828 matches
-
nu va mai avea statutul de procedeu inferior, care vulgarizează subiectele nobile, cum apărea în percepția reducționistă aristotelică, ci de mecanism funcțional al literaturii, dar al unei literaturi preocupate și să se autoincrimineze... Așa se întâmplă în Candid, unde Voltaire "parodiind forma romanului, adună în jurul aceleiași mese șase regi detronați", scop în care "scriitorul se vede nevoit să le îmbunătățească simțitor destinele, să le dea drumul din închisori, dar în același timp să înfățișeze noua tipicitate a cazurilor imposibile altădată"19
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de "procedeu stilistic (stilizare parodie) și ca una dintre modalitățile de manifestare a succesiunii dialectice a școlilor literare"22. La capitolul conexiunilor dintre parodie și umor, substanțiale precizări face Boris Tomașevski. Îi datorăm asocierea poemului epic eroi-comic renascentist cu binomul parodie/ roman. Acesta reprezintă, în concepția sa, și specia preferată de parodiști pentru că dispune de necesara deschidere către subiecte și chiar limbaje noi, spre deosebire de poemele didactice sau descriptive, care lasă mai puțin loc invenției epice. "Poemul epic a generat întotdeauna parodia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și "citarea parodică, frecventă în poezie, când cuvintele străine sunt vehiculate într-un sens nou și neașteptat"26. Regăsim aici chiar ideea dominantă pe care s-a construit teoria lui G. Genette asupra parodiei, și anume recunoașterea obligatorie a operei parodiate în textul parodiant, a hipotextului în hipertext, căci prin intertextualitate parodică se "generează imaginea operei citate, ceea ce duce la confruntarea a două serii lexicale cea citată și cea care citează". Premisa discutării operelor parodice ca parteneri de erudită dispută într-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
procedeului" preluat. E cazul sternismului "de la începutul secolului al XIX-lea", reprezentând o "școală care s-a dezvoltat din parodie privită ca o artă în sine"27 și care va căpăta, o dată cu trecerea timpului și apariția noilor romane care îl parodiază, alte varii semnificații. Replica acidă dată de Sterne romanului cavaleresc, abundent în aventuri până la limita pierderii firului epic, are ecouri total diferite în marele roman de la începutul secolului XX, pe linia individualizării extreme a personajului central, a sferei intimității sau
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu opere propriu-zise, cel puțin cu o mentalitate de tip parodic. Bahtin vorbește despre parodie ca gen în sine, nu mai ia în calcul doar specia. Observând că niciodată "genurile parodice nu se încadrează în acele genuri pe care le parodiază"33, deși reproduc, formal, operele parodiate (un poem parodic nu rămâne pur și simplu tributar genului liric), cercetătorul "deconspiră" însăși esența fenomenului: operele rezultate în urma parodierii sunt "parodii în sens strict" și nimic altceva. Nu este uitată nici literaritatea textului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și neutralizare, în spațiul unui text, a mai multor enunțuri luate din alte texte. Parodia este plasată și dezbătută în context telquelist din două perspective. Prima ține de producerea și productivitatea textului (semnificatul este opera parodiată, iar semnificantul, opera care parodiază): "Textul este o productivitate, ceea ce înseamnă că: 1. raportul său cu limba în care se situează este redistributiv (destructiv-constructiv), deci el este abordabil mai degrabă cu ajutorul categoriilor logice și matematice, decât cu ajutorul celor pur lingvistice; 2. este o permutare de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodie acoperă, în fapt, o relație bitextuală și recognoscibilă întocmai în această calitate a sa: nu se iau în calcul două texte oarecum legate între ele, ci numai cazurile în care se stabilește o intenție clară a autorului textului care parodiază de trimitere la un text anterior (sau la o sumă de procedee, de convenții, de pildă parodierea epicului cavaleresc în romanul picaresc 47, care lansează o modă tocmai prin faptul că "opune un realism comic idealismului ofilit al tradiției cavalerești
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de întreaga strategie textuală, ca elemente indispensabile ale construcției operei ca atare"50. Principiul intern de construcție al istoriei literare este temelia teoriilor novatoare cu privire la parodie aparținându-le structuraliștilor 51 și post-structuraliștilor. Pentru început grupați în "noua critică", și ea parodiind tradiția prin titluri precum Noua critică sau noua impostură a lui Raymond Picard, 1965, ori Pentru ce noua critică, din 1966, a lui Serge Doubrovsky, aceștia își propuneau reînnoirea studiului literaturii în Franța, în jurul anilor '60, printr-o "trezire a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
