45,675 matches
-
personajului său, de chinul lui de a fi, de experiențe, de continua confruntare cu sine și cu trecutul încărcat. Mi s-a părut că metamorfoza uluitoare cuprinde trei chipuri, trei contururi perceptibile, amestecate unele în celelalte: Iureș, Krapp, Beckett. Intrat parcă la apă, împuținat la trup, cu obrajii supți de băutură și de mestecarea singurătății între aceleași fălci osoase, aproape inert și inexpresiv, Krapp face cam aceleași lucruri, aceleași gesturi, aceiași pași. Are aceleași trasee, fixe, într-o încăpere uscată ca
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
lași să te copleșească. Dacă poți, e bine să le depășești cu zâmbetul pe buze. - Câteodată, nu ne rămân decât iluziile. Bunul dumneavoastră prieten, Corneliu Baba, spunea că preocuparea dumneavoastră este jocul cu iluziile. - Sigur că da. Fără iluzii, viața parcă ar fi mai seacă. Dar așa, iluziile însoțesc toată activitatea noastră, toate eforturile și gândurile noastre. Că se vor realiza sau nu, asta e altceva. Ne rămâne, însă, speranța. - De politică ați încercat să vă țineți cât mai departe. - Am
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
în somn pe Gabriela Vrânceanu-Firea prezentând la Antena 1 săptămâna pătimirilor noastre existențiale. E a șaptea noapte de când „dorm” rezemat de perete și, culmea, încep să visez chiar și în poziția asta. Văd mulțimi de oameni buimaci privind pe pereți, parcă niște tabele - că e cam haos și nu se vede bine -, care citesc nu-știu-ce, își fac trei-patru cruci scuipându-și în sân, mai citesc o dată pe pereți, privesc spre cer, vorbesc singuri sau se întreabă unii pe alții care-i
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
seara și dimineața”, în loc să-l anatemizeze. Ca slujitor al Domnului, înclinăm să-l înțelegem, dar ca cetățean și ca român, e de mirare că fostul profesor de Teologie de la Chișinău a putut ignora crimele abominabile ale lui Stalin, de care parcă n-ar fi auzit, și însăși situația țării sale, pe care mai înainte o deplângea, cu ocazia Tratatului de pace amintit, ocupată de către armatele „Tătucului”. O închinăciune îi aduce și lui Sadoveanu, care în 1953 ar fi fost „tribunul dreptăților
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
pe, frecventa apariție a lui decît (în loc de doar, numai) în structuri non-negative; sînt amintite unele „curiozități lingvistice”, privind în special paradigmele neregulate sau defective (verbe impersonale, substantive defective de plural). Interesantă e reacția subiectivă la unele abateri: „urăsc construcția asta. Parcă zgârie” (reflex.ro). De altfel, discursul corectitudinii alunecă ușor - dar lucrul li se întîmplă și lingviștilor! - în zona idiosincraziilor și a situațiilor discutabile, mai ales în domeniul inovațiilor lexicale. Tendința de a trece în lista erorilor un neologism, de a
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
Gheorghe Grigurcu Voind parcă a contrazice tezele conform cărora comicul e o „negație continuă a naturii”, o „impostură”, Cristian Simionescu îl tratează drept o expresie patetică a ființei, o „inimă” sui-generis : „Să presupunem că poemul e o casă închisă, fără ferestre și uși,/ o
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
liliac), Monet... Salutul Existenței care privește, - de la flamanzi la impresioniști, între ele fiind trei secole de încremenire a pensulei... Femeie în griuri, Manet. Un rafinament de cenușiuri franțuzești, în mod cert, eleganță feminină, având în ea o tentă discretă, musulmană parcă... Van Gogh, Buchet imperial într-un vas de cupru. Autoportretele. Nebunia zugrăvită pe figura lui nerasă, cu urechea dreaptă bandajată, după ce și-o tăiase în timpul unei crize... Acest pictor sărac, nevânzându-și practic nici o pânză, care nu mai avea bani
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
în care doarme o femeie goală, subterană, o larvă uriașă... Louvre, Goya. Marquesa de la Solana, Condesa dei Carpio, Marquesa de la Cruz - gri, roz negru, strălucirea sumbră spaniolă, obsesia inchizitorială. Rembrandt: Filosof în meditație. Lumina vine pe fereastra mică, rostogolindu-se parcă pe scara strâmtă în colimacon... Leonardo: Sf Ana, Maria, Cristos și mielul. Nu înțeleg această jertfă păgână simbolizată de miel ca simbol al nevinovăției cristice. Prezența femeilor dă o senzație de... (șters cu violență). Bacchus contrar Sfântului Ioan, la care
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
