6,167 matches
-
din 1922, instituții. E adevărat, crede autorul nostru, prin această "cecitate" s-a înfăptuit unificarea politică a țării, încît guvernarea liberală din 1922-1926, desi n-a fost deloc ideală, a fost, totuși, solidă, realizînd construcția României Mari. E unul dintre paradoxurile României, aș adaugă eu. Dar nu cred că autorul are dreptate cînd consideră că scandaloasa trucare a rezultatelor alegerilor în acest deceniu (că și în celălalt) se datora exclusiv imaturității electoratului. Putea să fi fost electoratul cît de matur (cum
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
fine aprecieri, scuzam faptul că tot studiul se sprijină, în citări, pe o singură carte (sursă documentara), cea a d-lui Stan Apostol despre Iuliu Maniu. Aștept cu interes al doilea volum al cărții d-lui Sorin Alexandrescu. Sorin Alexandrescu, Paradoxul român. Editură Univers, 1998
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
catre sturlubatecul său prieten. Dincolo de îndemnul la stabilitate că forma superioară de exercitare a unei vocații existențiale (oarecum de presupus, din cunoașterea oricît de generica a filozofiei lui Kierkegaard), pledoaria pentru iubirea căsătorită din această carte stă sub amprenta unui paradox: figură seducătorului, a celui ce trebuie convertit și salvat de pierzalnica să viața, e, cel puțin pentru mine, mult mai puternică, măi impresionantă, decît cea a vocii care i se adresează, a soțului înțelept. Mustrat, disprețuit, compătimit, ostracizat, Don Juan-ul
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
își va susține pledoaria cu propria să experiență de soț fericit. Și totuși, atît el cît și soția lui există doar că absențe pilduitoare; vocea moralistului se dizolvă de fapt în portretul Don Juan-ului pe care incearca sa il convertească. Paradoxul, revin, este ca iubitele seducătorului sfîrșesc prin a avea un contur mai distinct decît soția moralistului, si asta pentru că ea rămîne simplă ipostază ideală. E invizibilă pentru că iubirea căsătorită, astfel definită, e mai abstractă decît iubirea romantică. E foarte ușor
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
cînd cădem sub vraja unei povești bine spuse. Din familia Șeherazadei, a maeștrilor epicului, fac parte marinarii și bătrînii, cei care au cunoscut departele sub dubla sa formă, temporală sau spațială. Înțelepciunea lor nu poate fi pusă la îndoială, dar paradoxul ei constă în faptul că trece neobservată. O poveste bine spusă te face să uiți că asculți povești, răpindu-te cu desăvîrșite, într-atît încît firul ei epic se infiltrează cumva în firul propriei tale vieți. Reflecțiile lui Benjamin, convingătoare prin
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
și intoleranță (1949-1979), a demarat noul curs al istoriei Chinei de azi. Ce deja e cu un picior an mileniul trei prin zonă economică liberă, Shenzhen, "poligon de ăncercare" a capitalismului unde chinezii călătoresc cu pașaport și viza. Realitate a paradoxului chinez, deslușit de Ioan Holban, ăn spiritul sau ăntre "ritual și metaforă". Răbdarea, tenacitatea, eficiența muncii, "obsesia superlativului absolut", marea putere de adaptare a vechimii imperiale la noutatea și dinamica pieței libere par tot atâtea șanse pentru Chină să devină
Paradoxul chinez by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17426_a_18751]
-
mâna, fața, / Să-i sugă cântecului viața. Sunai al mamei păr sub cetini, / Veniră-n fugă-atunci prieteni. Când mă trezisem ca din vise, / Văzui c-o strună-ncărunțise. («Harpa” VRF, 160). Când și când, poetul este atras și de conjugarea „paradoxurilor planetare”, dar în inconfundabilul său mod liric: Prin văi cu ierbi de brumă turma / Își paște tragic sieși urma. În fluier intră frigul, ura, / Pe unde a ieșit căldura.// și-n loc de funze, pe meleaguri, / Din cosmos curg foșniri
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
-n loc de funze, pe meleaguri, / Din cosmos curg foșniri de steaguri. // Visarea crește, cerul scade, / Pe mări deodată Newton cade. // Mistrețul roade doina veche, / Se trage crucea de ureche. // și-mi alipesc, uitând necazul, / De steaua cea de pradă-obrazul. («Paradoxuri planetare” VRF, 218). Grigore Vieru are divinul dar de a transforma în poezie chiar și un formular polițist de evidență a populației: Numele și prenumele? / Eu. // Anul de naștere? / Cel mai tânăr an: / Când se iubeau / părinții mei. // Originea? / Ar
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
valorii estetice", literatura română de dupa 1971 s-a radicalizat ideologic, astfel ăncăt perioadă de până la căderea regimului comunist avea să fie, literar, una dintre cele mai productive din ăntreaga ei istorie. Tot acum avea să se ănregistreze un alt aparent paradox: intuind, probabil, periculozitatea acestei evoluții, instituțiile prin care se exercită controlul politico-ideologic au devenit ele ansele gardieni ai "valorii artistice pure", deturnata și pusă an slujba unui minor estetism de partid, sancționând ori ăncercănd să sancționeze an numele "frumosului" deschiderea