bineînțeles, hipotext], asupra căruia se răsfrânge într-o manieră care nu este cea a comentariului" (trad.n.)54. Relația hipertext hipotext poate fi exemplificată cu ușurință prin romane precum Vineri sau limburile Pacificului de Michel Tournier, care, apărând în 1967, parodiază Viața și nemaipomenitele aventuri ale lui Robinson Crusoe, publicat, în 1719, de Defoe, Tristan sau reflecții despre iubire al lui Jiři Marek, evidentă oglindă inversă a circularității mitului tristanesc... Și exemplele pot continua la nesfârșit... Cum poate fi delimitat teritoriul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fie rezultatul unei transformări indirecte echivalentă cu imitația (cazul Eneidei lui Virgiliu e văzut ca o imitație a scrierilor homerice). În urma operației de transformare, temeiul oricărui palimpsest, pot să apară trei tipuri de practici hipertextuale, pe primul loc situându-se parodia (transformare în regim ludic), urmată de travesti (transformare în regim satiric) și transpoziție (transformare în regim serios). În urma operației de imitație, apar pastișa (imitație în regim ludic), șarja (imitație în regim satiric) și deformarea (forgerie, în fr. în original) (imitație
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
stil"58 (trad. n.), ba mai mult, termenul reunește cele trei forme "à fonction satirique", parodia strictă, travestiul, imitația caricaturală. În acest punct, teoria genettiană se desparte fără drept de apel de celelalte lucrări de specialitate, afirmând că aserțiuni precum parodiază un gen sau o școală literară nu au acoperire în practică, ele fiind apanajul pastișei, singura care imită o școală (trăsături ale unei școli), un gen literar sau coordonate ale unei perioade literare aflată într-un proces decadent. Am văzut
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dintre parodie și comic (deci conexiunea ei cu mecanismul psihic ce stârnește, în orizontul de așteptare al cititorului, râsul) este asigurată, în roman, prin permanența eroului comic. Mergând pe linia deschisă de Th. Verweyen în a sa Eine Theorie der Parodie ("A înțelege parodia nu ca imitație critică a sujeturilor literare, ci ca referință critică la receptarea lor ca paradigme ale interacțiunii comunicative"62), Jauss se arată mai preocupat de stabilirea granițelor acestui tip de scriitură imitativă decât de trasarea precisă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
comic (deci conexiunea ei cu mecanismul psihic ce stârnește, în orizontul de așteptare al cititorului, râsul) este asigurată, în roman, prin permanența eroului comic. Mergând pe linia deschisă de Th. Verweyen în a sa Eine Theorie der Parodie ("A înțelege parodia nu ca imitație critică a sujeturilor literare, ci ca referință critică la receptarea lor ca paradigme ale interacțiunii comunicative"62), Jauss se arată mai preocupat de stabilirea granițelor acestui tip de scriitură imitativă decât de trasarea precisă a unui teritoriu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
degradarea unui ideal eroic până la a se converti în opusul său sau din înnobilarea elementului corporal al naturii umane"66. Primul caz poate fi reprezentat de interesul suscitat de E.T.A. Hoffmann prin Părerile despre viață ale motanului Murr, ce parodiază (și nu doar prin titlu) Viața și opiniunile lui Tristram Shandy. Gentleman a lui Sterne. Cel de-al doilea are ilustrarea perfectă în Gargantua și Pantagruel. Trăsătura remarcată de Jauss conține și motivația succesului de care s-au bucurat primele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui Francion, roman catalogat drept libertin și imoral. Pornind de la ideea că, de fapt, cel dintâi receptor al textului parodic este una și aceeași persoană cu autorul, Jauss vrea să descopere ce anume l-a împins pe respectivul autor să parodieze acea operă. Inițial cititor, parodistul se orientează spre alegerea unui text anume motivat de un grad mai mult sau mai puțin ostil de identificare cu acesta. Înglobând unele idei din psihanaliza freudiană, Jauss extinde apoi sfera identificării la orice participant
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodie, Hutcheon consideră că parodia uzează de ironie, când nu se transformă de-a dreptul într-o permanentă ironie a prezentului față de formele pe care le îmbracă trecutul literar. Ajunsă la acest capitol, atrage atenția asupra caracterului elitist pe care parodia, datorită manifestărilor ei recente, a ajuns să-l dezvolte, întrucât nu în toate cazurile sunt împărtășite codurile necesare înțelegerii sale atât de către cel care încifrează, cât și de către cel care descifrează. Un element organic discutării subiectului este și importanța cu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
scriitorilor vremii, chiar și a celor de primă scenă, pontifi în genul lui Homer, de a-și încerca talentul în compoziții parodice. Mai mult chiar, anumite concepte lansate de Aristotel sau Quintilianus diferențiază net modul de a gândi și clasifica parodia în acel moment, în comparație cu modul în care este ea reconsiderată de cercetătorii de azi. Să ne gândim, o clipă, la uriașa diferență: odinioară considerată un gen minor, nedemn de interes hermeneutic și chiar vulgar, parodia este actualmente intens promovată de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