scăpat în praf ochelarii/ rămîne în urmă” (ibidem). Modificîndu-se văzînd cu ochii, măștile lumii se vădesc a fi purtătoare ale unei forțe care nu se mulțumește cu acest proteism fabricitant, care vrea să le multiplice precum un însemn al prolificității. Parcă din teama demonicei sterilități, chipurile se înmulțesc: „bărbatul e în umbră/ deși nu e nimeni în jur nici un corp/ care să-l umbrească./ în sfîrșit/ părăsește umbra și poate fi văzut.// privit din profil are trei chipuri/ unul peste altul
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
și foarte tineri. Tot acest castel de nisip s-a năruit când, pe la trei noaptea, dinspre Piața Operei (de fapt, chiar din Piața Operei, spațiu cu desăvârșire interzis circulației motorizate!) s-a năpustit spre noi un bolid decapotabil, un „gipan” parcă atunci scos din reclamele de pe internet. L-am auzit înainte de a-l vedea: pe de o parte, pentru că deși strălucea de noutate, n-avea țeavă de eșapament, apoi, pentru că din boxele de mare putere erau proiectate spre exterior niște zgomote
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
În mod evident romanul are o miză importantă pe orizontală, în plan sintagmatic, dată de alăturarea cuvintelor (adesea din limbi diferite) mai degrabă după sonoritate decît după înțeles. Există în romanul lui O. Nimigean dialoguri bazate pe asocieri absurde extrase parcă din dramaturgia lui Eugène Ionesco: - „Atențiune! «Cine mănîncă din corpul meu și bea din sîngele meu va avea viață eternă - sau veșnică dacă doriți - și îl voi învia în ultima zi» - sau «ziua din urmă» - dacă vă place mai mult
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
dar Gherea mă și ia în primire: „Nu te supăra, domnule, - zice - nu ți-am cumpărat eu un iepure?” „Ba da” a răspuns fudulul vânător din mine. Atunci pe Caragiale, care mă știa de la Moftul român, l-a apucat râsul parcă-l aud: „Cum, mă, Cazaban - râdea- tu vinzi iepuri și mai scrii literatură?” Cuvintele acestea, Caragiale nu le-a scris niciodată, dar mie mi-au răms în minte - limpezi - rar, unul după altul, cum le-a rostit: CUM MĂ, CAZABAN
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
consemnează însă în nici un fel apariția lui Ion sau a Pădurii spânzuraților. În dramaturgie, preferă cronicile teatrale, limitându-se la rezumat și la aprecierea jocului actoricesc. Deplânge precaritatea instrumentelor criticii românești, promovând un singur nume, al lui N. Davidescu, uitând parcă de Lovinescu. Mai interesante sunt opiniile lui din articolele-eseu în care analizează literatura și cultura română ca fenomen, terenul preferat fiind cel al mișcării moderniste. Ironizează deopotrivă detractorii și epigonii perseverenți ai dadaismului, condamnă excesele literaturii de idei căzută în
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
la gestul ancestral — și de mare efect în societățile normale — al arătării obrazului cu degetul. Atunci când face apel la bunul simț popular, când așază în balanță lecția decenței deprinsă acasă, pe colinele ardelene, și aberațiile lumii în care a plonjat parcă fără voia sa, efectul textelor e devastator. Ai impresia că editorialele sale sunt scrise, în cooperare, de-un Moromete în clipele de inspirație metafizică și de-un ingenuu personaj victorian când exclamă: „Ce caută un copil cuminte ca mine într-
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
greși, cum să nu greșească? Ba chiar simt nevoia să adaug: nu numai teoretic, ci și practic. Și nu numai Dinescu. Noi toți, ardeleni și „sudici” deopotrivă (las’ că Dinescu însuși e os de ardelean, și încă de la Bobâlna!) Dar parcă prea suntem ridicoli creând probleme acolo unde nu e decât criză de subiecte. Pentru că așa „delirant verbal” cum îl definește Nistorescu, Dinescu n-a divulgat în gazetele sale nici unul dintre presupunsele „secrete” din cuibarul Securității. O poate afla oricine, răsfoind
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
limpede în ce fel trebuie să fie scriitorul un terorist spre a câștiga inimile maselor, cum cu atâta abilitate procedează dl. A. Păunescu, terorizând însă mai cu seamă la televizor unde numaidecât i se poate aplica o lecție pe buton. Parcă i-ar păsa! Căci motivele din care este așa de cultivat sunt altele... Să vedem, mi-am zis: în loc să zvârle din mână pixul cu pastă, gel, fluiduri, stiloul cu cerneală lavabilă, creionul, tradițional la ultimul centimetru, tastatura calculatorului second-hand și
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
îmbătată de propria ei frumusețe! Dar și lumea mai de dincoace! Rămînînd un împătimit al trotuarelor, îmi doresc, la părăsirea muțeniei atelierului, să-ntîlnesc pe cineva, să schimb o vorbă cu cineva. Da’ de unde! Mă strecor - ogar tomnatic - printre exemplarele coborîte parcă atunci din aeronavele ce bîntuie schizofrenic, televizoarele, și muțenia atelierului rămîne intactă și pe trotuar. Băieți și fete, e adevărat, de-o eclatantă performanță biologică, vorbesc o limbă stranie, gesticulează straniu, mă strecor în muțenie și mă-nfior. Ei, nici chiar