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
și apoi abandonat forței sale lăuntrice, nu intră în nici un tip admis; el interesează prin intensitatea dramatică a aventurii sale". Mircea Eliade socotea că geniul, aidoma sfîntului, e un mîntuit încă din lumea terestră, grație unui fenomen comun și anume "paradoxul ruperii de nivel", cînd "esse coincide cu non-esse, Universul cu un fragment, spiritul cu un obiect (...), transcendentul cu imanentul, absolutul cu relativul (...), geniul cu nongeniul, cu mediocrul și nesemnificativul" (Fragmentarium, 1939). Deci un caz de coincidentia oppositorum. Prin analogia să
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
Trecerea anilor nu aduce neapărat cu sine ăntelepciunea experienței: "un imbecil bătrân rămâne tot imbecil și tot fără experiență. Experiență ar fi exclusiv o asimilare intelectuală". ăntrebat ce se pierde și ce se câștigă odată cu bătrânețea, autorul Bunului simț că paradox recunoaște că se pierde prospețimea, drăgălășenia, o anumita naivitate infatuata care are hazul și farmecul ei ("la tineri infatuarea merge bine, la bătrâni e odioasa!"), dar odată cu maturitatea se câștigă alt tip de grație, melancolica, atunci când an trup ăncepe să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
după suită de zeități impuse, ăn totalitate ori an diverse procente, sub regimul comunist. Dar venerația (componentele ei fiind admirația, respectul, iubirea etc.) nu poate fi reală fără a fi testată continuu prin libertatea spiritului. Am putea spune, ăncercănd un paradox, ca alimentul sau e dubiul. Altminteri riscăm a cădea an mecanică artificiului cu aspect pios, atât de ușor de manipulat, atât de frecvent manipulata. Iată de ce ni s-au părut pline de interes intervențiile celor câțiva tineri inteligenți și cultivați
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
neutralizez nemulțumirile. Să lăsăm deci umorile să se manifeste și să se dezlănțuie, să le urmăm fiindcă fără ele ne lipsește identitatea, nu săntem nimica.( 333) Au aceeași capacitate de a ură, mai putin intensă, ăn parte jucată, la Cioran. Paradoxul lui este de a fi grefat pe o nervozitate orbitoare nevoia de luciditate". Să adăugăm prin cuvintele comentatorului, si portretul, nu tocmai măgulitor, făcut romancierului francez: "Simte nevoia să se ănnegrească. an Voyage au bouț de la nuit, toate datele personale
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
nimic de aici neputând fi reținut decât, poate, ca necesitate de disociere polemică. Și, totuși, are dreptate dl. Liviu Leonte, istoria lui Iorga despre secolul al XIX-lea o regăsim, adesea, ca model posibil an Istoria lui Călinescu. E un paradox uneori ăntălnit că o operă refuzată să fie, totuși, utilizată, poate inconștient, de cel ce a respins-o. Judicioase observații ăntălnim pe marginea importanței debutului lovinescian cu cele două volume din Pași pe nisip (1906). Lovinescu a avut mare, real
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
altfel, nici până astăzi critică nu s-a pus de acord asupra "filozofiei" poetului. Ea cade mereu an capcană descifrării după logică ideilor clare, ale unui sistem filozofic rațional, a misterului poetic construit de Nichita Stănescu după o retorică a paradoxului liric adecvată "logicii ideilor vagi" intuitive, revelatoare prin ambiguitatea lor. Cartea fiind o adevarată "suma" a gândirii lirice a poetului aflat la zenitul creației sale, comparabilă ca importanță cu locul Luceafărului an cadrul poeziei eminesciene, interpretarea ei rămâne mereu "piatră
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
ori contribuind - cum s-a întâmplat recent la Timișoara - la avortul în arestul poliției a vreunei amarate bănuita de "acte criminale", salariații de lux ai țării, "dinamoviștii", devin, pe zi ce trece, o primejdie pentru ființă națională. Printr-un uluitor paradox, ei fac rău și atunci când acționează, și atunci când - adica majoritatea timpului - se comportă de parc-ar fi într-un concediu pe termen nelimitat. Străzile României au devenit adevărate laboratoare ale crimei și corupției. Tâlhăriile în plină zi - recent, o delegație
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
și nu cu urechea, ar fi constatat că eu nu făceam acolo decît să observ un fenomen și să-l exprim, oarecum, inteligibil ( deși, trebuie să recunosc, această ultimă intenție nu mi-a reușit în toate cazurile). Remarcam acolo un paradox și atît. Tradus, el ar suna cam așa: daca în lumea civilizată de astăzi filosofia și practica politică afirmă dreptul la diferență, ocrotesc specificitatea și proiectează construcții sprijinite pe diversitate, limbajele simbolice aspiră, dimpotrivă, spre integrare și ecumenism, spre un
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