odinioară considerată un gen minor, nedemn de interes hermeneutic și chiar vulgar, parodia este actualmente intens promovată de Linda Hutcheon sau Gérard Genette ș.a. Secolele XX și XXI o recuperează axiologic, în avangarda și apoi pe urmele postmodernismului în care parodia, din umbra romanului, tinde să se afirme ca gen de sine stătător. Un cameleonic "motor" al metamorfozei formelor literare, o opțiune de (re-)construcție a operelor (devotată epicului, liricului, dramaticului sau hibridând, amestecând până la confuzie toate registrele) original și inteligent
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literatură. Suferind, ca în orice epocă istorică, de maladia realismului, și parodia antică va "oglindi" moravurile și înclinațiile caracterologice ale castelor sociale inferioare. Ia astfel naștere un tip specific de parodie, mai puțin discutată, pe care unii cercetători o numesc parodia moravurilor unei societăți. Așa de pildă, în romanul Satyricon al lui Petronius, centrul spațial de greutate, locul unde se întâmplă totul nu mai este Roma, ci, la un moment dat al narației, un oraș provincial, Crotona, prefigurând "metropola", spațiu-nucleu al
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
altei opere literare sau ale unui autor în scopul de a obține un efect satiric sau comic; 2. imitație neizbutită, inferioară sau caricaturală a unui prototip, a unui original; p. ext. Bătaie de joc"73. The Oxford English Dictionary numește parodia "o compoziție în proză sau în versuri, în care specificul ideologic și formal al unui autor sau al unei clase de autori sunt imitate astfel încât să pară ridicole, în special aplicându-le unor subiecte ridicol de nepotrivite; o imitație a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de original, dar deturnată așa încât să producă efectul comic"74. Definiția de mai sus calcă pe urmele principalei teorii aristotelice asupra artei, teoria imitației, care susține că esența operei, a celei literare cu precădere, rezidă în fenomenul de mimetism 75. Parodia ar reprezenta o imitație a imitației, adică o imitație de grad secund. Punând accentul pe efectul de ridiculizare care se obține prin mijlocirea textului parodic și incluzând în acest tip de literatură subiectele cele mai lipsite de demnitate, definiția însăși
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodie de proces"76. Într-un Dicționar de termeni literari cum este cel propus de Academia de Științe, Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu" regăsim trimiterea la etimologia termenului, care ar proveni, la noi, din limba franceză (fr. parodie), dar nici acesta nu merge cu explicațiile până la sursă, nu menționează termenul care a luat naștere în limba greacă și apoi a intrat în limba latină. În mod cu totul restrictiv, se insistă pe ideea că parodia ar fi terenul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lucru cât privește multitudinea medievală a versiunilor aceluiași text, survenite în funcție de imaginația și înclinația spre ficțiune (și ea un gest de rezistență, dacă nu chiar de revoltă împotriva constrângerilor dogmatice) manifestate de copiștii care trudeau la apariția lui. Așa cum rapsozii parodiau, prin recitările lor, epopeile, și "scribii" luau uneori inițiativa de a modifica fie unul sau mai multe cuvinte, fie întregul înțeles al unei fraze dintr-o seamă de scrieri teologice. Filologul italian Giulio Cesare Scaligero (care punea bazele clasicismului italian
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
idealizare și mit, tratat însă în registrul gravității cu care ne-a obișnuit formula epicului epopeic. O perspectivă interesantă vom întâlni și la Marcus Fabius Quintilianus (35-96 e.n.), în Institutio Oratoria (Arta oratorică). Din punct de vedere etimologic, acesta consideră parodia drept un "termen care desemnează melodiile alcătuite prin imitarea altora și care, în mod abuziv, se folosesc pentru denumirea imitărilor de versuri sau proză ale altora"113. Autorul latin lua așadar în calcul mai degrabă practica orală de transmitere a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
urmărind schimbarea, deturnarea întregului sens al unui vers/ context epic prin simpla modificare a unui cuvânt din textul parodiat. "De asemenea putem schimba, în parte (s.n.), cuvintele versului. Alteori se alcătuiesc versuri asemănătoare cu alte versuri cunoscute, ceea ce se numește parodie"114, notează autorul latin. El vede, în continuare, parodia drept un mijloc de atingere a perfecțiunii în arta oratorică și o leagă de retorică, prin asumata erudiție și aplecarea spre umor, care au atras, dintotdeauna, auditoriul, fie el oricât de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]