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
epoca dictaturii comuniste, care spunea cu voce tare tot ceea ce credea. Nu se codea niciodată, nu se rușina de convingerile sale”. Ca și: „Povestea fără nici o teamă cum fusese reținut cîteva ore de Securitate și anchetat... pentru trafic de valută. Parcă-l aud: «Iată-mă și bișnițar la 75 de ani!». Era în toiul afacerii Goma și Stăpînirea vroia să-l întimideze”. Ca și: „Hainele - costum și cămașă fără cravată - îi erau foarte curate, dar aproape ponosite. Avea un mic ajutor
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
ușa principală, când atenția îmi fu atrasă de un domn palid la față și cu mustață neagră. Mergea repede, cu mâinile în buzunarele paltonului ponosit, descheiat - n-avea nasturi. Intrase grăbit. În mijlocul holului însă s-a oprit nehotărât, pe gânduri. Parcă era la o răscruce, și, deodată, din câțiva pași s-a apropiat de ușa sălii și a dat să intre. Îl opri ușierul. „De data asta nu se poate!” „De ce?” „E ordin de la administrație”. Domnul palid la față n-a
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
go.ro); pluralul, previzibil, e în -uri: „secțiunea de download-uri, prin care orice utilizator va putea downloada programe” (gdwd.ase.ro). Evident, cuvîntul apare și în transcrieri fonetice - în stilul glumeț-relaxat și parodic al jargonului juvenil - „Pe de altă parte, parcă aș daunloada și io niscaiva desctopuri mishto” (forum.alpinet.org); „Deocamdată am pus acolo la grămadă poznele făcute la rafting, ca să le poate daunloada iuzerul care pe care le vrea, la grămadă” (groups.yahoo.com); „Nice, am pus demou la
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
logica sunt punctele forte ale acestui partid al mediocrităților hulpave. Asta n-ar fi nimic pe lângă croșeul de dreapta-stânga ce abia urmează să fie primit în urma surpării dezastruoase a economiei, condusă cu atâta înțelepciune de „numismatul” și „anticarul” A. Năstase. Parcă pentru a ne demonstra că nu sunt cu nimic mai breji decât pesedeii, politicaștrii de orientare democrată n-au primul prilej de a-și arăta, în deplina ei eflorescență, prostia. Totul a început cu o emisiune televizată avându-l ca
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
în stare să funcționeze: ,,Călătoresc prin vremi și locuri,/ Prin viața mea treceți zburând,/ Doar amintirea unui cocostârc/ bolnav de ceruri/ Îmi zăbovește-n suflet/ Până când, uitare și tăcere,/ Vor ninge’n geamuri cu povești.// Mi’e sufletul greu/ și parcă’mi ninge pe mormânt/ În duminica asta/ Mugurii țâșnesc din tăcerea unei crengi/ Asemeni ochilor păgâni de lumină/ Ai îngerilor căzuți/ Pentru că au inventat întunericul.” A fost acesta un mic poem din seria Răstignirilor, din care aș mai transcrie unul
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
regia lui Yuri Kordonski. Premiera va avea loc în toamnă. În una din serile amintite, am auzit-o pe colega mea Maria Sîrbu vorbind în rusește cu Kordonski. Am simțit tonalități speciale în conversația lor și o comunicare nuanțată, altfel, parcă, decît cea pe care o are Yuri cu noi, în engleză sau franceză. Maria Sîrbu este un excelent ziarist, cu o școală serioasă de jurnalism absolvită la Moscova, cu o practică plină de istorii complexe desfășurată la Chișinău. După ’90
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
a unui minunat compozitor de la începutul secolului al XIX-lea, Vasilii Titov, și pentru o romanță rusească, cîntată de Valentina Panamariova, aceeași voce care cîntă și romanța din spectacolul nostru cu „Unchiul Vanea”. - Textul romanței completează reușit textul lui Gogol, parcă ar fi scris anume pentru această piesă. Începutul și finalul spectacolului au o încărcătură spirituală pronunțată și foarte pătrunzătoare, aș spune. - Ceea ce ține de personaje - dragostea, speranța, căsătoria, binecuvîntarea în genunchi - se întîmplă ca în fața a ceva divin. Presupune o
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
al despotismului practicate de uzurpatorul I.V. Stalin.” Dar cine elaborase teoria „revoluției permanente”? S. Damian îl apreciază pentru pregătirea lui intelectuală superioară, care „examinase cu precădere ca un expert cu orizont teoretic mecanismul contradicțiilor sociale.” Adică marxist sadea! Mulându-se parcă după evoluția politică a lui Malraux, devine și S. Damian pe parcurs mai intransigent în aprecierea lui Trotzki. Târziu, după ce se vindecase de comunism, scriitorul francez își dă seama că răul a început odată cu Lenin și Trotzki, oricât l-aș
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]