1,340 matches
-
s-a întrupat/ Cântărețul.” („Și a fost ziua a șaptea”) Sub „dangătul stelelor”, succesiunea imaginilor încântătoare, pe alocuri de-a dreptul surprinzătoare, conduce la materializarea poetică a revelației, a enigmei. O stare afectivă dominantă dă și acea „originalitate în coloratura parodică”, ce situează liricul doamnei Cristescu în contrastul șugubăț și ironic, cu o dispoziție aparte: „Bătrâna capră/ Amaltheea/ șoptește mulțumită:/ Din lapte s-a-ntrupat Lumina! ” („Lămâi înflorit”); „Ce te tot miri? Doar știi,/ Garcia Lorca stă,/ de-asemeni,/ în supermarketul lui Whitman
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
și pe la panorama cu gorgoane: tot/ cu fimei, cu/ solzi și cu ventuze... și cu șerpi în păr... Și cu șerpi de la temelia/ lumii, se striga: să vină mai aproape/ lumea...". Volumul de poeme Post-ospicii e, mai degrabă, o radiografie parodică a existenței, în care poetul freamătă la temele grave, lovite de alienarea psihologică. Amestecul de reprezentări fantastice creează un tablou neobaroc al imaginației din care irumpe o iluminare secretă a speranței: "Bea cerbul, cerbul cu/ coarne poleite, cu mărgele la
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
prozodic. Ritmul și măsura sunt încălcate flagrant și rămâne doar ideea ori tonul de rondel. Par mai degrabă parodii. Mai reușite: „Rondelul diligenței de Cipău”; „Rondelul superfericirii”. Ultimul grupaj de versuri este intitulat „Între viață și moarte”. Autorul părăsește tonul parodic, șugubăț și abordează tematici majore cum e cea a vieții și a morții, punând în corespondență simbolică toamna cu tristețea, cu boala, cu nefericirea. E oricum un ton mai potrivit cu firea sa melancolică. „mișună stele prin casă ca niște licurici
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
unde comicul e convertit în tragic, iar realul are pete fantastice.” Părerea lui ȘVM despre opera caragialiană este aceea că ,,este, certamente, comică” și că are ca fundament principiile clasicismului, iar Scriitorul este un „geniu histrionic”, cu o ,,evidentă instabilitate parodică”, dictonul ,,ridendo castigat mores” aflându-se la baza comicului, implicând ,,inteligență[...]distanțare și conștiință a superiorității”. Inspirat din principala exegeză caragialiană a lui Șerban Cioculescu, subcapitolul Gazetăria versus politichia reține principalele ziare și reviste la care a colaborat sau pe
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
estetică rigidă. Cuvântul de ordine pare a fi libertatea, inspirația de moment. Conștiința artistică se pretinde dominată, chiar eliminată, de impuls, deși, în realitate, ea este aceea care inițiază și dirijează (cu sau fără știință) totul. De aici, aerul ușor parodic, polemic chiar, de aici stratul meta-artistic (inocent, desigur) al mesajului. Referentul, în fiecare caz în parte, este, simultan, pretextul, faptul concret, obiectul vizat, și pictura însăși. O tensiune foarte productivă sub raport estetic. Tema ultimă (arhi-tema, cum o numesc adesea
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
ciclul Seratelor, sau în Boemă, de pildă, cu soliste ce aduc a sirene marine, cu unduiri de albastru și verde, precum cele din Pești sau Compoziție; aceeași lume de după cădere e de găsit, iarăși, și într-un soi de paradis parodic, într-o mimare cvasi-caricaturală a Paradisului, cum probează Nuntă, Nunta lui Gicu, întrucâtva Bucuriile toamnei. Pe de altă parte, tot aici, în universul post-genezic, se infiltrează anticipări ale Infernului, figurate prin abandon și marginalizare, nu neapărat prin întrebări tragice, prin
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
