3,306 matches
-
Tudor Arghezi, cu Cimitirul Buna-Vestire (ediția a VII-a, îngrijită de Mitzura Arghezi și Traian Radu), prefață de Eugen Simion, și Panait Istrati, cu Chira Chiralina. Alături de acești prozatori sunt cuprinși doi critici: Eugen Simion, Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian (ediția a V-a, text integral), prefață de Antonio Patraș, și Nicolae Manolescu, Andersen cel crud și alte teme, cu o prefață de Andrei Terian. În afara colecției a apărut spre sfârșitul anului 2007 Jurnal secret. Noi dezvăluiri de Alex Ștefănescu
O editură, dincolo de manuale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8811_a_10136]
-
libertății și prosperității, Estul și intelectualii lui sunt percepuți, din celălalt punct, într-o grilă complet diferită. Idealismul vulnerat al cobailor umani răsăriteni e contrabalansat de pragmatismul decizional al politicienilor și de socialismul pur teoretic al intelectualității, al faimoasei intelligentsii pariziene pentru care antisovietism înseamnă anticomunism și anticomunism înseamnă fascism. Aceste echivalări jenante, dar atât de comode pentru stângiștii aflați la o distanță asigurătoare de epicentrul socialismului real, creează o atmosferă morală aproape irespirabilă. Pe lângă sunetul mat al adevărului său, Dumitru
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
combinații, comitete și comiții, amiciții literare și rețele de solidarizare și acțiune. Citindu-i cu atenție cartea, observăm însă că de fapt diaristul e un om singuratic. Inițial, vrea să-și facă multe, cât mai multe relații în "lumea bună" pariziană. După un timp, începe să se simtă tot mai obosit, stors de obligațiile pe care și le-a creat. Prietenul cel mai drag, Dimov, e revăzut pe malurile Senei nu neapărat cu ochi reci, dar cu o privire mai stinsă
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
istoric... KATE: Dar... DORRA: ...dar sunt și profitori, și megalomani, valeții austriecilor, ce credeau ungurii ăștia, că Imperiul lor bicefal, Imperiul Austro-Ungar, va dura o mie de ani? Aroganța lor imperială i-a pierdut." În timp ce despre români, latinii zonei, micii parizieni și gestionarii de frumuseți, după deja firescul dar, aflăm: "sunt puțin prea fataliști, totuși, se dau după cum bate vântul, mereu de partea învingătorilor, și chiar limba lor e împănată de cuvinte slave, și, în plus, ei zic că nu sunt
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
un negustor de artă. "Ambroise Vollard, protector al avangardei" este, desigur, un prilej de a expune lucrări de Cézanne, Van Gogh, Gauguin, Picasso. Expoziția, care va fi transferată de la New York la Institutul de Artă din Chicago și apoi la Muzeul parizian Orsay, este însă departe de a fi doar o înșiruire de "trofee" picturale. Bazându-se pe documente recent descoperite în arhiva Vollard, curatorii au reușit să contureze o personalitate remarcabilă aflată în centrul vieții culturale pariziene într-o perioadă de
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
și apoi la Muzeul parizian Orsay, este însă departe de a fi doar o înșiruire de "trofee" picturale. Bazându-se pe documente recent descoperite în arhiva Vollard, curatorii au reușit să contureze o personalitate remarcabilă aflată în centrul vieții culturale pariziene într-o perioadă de maximă efervescență. Născut în îndepărtata Insulă Réunion din Oceanul Indian, Ambroise Vollard (1867-1939) vine la Paris în 1888 pentru studii de avocatură pe care le abandonează fără părere de rău. Își găsește vocația cumpărând o serie de
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
retrospectivă Van Gogh... Noiembrie 1995 - expoziție cu 150 de tablouri de Paul Cézanne, artist practic necunoscut în Paris în acel moment... 1898 - tablouri pictate de Gauguin în Tahiti printre care superbul De unde venim? Cine suntem? Încotro mergem?... 1901 - prima expoziție pariziană a unui tânăr artist spaniol numit Pablo Picasso... 1904 - cea dintâi expoziție personală Henri Matisse... Lista este impresionantă, demonstrând o intuiție cu totul remarcabilă. Gustul pentru culori îndrăznețe și figurativ l-a făcut pe Vollard să aprecieze, pe lângă lucrările lui
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
interesantă a carierei lui Ambroise Vollard pe care manifestarea de la Metropolitan o ignoră cu desăvârșire. Nici eseurile strânse în excelentul catalog publicat de Yale University Press nu insistă prea mult, focalizate fiind, și ele, pe aspecte "pozitive" ale carierei negustorului parizian. Cumpărând adesea întregul conținut al unui atelier, Vollard s-a îmbogățit rapid. Ca urmare, relațiile negustorului cu artiștii "săi" nu au fost întotdeauna lipsite de tensiuni. Dacă Cézanne, independent din punct de vedere financiar, i-a fost mereu recunoscător pentru că
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