construite. Amîndurora le lipsește spiritul psihologic de interior, care să dezvăluie ceva din fibră intimă a comportamentului ilustrului om politic. Și, pe deasupra, sînt cu totul biografice, examenul critic lipsind cu totul. De abia anul trecut, în cartea dlui Sorin Alexandrescu, Paradoxul român, în ultimul capitol aflăm cîteva observații menite să surprindă, obiectiv, asupra unor trăsături psihologice negative precum aceea a refuzului acțiunii și a asumării responsabilității înalte, o anume abulie, catastrofală totuși, pentru un om politic de primă mărime. E ceea ce
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
lui Lévinas, cît înțelegerea aportului lui la o restatuare atît a filozofiei, cît și a religiei. Pentru unii, aflăm din postfața la Dificilă libertate, Lévinas trece drept cel mai laic dintre gînditorii religioși și cel mai religios dintre gînditorii laici. Paradoxul acesta e constitutiv pentru filozofia lui, în măsura în care îi permite să iși axeze o teorie a identității și alterității pe premise morale. Cu Lévinas, se spune, balanța care secole la rîndul în istoria filozofiei a înclinat în favoarea ontologiei, se înclină acum
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
o maximă gravitate este și destituirea regizorului și profesorului Mircea Cornisteanu de la direcțiunea teatrului Sica Alexandrescu din Brașov, demitere hotărîtă în această vară, în perioada de concediu în care se află instituția. Sîntem, pe de altă parte, și în fața unui paradox: din raportul întocmit de Comisia de anchetă rezultă în mod clar, saltul, am spune spectaculos, pe care teatrul l-a facut din Stagiunea ^96-^97, adică odată cu ocuparea prin concurs a postului de director de Mircea Cornisteanu. Saltul implică atît
S.O.S. cultura by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17590_a_18915]
-
suprafață numele regizorului Claudiu Goga, angajat anul acesta de Mircea Cornisteanu. Înțelegem că toate acestea și multe altele i-au făcut pe membrii Comisiei să conchidă că teatrul din Brașov are nevoie de specialistul valoros Mircea Cornisteanu. Și aici apare paradoxul: închizînd paginile raportului, cu care a fost de acord și pe care l-a semnat, președintele Comisiei Ion Popescu Topolog, spune că nu are același punct de vedere cu membrii Comisiei și... cu sine, lucru stupefiant. De aceea, se decide
S.O.S. cultura by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17590_a_18915]
-
teritoriul țării. România a intrat în sfera de influență a Axei și, deocamdată, drum de întoarcere nu există. Întotdeauna, în istoria României, (și chiar inainte de constituirea ei) a prevalat ceea ce dl Sorin Alexandrescu a numit, în cartea sa recentă Paradoxul român, complexul brîncovenesc, redus la prezentarea salvgardării statalității, pentru asta făcîndu-se toate sacrificiile posibile. Așa s-au petrecut lucrurile și în acel an 1940. Un guvern pluripartidist, de uniune națională, după abdicarea regelui și instalarea generalului Ion Antonescu în funcțiunea
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
prin impresii de proces verbal; într-o asemenea carte, simplul montaj de texte este mai eficient artistic decît orice invenție; tehnică aparține montajului cinematografic sau colajului; evenimentele sînt urmărite pe mai multe planuri deodată, evitîndu-se narația linear-cronologică și tentația literaturizării; paradoxul unor astfel de cărți este acela de a avea în cele din urmă coerentă literară, fără să fi recurs nici o clipă la mijloacele literaturii. Și Le Clézio demonstrează că Cu sînge rece nu-i un reportaj, deoarece Capote nu s-
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
începe viața, unde artă?" Avînd în vedere această dilemă, de ce n-ar fi acceptat și autorul de literatură nonfictiune un "beletrist" ca oricare altul, identic a pînă la un punct a confraților săi care edifica, migălos și trudnic, luni imaginate-imaginare? Paradoxul face ca nonfictiunea să poată fi socotita drept o suprarealitate care, adeseori, depășește imaginarul, dincolo de documentul de viață aflîndu-se, transfigurata, materia primă "reorchestrata" conform cronologiei semnificațiilor și nicidecum tradiționalei cronologii temporale etc; prin urmare, nici pomeneala de o simplă "fotografiere
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
zone diferite capătă coerentă în ansamblu, ceea ce nu ferește însă întregul de momente de plictis ori amorțeala. Deși apelează în egală măsură la combinarea efectelor speciale cu cele ale tehnicilor narative provenite din surse variate, Mumia are parte de un paradox a spectaculosul și diversitatea nu sînt suficiente pentru a-l transforma într-un film care te ține cu sufletul la gură de la început și pînă la sfîrșit. Fără doar și poate aceste episoade există, dar ritmul general nu ține pasul
Super-productiile timpurilor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17612_a_18937]