de mamă, sau frătâne - / Ne spune Brâncovene, ne spune Constantine: De pierdem, veșnic, totul ... Credința ne rămâne. 19 mai 2010”. Nu de mai mic interes este și stilul popular pe care-l abordează autorul în “Hora oltenească”. Dar și stilul parodic îl prinde în “Cântec (binar) de dragoste” - parodie după George Topârceanu. Autorul nu se sfiește să scrie și satire sociale vizând sărăcia omului comun, care nu le poate asigura viitorul copiilor săi, ori, mai departe, vizând starea națiunii române, tot
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
Autorului Măștile poetului Sorin Olariu: Poeme apocrife - Editura Solaris, Michigan 2010 "Un univers liric fascinant prin complexitatea emoțiilor și caracterul surprinzător al imaginii ne întâmpină în volumul Poeme apocrife de Sorin Olariu. Un profund sentiment al tragicului conviețuiește cu sentimentul parodic al existenței, tonalitatea elegiacă stă alături de persiflare, întunericul este din când în când străpuns de lumină, grotescul lasă locul sublimului, apostazia se topește în pocăință. Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
o tradiție, sau, cunoscînd bine mecanismele intime ale creației, să descopere acele detalii de semnificare ce „scapă” criticii, după cum anumite sintagme sau teme pot fi preluate în țesutul scriiturii de la înaintași, fie în regim filologic (Eliot, Pound), fie în regim parodic. Interesul pentru exil și lumile imaginare, la Cristina Dascălu, vine din chiar interiorul poeziei sale. Reveria ieșirii din captivitate, a zborului liber, a călătoriei în necunoscut, departe sau în jurul ființei, apare ca motiv convingător în ambele volume și constituie noutatea
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
2011. Măștile poetului Sorin Olariu: Poeme apocrife - Editura Solaris, Michigan 2010 "Un univers liric fascinant prin complexitatea emoțiilor și caracterul surprinzător al imaginii ne întâmpină în volumul Poeme apocrife de Sorin Olariu. Un profund sentiment al tragicului conviețuiește cu sentimentul parodic al existenței, tonalitatea elegiacă stă alături de persiflare, întunericul este din când în când străpuns de lumină, grotescul lasă locul sublimului, apostazia se topește în pocăință. Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
mai mult Măștile poetuluiSorin Olariu: Poeme apocrife - Editura Solaris, Michigan 2010"Un univers liric fascinant prin complexitatea emoțiilor și caracterul surprinzător al imaginii ne întâmpină în volumul Poeme apocrife de Sorin Olariu. Un profund sentiment al tragicului conviețuiește cu sentimentul parodic al existenței, tonalitatea elegiacă stă alături de persiflare, întunericul este din când în când străpuns de lumină, grotescul lasă locul sublimului, apostazia se topește în pocăință.Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
relația față de referent), de pildă pentru J. Barth, G.G. Márquez, U. Eco referent nu este realitatea, textul se răsfrânge asupra lui însuși pentru a-și deveni propriul referent; ironia, trecutul, spunea U. Eco, poate fi recuperat doar la modul ironic, parodic; hibridizarea, dispariția granițelor dintre genuri și specii; carnavalizarea, apetență pentru burlesc, alegorii complicate ori absurde; construcționism, conceperea unor lumi iluzorii, paralele etc. Între postmoderniștii români pot fi menționați Gh. Crăciun (Pupa russa, Femei albastre), M. Cărtărescu (Orbitor), I. Groșan (O
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
printr-o școală (Picasso era perfect capabil să picteze realist și a absolvit două prestigioase școli de pictură), dacă postmodernistul i-a citit de la A la Z pe clasici (de răsfoit Levantul, în care Mircea Cărtărescu reface magistral, în cheie parodică, istoria liricii românești), dacă avocatul pledează raportându-se la o legislație, noi în schimb îi vom spune elevului nou să meargă strict pe intuiție și pe opinie personală. Nu contează apoi că viața îl va umili, când superficialitatea asta, ca
