674 matches
-
a vieții nu mai puțin amplă. Viața nu tinde spre împliniri complete; dinamismul e posibil numai în mărginire. De aceea, eroismul este în viață, pe când sfințenia, dincolo. Eroismul încearcă rezistențele ultime ale individuației. A fi erou înseamnă a trăi activ paroxismul ființei individuale în cadrul vieții. Cum la atâta tensiune nu rezistă nici viața și nici ființa individuală, prăbușirea este consecința inevitabilă. Eroismul nu e condiția firească a firii, dar este singura demnitate a devenirii. Tot ce s-a creat până acum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Fi-vom capabili să înțelegem tot ce e gotic, baroc și să ne asimilăm dinamismului lor? Oare să nu pâlpâie în noi nimic din ethosul eroic și convulsionar al Spaniei și Rusiei? Să ne fie pe veci străine excesele și paroxismul sufletului germanic? Nu vreau o Românie logică, ordonată, așezată și cuminte, ci una agitată, contradictorie, furioasă și amenințătoare. Sânt prea mult patriot ca să doresc fericirea țării mele. Spirala istorică a României se va înălța până acolo unde se pune problema
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
xe "Stalin"Stalin În seminarul din xe "Tiflis"Tiflis (Gruzia), cunoscut pentru atmosfera sa de obscurantism 1, la care se adaugă elemente ale unui marxism-leninism vulgarizat despre „ascuțirea luptei de clasă”, vor domina crepusculul perioadei staliniste. În condițiile ajungerii la paroxism a cultului personalității, ale conducerii dictatoriale, fixația antisemită avea să se transforme În politica oficială a Întregului bloc sovietic. Această politică va cunoaște punctul maxim În 1952 și la Începutul lui 1953, focalizându-se pe două evenimente centrale păstrate În
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
să folosească evrei În criticarea sionismului, pentru a-și masca astfel tendințele antisemite 2. Ancheta medicilor evrei, cunoscută sub numele de „afacerea bluzelor albe”, este ultima Înscenare de proporții din timpul vieții lui xe "Stalin"Stalin. Pe fondul creșterii până la paroxism a terorii după Congresul al XIX-lea al Partidului Bolșevic, supranumit „Congresul fricii”, În care amenințările erau Îndreptate În toate direcțiile, are loc ultimul puseu antisemit al lui xe "Stalin"Stalin. La 11 noiembrie, organele de securitate arestează șapte medici
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
fatal. Un număr important de comuniști provin din mișcarea sionistă, În special din gruparea de stânga Hashomer Hatzair, dar și din alte grupări. Pe fondul persecuțiilor rasiale, ce Încep din timpul guvernării profasciste Goga-Cuza, În 1937, și vor ajunge la paroxism În perioada dictaturii lui Antonescu, cât și datorită faptului că „soluția căminului național evreiesc” părea că devine tot mai Îndepărtată, aceștia au schimbat steagul alb-albastru cu cel roșu, soluție care părea mai apropiată, mai palpabilă. Diversele cercetări ale serviciilor de
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
sentimentul euforic a atotputerniciei sale. Sau, cum spunea Baudelaire, "inefabila orgie, sfîntă preacurvie a sufletului" celui care "se scaldă în gloată". Ce se petrece așadar atunci cînd fiecare ins renunță la partea lui de individual pentru a exalta, pînă la paroxism, partea sa colectivă? Pentru a putea explica lucrurile, trebuie să înțelegem cum funcționează, după psihologia mulțimilor, aparatul psihic. El se-mparte în două părți: o parte conștientă și una inconștientă. Partea conștientă este proprie fiecărui individ, este dobîndită de-a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acceptat ca atare de toată lumea. În ciuda acestei cruzimi, ei au fost înconjurați și sînt în continuare înconjurați de venerație, de o nemărginită adorație. Nu în puține cazuri adorația și venerația merg mînă-n mînă cu teroarea, laolaltă ajungînd în final la paroxism. Cu toate acestea, amintim, dacă mai e nevoie, că crimele erau cunoscute de toți, în afara, poate, a celor care nu vroiau să le cunoască, care închideau ochii ca să nu le vadă, urechile ca să nu le audă, gura ca să nu le
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cad. Această lume a lăsat urme puternice în trupurile și în memoria noastră. O mică falie, și iat-o gata să își ia revanșa. Răstoarnă și răvășește întreaga ordine mentală și socială normală. În multe cazuri bulversarea se produce la paroxismul unei sărbători, al unei răzmerițe, al unei procesiuni religioase, al unui război ori al unei ceremonii patriotice. În toate aceste situații avem impresia cel puțin teoretic că inconștientul zburdă liber pe străzi. Masele îi slujesc drept trup și laolaltă cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