Molero în-- tr-un filozof, preocupat de descifrarea sensurilor propriei sale existențe în contextul în care este inserat. Machado cristalizează imagini dintr-un cotidian vetust și face din fiecare personaj în parte o insulă umană. Recent publicat în Franța, revistele culturale pariziene, de la "Magazine Littéraire" la "Fígaro" au apreciat romanul drept "una din marile cărți ale secolului". După spusele autorului, romanul nu s-a încheiat, acesta sperând că povestirea în sine nu se va sfârși niciodată. Așa cum lumea noastră este alcătuită din
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
în prealabil temeinic că nu mă vede nimeni, ca să cumpăr jurnalul lui Amiel; tânăra care se afla acolo mi-a spus că sunt prima ființă umană care le pășește pragul de cel puțin trei ani încoace. Așa-i cu viața pariziană. Cartea lui Raicu se numește Avec Gogol șîmpreună cu Gogolț. Se deschide cu un pasaj din Dostoievski: ŤPe-atunci era un lucru obișnuit între tineri: se adunau doi-trei inși - Ce-ar fi să citim din Gogol, domnilor! - și lumea se-așeza
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
qui viendront apres nous et qui nous oublieront, entre deux flash de mémoire, un jour." Declarația Améliei Nothomb, belgiancă la ora cînd pleacă tramvaiele: "Cîntecul primelor tramvaie care pornesc spre infinit e pentru mine muzica mîntuirii. Nu există un echivalent parizian pentru această poezie. Așadar, dacă sînt belgiancă, e grație tramvaielor, compatrioții mei preferați." Proze și interpretări, întrerupte de fotografiile lui Dan Hayon, cadre de viață dezordonată într-o literatură tipicară. În fine, impresii despre banda desenată, hîrtia lui Tintin, de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]
-
Timpul lecturii A. Gh. Olteanu Am citit și eu, ca mulți alții, la vremea respectivă, în 1977, la prima ediție, Timpul trăirii, timpul mărturisirii: jurnal parizian al lui Eugen Simion. Cartea m-a fascinat - țin bine minte - atunci, prin mulțimea de te-me, ipostaze, aspecte privind viața culturală, li-te-ra-ră în primul rând, dar și politică, ideologică, filozofică etc., nu în ultimul rând prin calitatea cu totul excepțională
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
era, pe de altă parte, un intelectual din Est, condiționat de un regim politic care încerca - se va vedea că numai pentru scurtă vreme - o sfioasă spărtură în ermetismul și anchilozele sale. Spuneam că ceea ce impresionează mai mult în Jurnalul parizian, ajuns acum la a V-a ediție (Timpul trăirii, timpul mărturisirii: jurnal parizian, text integral, prefață de Antonio Patraș, Editura Corint, București, 2006), este numărul inepuizabil de teme: viața însăși a metropolei spirituale a lumii e de necuprins. Și totuși
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
politic care încerca - se va vedea că numai pentru scurtă vreme - o sfioasă spărtură în ermetismul și anchilozele sale. Spuneam că ceea ce impresionează mai mult în Jurnalul parizian, ajuns acum la a V-a ediție (Timpul trăirii, timpul mărturisirii: jurnal parizian, text integral, prefață de Antonio Patraș, Editura Corint, București, 2006), este numărul inepuizabil de teme: viața însăși a metropolei spirituale a lumii e de necuprins. Și totuși autorul ambiționează, și reușește în mare măsură, să dea o imagine cvasitotală a
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
alta, o mulțime: lectoratul de limbă și cultură română și, bineînțeles, stu-den-ții lui veniți din toate colțurile lumii; industria cărții în Franța și problema lecturii; tematismul, psihanaliza, structuralismul; noua și noua nouă critică; noul și noul nou roman; viața ar--tis-tică pariziană, furnizată de artele lumii, de la literatură la pictură și sculptură, teatru, muzică și cinematografie; complexul tatălui castrator; comerțul parizian, inclusiv buchiniștii; cafeneaua pariziană; bucătăria franceză în devenirea ei de-a lungul câtorva secole. Și lista amenință să fie nici măcar într-
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
cărții în Franța și problema lecturii; tematismul, psihanaliza, structuralismul; noua și noua nouă critică; noul și noul nou roman; viața ar--tis-tică pariziană, furnizată de artele lumii, de la literatură la pictură și sculptură, teatru, muzică și cinematografie; complexul tatălui castrator; comerțul parizian, inclusiv buchiniștii; cafeneaua pariziană; bucătăria franceză în devenirea ei de-a lungul câtorva secole. Și lista amenință să fie nici măcar într-o măsură aproximativă acoperită. Dar nu trebuie omise altele două, cele mai de seamă: Omul și Parisul. Din paginile
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
problema lecturii; tematismul, psihanaliza, structuralismul; noua și noua nouă critică; noul și noul nou roman; viața ar--tis-tică pariziană, furnizată de artele lumii, de la literatură la pictură și sculptură, teatru, muzică și cinematografie; complexul tatălui castrator; comerțul parizian, inclusiv buchiniștii; cafeneaua pariziană; bucătăria franceză în devenirea ei de-a lungul câtorva secole. Și lista amenință să fie nici măcar într-o măsură aproximativă acoperită. Dar nu trebuie omise altele două, cele mai de seamă: Omul și Parisul. Din paginile Jurnalului, se configurează, ca