la școală se va învăța mai puțin! Vom crea, în schimb, elevul nou, care va discuta despre orice, cu o trufașă siguranță de sine () [Corola-blog/BlogPost/338347_a_339676]
-
de mamă, sau frătâne - / Ne spune Brâncovene, ne spune Constantine: De pierdem, veșnic, totul... Credința ne rămâne. 19 mai 2010”. Nu de mai mic interes este și stilul popular pe care-l abordează autorul în “Hora oltenească”. Dar și stilul parodic îl prinde în “Cântec (binar) de dragoste” - parodie după George Topârceanu. Autorul nu se sfiește să scrie și satire sociale vizând sărăcia omului comun, care nu le poate asigura viitorul copiilor săi, ori, mai departe, vizând starea națiunii române, tot
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
realității vizate: Ambrozie Fățăitu, doamna Hălălaie, Grumaz Patapie, Sulfina Găgălice, Tecla Feșteleiu, profesorul Spârcaciu, doamna Țâșmoacă etc. Gama onomastică, tehnică ingenioasă (și inedită) de caracterizare a personajelor cu elementele ce compun numele proprii, sonoritățile, uneori, stridente duc textul în zone parodice și frizează comicul, dar intenția autorului nu este de a provoca râsul, nici chiar pe cel acid, ci de a arăta dezaprobator spre un segment de societate ce și-a pierdut identitatea: Școala, locul, unde, prin tradiție, individul se formează
ÎNTRE APARENŢĂ ŞI ESENŢĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341342_a_342671]
-
întâi ți se pare o glumă, apoi, nu crezi, apoi cineva plânge, altcineva strigă, titularii părăsesc scenă. Nu-ți mai rămâne decât să te câri. Unde? În aceeași prima zi de bilanț, un preot rus, un fel de Rasputin revizuit parodic de conflictul civilizațiilor, Vsevolod Chaplin, înalt oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse, face următoarea declarație publică: „Ceea ce s-a întamplat nu poate fi doar o ocazie de doliu, ci un prilej de a ne întreba: poate Europa să trăiască așa în
Jurnal pe apucate () [Corola-blog/BlogPost/338016_a_339345]
-
Revenind la postmoderniști, aș aminti cartea lui Florin Bican, propusă în auxiliarul de a V-a și scrisă cu talent, Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înșiși. Ea este un astfel de colaj din marile basme românești, în cheie ludică, parodică. Întreb: cum să pui în fața unui copil de a cincea un text postmodernist cu referințe la Povestea lui Harap-Alb, de pildă, și să nu-l mai trimiți la textul sursă? În spatele programei de română se mai poate observa o tendință
o nouă reformă a manualului de literatură, făcută în tăcere () [Corola-blog/BlogPost/337895_a_339224]
-
în natură-de la o vorbă-n vânt și-o adiere- ...sunt în funcție, probabil, /de venirea, din amonte sau din aval /a sălciilor plângătoare...”(totem 2) Ultimul grupaj, în amurg, denotă o bună adaptare la sunetul postmodern, fie prin tonalități parodice, fie printr-o distanțare anume de nostalgii mai vechi, cu autoironie. “În marele spectacol/în care am fost incluși/cu voia sau fără voia noastră/ (eu nu știam nimic!/poate știai tu ceva?...)/eu recitam un vers/ tu măcompletai cu
NICOLAI TĂICUȚU- “PESEMNE CĂ NU DESPRE MINE E VORBA” de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379124_a_380453]
-
teatru scurt “Motorul în trei timpi”, susținut de actori ai Teatrului Portabil; distribuția: Raluca Grumăzescu, Sebastian Vâlcea, Oana Burcescu, muzica: Sergiu Boldor de la Trupa Ad Hoc, adaptarea și regia artistică: Mihai Lungeanu. Piesa “Strunga oilor” ne-a oferit o interpretare parodică, debordant de inteligentă a baladei “Miorița” și a interpretărilor literare ale acesteia, reușind să țină trează atenția spectatorilor și să stârnescă râsul prin originalitatea ideilor formulate și prin limbaj. Activitatea lui Emil Lungeanu a fost prezentată de Elena Scurtu, director