novatoare, identificînd, printre cei dintîi la noi, elementele cele mai productive pentru evoluții ulterioare. „Obiectivității” și ordinii intelectuale mallarméene și constructiviste, el le imprimă, pe de altă parte, energia unui temperament neliniștit, cu exaltări și entuziasme romantice atingînd momente de paroxism ce nu contrazic, totuși, În esență, spiritul avangardist, În ciuda unor momentane limitări programatice: declarîndu-se adept al „ordinii-sinteză, clasice, integrale”, Voronca rămîne În fond un dezordonat și un ne-clasic, o sensibilitate ardent pasională - și această „mișcare ce deplasează liniile” străbate
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
versului, ci o realitate interioară preexistentă experienței. În Ruinurile TÎrgoviștei, poetul lasă să se Înțeleagă printr-o imagine mai virilă („viscol de dureri”) că la izvoarele confesiunii (plîngerii) stă o sensibilitate În stare de criză manifestată printr-un fel de paroxism al durerii (maladie răspîndită În epocă). Este singurul loc unde se Întrevede că tensiunea interioară a atins, prin amplitudine, un anumit grad de violență. Izolată, imaginea nu este Însă esențială. Pare, mai degrabă, un fir subțire tras din pînza literară
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este dulce pentru că ea este o probă de dragoste. Cufundarea este Întăritoare pentru că ea ilustrează existența unei pasiuni incontrolabile. Figura catastrofei se transformă, astfel, printr-o abilă răsturnare de perspectivă, Într-o figură a crosului acaparator, totalizant: o figură a paroxismului pasiunii erotice. 7. A doua figură a crosului curtenitor de tip Conachi, Văcărescu (Ienăchiță, Alecu) este aceea a vasalități (domnei, donnoi, cortezia din poezia trubadurescă). Rougemont o pune În legătură cu erezia Catharilor și dogma „Bisericii Amorului” (L’Amour et l’Occident
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Poetul le schimbă, Într-un loc Începe cu oftatul, În altul trece direct la plîns. În orice caz, starea de oftare este specifică așteptării, privegherii. Este simptomul suferinței cronice. Ritmul durerii suportabile. Plînsul este o eliberare după un moment de paroxism, oftatul reprezintă o Împăcare cu soarta . O Împăcare și o acumulare pînă la o nouă criză. Așadar: „Să petrec tot cu oftări” (Peirea) e o petrecere de lungă durată și ca se bizuie pe virtutea răbdării. Vaietul, plînsul reprezintă un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
chiar că fuga este singura formă de scăpare În amor. Fuga este, În fond, arma cea mai eficientă a lui Don Juan. Ea Împiedică stabilitatea, adîncirea pasiunii, lanțurile familiei. Pentru spiritul romantic exilul este, În dragoste, o lungă criză de paroxism. Conachi Încearcă și el fuga din fața unei pasiuni nimicitoare, dar fără rezultai. În exil, pasiunea lui se amplifică, boala ia aspecte galopante. Pustiul, codrul sălbăticia stîncilor nu vindecă rănile Îndrăgostiților. Încercarea de a se Îndepărta de obiectul erotic este dezastruoasă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Revoluție, după 1989, "situarea afectivă" a societății românești, Befindlichkeit-ul ei, s-a ridicat cu câteva grade, asemeni febrei măsurate de un termometru. Corpul social colcăia de afecte: de spaime, de speranțe, de ură, de iluzii risipite. În acest context de paroxism afectiv, de coborâre patetică până la stratul ultim al ființei noastre sociale, până la crusta groasă de minciună, ticăloșie și duplicitate, am scris rândurile intitulate Apel către lichele și, apoi, vreme de doi ani, textele "patetico-politice" strânse într-o carte sub acest
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai grave. Vom prezenta mai întâi cazul Braziliei și al rolului deosebit pe care l-au jucat acolo anumite instituții și cercetători în construirea obiectului social "violență în școală". Povestea este edificatoare și ne va permite să ducem îndoiala la paroxism. Exemplul construirii în Europa a tematicii violenței în școală ca obiect de cercetare poate, de asemenea, să alimenteze îndoiala asupra legitimității acestor cercetări, arătând cârdășia dintre puterile publice și cercetători. Va fi al doilea caz pe care-l vom prezenta
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
stări de puternică agitație, din care se va plăsmui, gâfâind, dar fecund, gândul său: „Tot ceea ce nu reușește să mă omoare Îmi dă forță”, afirmă el cu vanitate și se pedepsește astfel, Însă nu până la sinucidere, ci până la limita unui paroxism al excitației și al freneziei care Îl lasă Însângerat. Această cercetare a suferinței este, de-a lungul Întregii sale evoluții, un adevărat izvor din care geniul său Își potolește setea. El Însuși a explicat aceasta Într-o manieră pătrunzătoare: „Spiritul
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
anorganică 27. Zbaterile aparent fără obiect ale sinucigașului care Își comentează În jurnal dorința de a muri provin, așadar, din succesiunea de mișcări contradictorii și imprevizibile ale psihicului uman. Din acest motiv, sinuciderea e adeseori consecința unei stări ajunse la paroxism, și nu a unei cauze precise, cuantificabile. Sinuciderea e Întotdeauna Înfricoșătoare, pentru că nu intră În ordinea firească a lucrurilor. Viața nu i-a fost dată omului pentru a dispune de ea după bunul plac, iar imixtiunea elementului profan În aritmetica
