922 matches
-
fie resimțit în interior ca fiind iubire este perceput în exterior ca fiind ură” (Freud, 1911/1979), este un dublu al transformării în contrariu. Iubirea este transformată în ură și însuși obiectul pulsiunii se schimbă, întrucât el trece, în mintea paranoicului, de la persoana iubită, apoi detestată, la subiectul însuși. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" După cum am putut vedea mai sus, spre deosebire de formațiunea reacțională care, în forma ei patologică, este legată de nevroza obsesională, transformarea în contrariu se poate asocia, în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de supraveghere. Aceea în care riscul zero este promovat ca ideal de viață (social, politic, științific). Iată încă un "sfat" evanghelic pe care ni-l dă un avocat celebru: "Denunțați-vă unii pe alții este noul credo al unei societăți paranoice și rele care supraveghează totul și nu împiedică nimic"3. Și se fac petiții contra unei teze proaste, contra hărțuirii sexuale de care s-a făcut vinovat unul sau altul. Iată moravuri tribale care nu vor să fie recunoscute ca
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
când o să te întâlnești cu el, zice Danny, întreabă-l dacă s-a îngrășat. Așa, în treacăt. Spune-i doar: „Vai, Randall, îți merge bine, văd“. Și, pe urmă, poate, zi ceva despre antreul pe care l-a comandat. E paranoic cu îngrășatul. Mori de râs. — Dragoste de frate, zice Luke. Frumos, nu? Ajunge la ultima scrisoare și mă privește ușor încruntat. — Becky, nu ne-a venit și extrasul de cont? — Ăă... nu. Nu încă. Îi zâmbesc liniștitor. Cred că mâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nunta. Mă frec pe față. Cred că am să ies puțin, să... iau niște aer. În clipa în care pășesc în grădină, doi grădinari se uită la mine și mă salută, iar eu le zâmbesc cu efort. Mă simt complet paranoică. E ca și cum port cu mine un secret atât de uriaș, încât trebuie neapărat să-l spun cuiva, altfel am să nu explodez. Îl simt aproape palpabil și vizibil, ieșind din mine ca o excrescență a corpului meu sau plutind deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în raportul său: „...ECHIPE DE TINERET CONTROLAU STRĂZILE ORAȘULUI RUPÂND MANIFESTELE REACȚIUNII (subl. in orig.), iar o parte din tineri au fost delegați cu siguranța unor tovarăși (cu atâta armată roșie rusească în oraș, oare de cine se temeau acești paranoici?!, n.n.)”. Dar iată ce „frumos” descrie în continuare autorul raportului „legalitatea” scrutinului: „...în ziua alegerilor tineretul a fost împărțit în 3 grupe care au fost repartizați în secțiile de votare cu material de propagandă pentru a îndemna cetățenii de a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
voia cu orice preț o structură unică, de tip stalinist, cu care intenționa să controleze absolut toate sufletele din subordine pentru a nu avea eventuale sincope și surprize neplăcute. „Chiaburimea” fusese în mare parte aruncată în pușcării dar în viziunea paranoicilor de la București, „reacțiunea” încă mai mișca pe ici, pe colo și trebuia redusă la tăcere chiar cu ticălosul preț al nimicirii fizice. Mahării de la „centru” dăduseră chiar și două termene de încheiere a acestei „acțiuni”: până pe 25 ianuarie 1950 trebuiau
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
criminalilor ne-alienați (Grunberg et al, 1978). Tennet et al, 1974, remarcau incidența crescută a comportamentelor violente și omucidare la pacienții psihotici și la cei alcoolici; din rândul celor psihotici delincvenții periculoși părând a fi recrutați esențialmente dintre deliranții cronici paranoici și dintre schizofreni (61% dintre cei admiși), reunind un polimorfism particular al periculozității lor. în mod clasic, delincvența schizofrenilor pare centrată de rolul impulsurilor necontrolate și hebefreno-catatonie. De regulă, actul antisocial al schizofrenului se caracterizează prin bruschețe, imprevizibilitate, iraționalitate, incoerență
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
și periculozitatea sa maximală în prezența antecedentelor omucidare sau de viol. Existența unui astfel de bolnav este câteodată jalonată de o reacție paranoiacă acută cu un comportament medicolegal care pierzându-și caracteristicile clasice ale delictului schizofrenic, se înscrie în logica paranoicului (previzibilitate, coerență). Delincvența patologică a femeii comporta câteva caractere particulare: în mod preferențial victimă, sexul feminin pare mai puțin antisocial decât cel masculin, din rațiuni anatomofiziologice și culturale. Din punctul de vedere al comportamentului (Deschacht, 1977), frecvența faptelor care antrenează