LANSARE DE CARTE – EMIL LUNGEANU „MOTORUL ÎN TREI TIMPI”, CENTRUL CULTURAL “JEAN LOUIS CALDERON”, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381004_a_382333]
-
patima ce-ți moare, Să-mbrac în lacrimi stinse al ei nud. Dar mă gândesc că totu-ar fi zadarnic, Mizând pe-aportul tău de altruist. De ringul sorții m-aș zdrobi amarnic, Mai bine uită-ndată că exist! Exercițiu parodic după “Iubire muribundă”, de Camelia Ardelean: TEVELIZOR MURIND de Ionel Mony Constantin Azi am mâncat din nou doar hrană rece, Să pot să pun deoparte câțiva lei, Pe fața ta o lună neagră trece, Iar noi tăcem blocați în fața ei
IUBIRE MURIBUNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374500_a_375829]
-
într-o ficțiune cu aparențe de adevăr. Fiecare capitol în parte este extrem de rafinat în descriere, de o concizie a relatării aproape neverosimilă, povestirile sunt îmbibate de imaginație și estetism ca un burete de apă, însă unul întors în registru parodic, uneori grotesc, din care se și naște viziunea parabolică. Personajele, Marița lui Gogonete, dracul, denumirile toponimice ca Pădurea Vrăjită, Pădurea Blestemată, Castelul, și mai ales cuplul picaresc Pătru și Elena Vladescu ce rătăcesc într-o stare de buimăceală continuă, subtilizând
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
urmă de reflecție sapiențială. E drept să semnalăm și intruși neaveniți în contextul poetic cadențat în tonul elegiac sau de o gravitate dramatică, respectiv simple jocuri de versificație , nostime, ba chiar ușor frivole, care se pretează aproape instant la persiflare parodică. Și tentația, pe alocurea, a tonului lacrimogen. Și atunci, unde e textul poetic cu valența unicității și a expresivității lirice peste media comună ? Prim planul lamentației obturează ecoul unei violențe ce impregnează la modul straniu textul poetic. Liniște spânzuratâ , timpul
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
cu un nod în gât. Sergentul îl acuză pe insolitul cumpărător că este căutător de nod în papură, invitându-l la post ca să-l sature de noduri. (La papura verde). Procedeul este facil, desigur, dar intră în jocul postmodernist al parodicului. Textele în care excelează Ion Iancu Vale sunt de largă respirație lirico-epico-dramatică, de esență onirică, dar încifrând situații existențiale grave (Urmărirea, Dialog redus, Triplu proces de conștiință, Năprasnica fobie a lui Policarp Resteu ș.a.). O „disertație” a unui crainic la
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
Resteu sfârșește luat într-o ambulanță către ospiciu. Măsura originalității lui Ion Iancu Vale în poemele de largă respirație se găsește în Duminica muntelui și în Povestea celestului zbor a lui Lasămăverde și a nepotului său, Iarel. Aici, expresivitatea transcende parodicul absurd și oniric creând o mitologie personală, cu puternice ingerințe ale matricei geografice și spirituale de pe tărâmurile copilăriei de la Pietroșița. Moartea tânărului nelumit Ion Lasămăverde poate fi și o reinterpretare a mitului mioritic. De astă dată e vorba de un
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
și nostagică a unui copil iubit de soarta...un copil crescut la casa, cu părinți și bunici, probabil un peambul la volumu”Tirajul sfinților” în pregătire pentru tipar; Anastasia Moraru-Versuri; Janet Nica- Dumitru Andreca- Poezii-Parodii; Jean Băileșteanu versuri din ciclul”Parodice” ; Valentin Vasilescu proza suculenta, savuroasa” În absență nebunului” sau mai bine, jurnalul paznicului de far, care atunci când era la far, farul nu lumină, ba mai mult, nimic nu făcea, chiar nimic nu făcea! și ”Lumea era tristă înceăpând din ziua
MĂNEANU VARVARA MAGDALENA. CRONICĂ- AMFITRION. REVISTĂ DE CULTURĂ FONDATĂ ÎN 1995, IUNIE 2015, 90 DE PAGINI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376351_a_377680]