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
greu (și, prin aceasta, mai nobil) decât a nu fi. A face este verbul cel mai demn din vocabularul nostru." (subl. aut., p. 412) Cine vrea, așadar, să afle ceva sau cât mai multe despre această infinitate tematică a vieții pariziene - prin extrapolare, occidentale - a deceniului 8 al secolului trecut, le găsește în Jurnalul parizian al lui Eugen Simion, evocate, comentate, interpretate, întoarse pe toate fețele, cu doza de subiectivitate creatoare - inerentă literaturii confesive - a unei mari personalități a culturii române
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
cel mai demn din vocabularul nostru." (subl. aut., p. 412) Cine vrea, așadar, să afle ceva sau cât mai multe despre această infinitate tematică a vieții pariziene - prin extrapolare, occidentale - a deceniului 8 al secolului trecut, le găsește în Jurnalul parizian al lui Eugen Simion, evocate, comentate, interpretate, întoarse pe toate fețele, cu doza de subiectivitate creatoare - inerentă literaturii confesive - a unei mari personalități a culturii române, într-un stil variat, agreabil, alert, fără prețiozități, nesofisticat, franc, adecvat, dar și cultivând
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
inteligenți, agreabili, sau dimpotrivă. Cine a savurat - la cald, ca să zicem așa - toate acestea, acum trei decenii, le poate relua acum, la o altă vârstă a lecturii cu delicii nuanțate și cu spor comprehensiv. Dacă lectorul din 1977 al Jurnalului parizian era interesat și chiar fascinat de istoria curentă a Franței, cel de acum, la 30 de ani de la prima ediție, ia act de o istorie deja defunctă: revolta studenților, din 1968, a devenit o amintire - deși alte revolte i-au
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
Ionescu și Emil Cioran au trecut și ei într-o lume mai calmă și, chiar dacă mai continuă să suscite dezbateri contradictorii, polemice uneori, tind să devină capitole bifate de istoricii culturii. Timpul trăirii și timpul mărturisirii sunt cvasisimultane în Jurnalul parizian. Timpul lecturii e însă în succesiune. Diferența e determinată, întâi de toate, de vârsta celui care citește și de aceea a celui care recitește. în 2006, multe dintre temele abordate în anii '70 ai secolului trecut, multe dintre aspectele vieții
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
referitoare la deosebirea uriașă dintre psihologia rusească și cea europeană, deosebire care ar face (aproape) imposibilă înțelegerea de către europeni a dramelelor rusești 11, să adăstăm puțin asupra biografiei și portretului revoluționarului al cărui nume ajunsese pe prima pagină a ziarelor pariziene. Ludvig A. Sawicki - aflăm din articolul O sinucidere - s-a născut în Kowno în aprilie 1863, într-o bogată familie poloneză; orfan, a absolvit liceul și s-a înscris la Facultatea de Drept din Varșovia, unde a activat în grupul
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
a sublinia, probabil, raționalitatea criticului): La răspântia scriiturii, eseuri, 1996; Pe aceeași Arcă, critică literară, 2001; Sistemul modei optzeciste, critică literară, 2004. Destinul a făcut ca poetul, până recent mulțumit de cărarea liniștită a livrescului, să aibă parte, la spitalul parizian Avicenne ("spitalul franco-musulman cu intrarea în formă de moschee") de șocul trezirii la realitate. Și, odată cu loviturile primite, să descopere de asemenea cum "...civilizațiile se ciocnesc chiar aici/ în fața mea..." (bobigny). "Sunt două popoare diferite aici/ cel din paris și
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
sociale și politice, foarte bine descrisă în cele nouă secțiuni ale expoziției. Epoca este dominată de conflicte între accentul pus pe renașterea - "renaixença" - culturii și limbii catalane și apartenența la Spania. Între susținătorii respectului pentru tradiții locale și adepții avangardei pariziene. Între barocul atât de personal al arhitecturii lui Antoni Gaudí și clasicismul minimalist al pavilionului ridicat de Mies van der Rohe pentru expoziția internațională din 1929. Una dintre cele mai interesante teme ale expoziției este explorarea rădăcinilor catalane ale artei
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
relație specială cu Barcelona, orașul primei sale expoziții personale (1900). Aici, în cafeneaua "Els Quatre Gats" ("Cei patru motani"), Picasso intra în contact cu "decadentele" influențe franceze. Doi dintre fondatori - Ramón Casas (1866-1932) și Santiago Rusinol (1861-1931) - adoptaseră subiectele boemei pariziene dându-le însă o tentă mai întunecată. Tablouri de Casas - "Moulin la Galette"(1890), "Portretul lui Erik Satie"(1891), "Autoportret cu părintele Romeu pe un tandem" (1897) - sau Rusinol - "Cafenea în Montmartre" (1890) - incluse în expoziție au influențat clar pictura
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]