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
totală. - în formele hebefrenice, neurolepticele dezinhibitorii nu aduc nici o ameliorare decât după mai multe luni de tratament. în fața unei ameliorări persistente, este delicat de determinat când un tratament de lungă durată poate fi întrerupt. 3.3. Deliruri cronice schizofrenice - Delirul paranoic nu este întrerupt de tratament, dar neurolepticele limitează trecerile la fapte (acte). - Parafrenia este practic insensibilă la aceste medicamente. 3.4. Alte indicații. Controlul unei agitații în situații de urgență; 4. Contraindicații. Contraindicațiile sunt puțin frecvente: - utilizarea neurolepticelor trebuie să
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
La propriu. Se moare de foame, dar se moare și de frică. Se face infarct, congestie cerebrală, se moare de cancer pe capete. Femeile mor avortând pentru că nu vor sau nu pot crește copii pentru a-i spori populația unui paranoic. Oricât ați fi de aproape spiritual de noi , sunteți prea departe totuși ca să mai puteți măsura proporțiile dezastrului. Totul se prăbușește, românul a devenit laș, mitocan, corupt. Suge minciuna odată cu laptele mamei. Când, după câte generații, și dacă se va
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dintre lumea liberă și lumea închisorii sau a lagărului nu poate fi trecută decât prin arestare. Soljenițîn insistă să prezinte în detaliu valurile de arestări care s-au făcut, ajungându-se până la isteria îndeplinirii unei "norme" impuse de un conducător paranoic, obsedat de "dușmanii de clasă" și care dorește, în plus, utilizarea unei forțe de muncă neplătite, pentru proiectele lui grandomane (în viziunea lui Stalin, deținuții nu sunt oameni, ci "paraziți", "murdării", "gunoaie", "buruieni"). Irațională și năucitoare, arestarea îl aruncă pe
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
sedentar. Stalin nu a ieșit (practic) niciodată din Rusia, nici Mao din China (decît pentru a se duce pînă la Moscova, unde se închidea în reședința sa ca să nu vadă nimic din lumea de afară). Ca o regulă generală, marii paranoici nu vorbesc altă limbă decît cea maternă. Țintuiți în indigenatul lor, mărginiți pe pămîntul lor. Ca și cum le-ar lipsi curiozitatea față de altul. De a se confrunta cu. De a se pierde în. Există în despotism o sumbră plăcere sedentară. Autocratul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
da o identitate de scriitori. Supralicitează pentru a se delimita de caracudă, pentru a-și crea o identitate. Spun că sunt scriitor doar uneori, polemic, atunci când am de-a face cu un imbecil - și în cazuri dintr-astea devin aproape paranoic. Nu am citit aceleași cărți cu ăla. Unii îmi spun că aroganța asta e bună. Că sunt un bolovan, un bolovan care, ciocnindu-se de unul și altul, până la urmă se va cizela corespunzător, dar că n-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fie totul pe lumea asta și uite cum ne furăm unul altuia căciula. Regretam doar că paranoia are așa forme grave de manifestare, că nu scutește pe nimeni, nu alege. Nu face excepții la literați. Pentru că și io sunt puțin paranoic. Măcar pentru faptul că îmi arhivez cronicile, tot ce apare despre mine pun în dosare. Dar era la D.V. o atitudine prin care te lăsa să ghicești că acea cronică e un serviciu pe care îl prestează pentru a căpăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și negru. Și nu e în regulă atâta lipsă de nuanță, să faci o împărțeală din asta extrem de rigidă, io, deoparte, eroul pozitiv, singur împotriva tuturor, și, de cealaltă parte, scursura, caracuda. V-am spus că mă suspectez de tendințe paranoice. Să nu luați mot-à-mot ce se întâmplă să emit, altfel veți avea serioase probleme de înțelegere. Mai bine, hai să vă dau și alte subiecte. Poate în viitorul apropiat o coincidență tulburătoare face să dați admitere sau aveți prin familie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
am de-a face cu niște gherțoi. Mai bine să le dai impresia că ești idiot și să te scutească. Diminețile acelea superbe când scriam pentru publicul pe care îl formau colegii mei într-o garsonieră infectă. Înconjurat de vecini paranoici, care nu știau cum să scape de mine. În primul rând pentru că era o băută continuă la mine atunci. Voiai să regulezi ceva, aici veneai, la loc sigur. Și în spital când am fost, nici unul dintre colocatarii ăștia nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
