În mediul educațional de astăzi nu poți avea o abordare de
ANALIZĂ: Ce e greșit în modul în care a pornit proiectul România Educată, inițiat de președintele Klaus Iohannis [Corola-blog/BlogPost/92599_a_93891]