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Lythrum salicaria (răchitan). Se bea 2-3 căni pe zi dintro infuzie cu o linguriță de plantă la 200 ml apă în clocot. Este hemostatic și antiseptic. 5.7. DUODENITELE Sindromul dispeptic duodenal este o boală cronică, tenace uneori, dar cu paroxisme și evoluție discontinuă, cu perioade acalmie scurte (de 2-3 zile), fără periodicitate sezonieră. Semnele principale sunt: meteorism postprandial, grețuri, pirozis, la care se adaugă pofta de mâncare capricioasă, ce duce la slăbirea în greutate și astenie. Balonarea epigastrică survine la
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
a fost adusă în discuție presupusa înclinare spre delincvență a acestei comunități 39. Paginile ziarelor a programelor de știri au fost pline cu nume de români, de multe ori realizându-se o confuzie voită între români și rromi. Ajungerea la paroxism cu o astfel de campanie l-a obligat pe guvernul român să protesteze repetat și de fiecare dată mai explicit 40. Ecuația român egal delicvent (sau mai bine spus: violator) apare și se dezvoltă cu litere de-o șchioapă în
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
Roma, declarația lui Carai, nu rezultă că ar fi fost dezmințită sau cel puțin nici o agenție italiană nu a difuzat această informație. 46 G. Ceronetti, "Anatomia di un crimine", în La Stampa, 2 februarie 2009. 47 O expresivă prezentare a paroxismului antiromânesc la care s-a ajuns în presa italiană este "pliculețul" lui Umberto Eco, "Maledetti romeni", în L'espresso, din 6 martie 2009. 48 L. Montanari, "L'altra faccia di Facebook. Denunce e vittime", în La Repubblica din 29 mai
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
Toate țările catolice din Europa Occidentală precum și țările eterogene, cum ar fi Germania, Țările de Jos și Elveția, au trăit această confruntare. Numai Irlanda face excepție de la regulă. Conflictul dintre Biserică și Stat a atins, în secolul trecut, un asemenea paroxism încît putea depăși conflictul de clasă. Astfel s-au creat, sub impulsul episcopatului, partide care s-au dezvoltat prin voința catolicimii. Puternic înrădăcinate într-o rețea de sindicate și de organizații sociale, cooperatiste și culturale, aceste partide au reușit să
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Reich, ein Führer (un popor, un stat, un conducător). Fascismul real, Stato totale, totalitarismul lui Mussolini și Hitler reprezintă o tentație a absolutului care înțelege să stabilească o relație de fuziune între Stat și societate, întruchipate în persoana șefului; un paroxism politic unde se întîlnesc, într-o sinteză totalitară, anti-etatismul cel mai înverșunat și etatismul absolut, care nu admite nici o formă democratică: voința generală se exprimă prin unul singur. Aceasta n-are nici o legătură cu extrema-dreaptă reacționară, chiar dacă unii adepți ai
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
să exiști într-un câmp de electroni liberi, în care fiecare îl izbește pe celălalt? Manifestațiile de violență urbană nu pot fi interpretate ca expresia unor noi forme de luptă, dat fiind că ele nu sunt decât consecințe, împinse la paroxism, ale individualismului negativ, ale cărui agregări efemere în bande de stradă nu ar putea include construcția de proiecte alternative. Clasele sociale sunt foarte inegal definitivate, după locul spațiului social luat în considerare. Efortul depus pentru a le construi, tenace și
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
într-o "anumită parte a presei"; acum e aproape ubicuă; mai nou, disting tot mai greu între articol și "forumul" său electronic. Prin urmare, avem o serie de poziții ireconciliabile care se exprimă (tot mai stângaci și mai inept) până la paroxism și până la trivial, dar nu se întrezărește un mainstream care să ducă din nou, în prelungirea tradițiilor românești celor mai onorabile, sfera publică românească spre matca ei formativă Occidentul. V. N.: Aici ar fi mai multe lucruri de spus. În
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Ca filozof, Mircea Florian era cel mai solid dintre filozofii trecutului românesc, cei de până la 1940 sau '50. S. A.: Reapariția Generației '27 ca model ultim al culturii române model de excelență și integrare universală, dar și model de afirmare până la paroxism a valorilor locale este spectaculoasă în anii '90, tocmai când căzuse comunismul și existau atâtea alte inspirații și deschideri. Mitologia generației de aur '27 era potențată după 1989 de emoții, ambiții, programe și sensibilități noi. Ea era contrapusă uriașului val
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]