am o gândire decentă. Mă enervează toate locurile comune vânturate zilnic prin presă. Toate cuvintele de clătit gura. Deși sunt multe adevăruri consacrate, dar se repetă enervant și atunci trebuie să rupi gura târgului cu ceva de o noutate absolută, paranoică. Io am o gândire delirantă, paradoxală. Nu pot afirma că gândirea mea caută adevărul sau doar exoticul. Io spun ceva frumos, nu neapărat logic. Ca să fii coerent trebuie să fii delirant, tembel. Altfel nu se poate. Prin delir să ajungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
al meu, pe care îl evoc mereu, profesorul Ballif, era atât de prieten cu unii dintre bolnavii lui, încât distanțele de vîrstă și de situație nu mai funcționau. A murit subit, mirosind un trandafir, alături de unul dintre acești bolnavi, celebrul paranoic "Domnul Papazol" care îl dojenea la o clipă după moarte: "ce te-a apucat, faci glume proaste, ești om bătrân..., ești doctor și profesor!" * Altfel trebuie să-ți dai duhul lângă Roza canina. A cam trecut însă vremea marilor prietenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vacanță, tot strâmbând din nas și neplăcându-mi nimic, am agasat-o pe mama care m-a întrebat de ce nu-mi place nimic; i-am răspuns: "pentru că sunt prea deștept". Dintr-un astfel de copil nu putea ieși decât un paranoic sau un aventurier ratat. A ieșit a doua variantă, a aventurierului învins de vise imposibile. A rămas și ceva puțintel cam paranoic. " * Vara, dinamică, energică, vara trăită ca îndrăgostit, vacarmul de pe plajă unde poți fi anonim, rătăcirile, noaptea pe lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nimic; i-am răspuns: "pentru că sunt prea deștept". Dintr-un astfel de copil nu putea ieși decât un paranoic sau un aventurier ratat. A ieșit a doua variantă, a aventurierului învins de vise imposibile. A rămas și ceva puțintel cam paranoic. " * Vara, dinamică, energică, vara trăită ca îndrăgostit, vacarmul de pe plajă unde poți fi anonim, rătăcirile, noaptea pe lună argintie, sau înfruntând furtuna, aceasta este vara care mi s-ar potrivi, dar circumstanțele țin de formule și obligații sociale pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
privea într-un fel neobișnuit, obiectiv, de parcă urmărea un fenomen științific, mormăia ceva numai pentru ea, când franțuzește, când rusește, iar eu, simțindu-mă subiect de cercetare, știind de visul de care amintea destul de des, eu am devenit un mic paranoic, de un orgoliu nemărturisit, din cauză că eram un mare timid. Formula aceasta, orgoliul și timiditatea, este foarte frecventă. * După ce am început școala primară, la Soroca mergeam numai vara. Nu știu de ce, dar la vie ne duceam destul de rar. Tiotea Nadia a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mizantropia contemporană este refugiul în viitor. Variantă mai complicată, mai încărcată de dileme fîlosofice. Viitorul este, oricum, un vis. De aici începe o problemă fără soluție. Este semnificativă o însemnare a unui ilustru prieten al meu care era filosof și paranoic (acest binom nu-i chiar o excepție, numai că la prietenul meu termenul al doilea, adică paranoia, era de intensitate "clinică"). Iată ce scrie acest măreț prieten al meu, într-o strofa cam șchioapă (el disprețuia versurile cadențate; era capriciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
instruirea mea ("tu nu vezi ce dăruit este copilul tău?"), îmi dădea bani, peste nevoile mele, și îmi promitea să mă ia cu dânsa la Paris să văd lumea. Mie mi se suise la cap această protecție; devenisem un mic paranoic și, ca urmare a acestei protecții, am rămas ani întregi convins de valoarea mea. Asta era relația mea cu aceea pe care o numisem, cu un sentiment de adorație, "Regina". O adoram pe Regină, fiindcă mă răsfăța, era prototipul perfecțiunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
schimbări a lui prin intervenția Moscovei. A.M.P. : Iliescu n-a fost naționalist, el era cu Clubul de la Roma și cu alte chestii. El nu gândea ca Vadim Tudor și ceilalți, ca să zic așa. V.A. : Vadim Tudor naționalist ? Un paranoic extremist, care e cu totul altceva ; retorica lui Vadim Tudor nu are nimic substanțial. De niciun fel ! A.M.P. : Acesta e un lucru interesant de discutat, dacă Vadim Tudor chiar este autentic. CĂ, de fapt, aici este problema cu el
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de aniversare - erau texte foarte libere, nu erau texte academice. Și eu am scris un fel de scenariu, de fapt am scris o mică distopie. (Distopia este contrariul utopiei, adică este o lume organizată utopic la negativ, ca delirul unui paranoic.) În această distopie îmi imagi‑ nam Uniunea Europeană peste încă 50 de ani și mi-o imaginam destul de orwellian. Dacă vă aduceți aminte că, în romanul O mie nouă sute optzeci și patru, lumea este împărțită în Eurasia, Oceania și alte blocuri
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]