939 matches
-
capacitatea de control a subiectului. În exemplele (d) și (e), chiar dacă ambele enunțuri au subiect uman, în primul exemplu din fiecare pereche subiectul nu are capacitate de control asupra procesului, iar verbul are comportament inacuzativ, dovadă fiind și posibilitatea adjectivării participiului; în cel de al doilea exemplu al fiecărei perechi, subiectul are capacitate de control, deci verbul este inergativ și participiul său nu se poate adjectiva. (d) Ion s-a cocoșat pe la 70 de ani; om cocoșat Ion s-a cocoșat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fiecare pereche subiectul nu are capacitate de control asupra procesului, iar verbul are comportament inacuzativ, dovadă fiind și posibilitatea adjectivării participiului; în cel de al doilea exemplu al fiecărei perechi, subiectul are capacitate de control, deci verbul este inergativ și participiul său nu se poate adjectiva. (d) Ion s-a cocoșat pe la 70 de ani; om cocoșat Ion s-a cocoșat ca să poată intra în peșteră; *om cocoșat ca să intre în peșteră (e) Ion se îngrașă de la mâncarea semipreparată; copil îngrășat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lexical să accepte grupuri direcționale (exemplele de sub (f)). Deși unele dintre aceste verbe acceptă un grup locativ care indică direcția (exemplele de sub (g)), există două argumente care le exclud din clasa inacuzativelor: subiectul controlează acțiunea și nu este posibilă adjectivarea participiului pentru citirea nonpasivă. (e) Steagul flutură în vânt (*înspre noi, *în direcția aceasta); *steag fluturat în vânt Leagănul se balansează continuu (*înspre noi, *în direcția aceasta); *leagăn balansat continuu (f) *Ion a rătăcit până la noi * Ion a hoinărit de acasă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
postverbale ale verbelor intranzitive, motive discursive determinând poziția postverbală a subiectului. Alexiadou, Anagnostopoulou, Everaert (2004: 5, 8) arată că există fenomene sensibile la inacuzativitate: selecția auxiliarului în limbile romanice și germanice, posibilitatea de a apărea în construcții rezultative, perfecte prenominale/participii pasive 1, cliticizarea prin ne în italiană, extracția prin en în franceză, partiția wat−voor/was−für în neerlandeză și în germană, pasivul impersonal (acceptat numai de inergative). Autorii sunt de părere că diagnosticele pentru inacuzativitate nu sunt valide în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
distinge inergativele de inacuzative numai în Lexicon, iar analiza anticauzativelor oferă argumente împotriva derivării sintactice a inacuzativelor. Van Hout (2004: 61) descrie situația din neerlandeză, unde predicatele telice cu un argument selectează auxiliarul zijn 'a fi' și formele lor de participiu perfect pot fi folosite ca modificatori prenominali, pe când verbele atelice cu un argument selectează hebben 'a avea', iar participiul lor nu poate fi folosit ca modificator prenominal. Van Hout (2004: 71) preia de la Zaenen (1993)2 ideea că, în neerlandeză
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2004: 61) descrie situația din neerlandeză, unde predicatele telice cu un argument selectează auxiliarul zijn 'a fi' și formele lor de participiu perfect pot fi folosite ca modificatori prenominali, pe când verbele atelice cu un argument selectează hebben 'a avea', iar participiul lor nu poate fi folosit ca modificator prenominal. Van Hout (2004: 71) preia de la Zaenen (1993)2 ideea că, în neerlandeză, pasivizarea impersonală este sensibilă la control, iar selecția auxiliarelor și modificarea prin participiu, la telicitate; pasivizarea impersonală nu este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
argument selectează hebben 'a avea', iar participiul lor nu poate fi folosit ca modificator prenominal. Van Hout (2004: 71) preia de la Zaenen (1993)2 ideea că, în neerlandeză, pasivizarea impersonală este sensibilă la control, iar selecția auxiliarelor și modificarea prin participiu, la telicitate; pasivizarea impersonală nu este deci un test pentru inacuzativitate. Alexiadou (2001: 38) arată că în greacă nu există teste standard pentru a distinge între inacuzative și inergative, dar distincția există. Alexiadou (2001: 84) afirmă că rusa nu distinge
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
clasei incuzativelor − arată că sunt greu de găsit motivații pentru distingerea inacuzativelor de inergative atunci când subiectul este postverbal. Mackenzie (2006: 184) susține că diagnosticele pentru inacuzativitate sunt legate de structura informațională, deci nu sunt relevante pentru delimitarea clasei. 2. ADJECTIVAREA PARTICIPIULUI Deși în lucrările despre inacuzativitate nu i se acordă foarte mare importanță, primul test pe care îl prezint este adjectivizarea participiului. Motivația acestei ordini este că, pe lângă imposibilitatea pasivizării 3, este singurul test aplicabil, în limba română, la toate verbele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
susține că diagnosticele pentru inacuzativitate sunt legate de structura informațională, deci nu sunt relevante pentru delimitarea clasei. 2. ADJECTIVAREA PARTICIPIULUI Deși în lucrările despre inacuzativitate nu i se acordă foarte mare importanță, primul test pe care îl prezint este adjectivizarea participiului. Motivația acestei ordini este că, pe lângă imposibilitatea pasivizării 3, este singurul test aplicabil, în limba română, la toate verbele inacuzative (Pană Dindelegan 2003a: 104), cu excepții nesemnificative. În Anexa 2 am menționat pentru fiecare verb forma de participiu adjectival, la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este adjectivizarea participiului. Motivația acestei ordini este că, pe lângă imposibilitatea pasivizării 3, este singurul test aplicabil, în limba română, la toate verbele inacuzative (Pană Dindelegan 2003a: 104), cu excepții nesemnificative. În Anexa 2 am menționat pentru fiecare verb forma de participiu adjectival, la masculin și la feminin, așa că nu voi relua aici lista de exemple. Relevanța adjectivării participiului pentru clasa inacuzativelor a fost subliniată de Levin și Rappaport (1986: 653−654)4, care, urmând observația lui Bresnan (1982)5, au arătat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limba română, la toate verbele inacuzative (Pană Dindelegan 2003a: 104), cu excepții nesemnificative. În Anexa 2 am menționat pentru fiecare verb forma de participiu adjectival, la masculin și la feminin, așa că nu voi relua aici lista de exemple. Relevanța adjectivării participiului pentru clasa inacuzativelor a fost subliniată de Levin și Rappaport (1986: 653−654)4, care, urmând observația lui Bresnan (1982)5, au arătat că, dintre intranzitive, numai verbele inacuzative acceptă pasivizarea adjectivului. Autoarele au demonstrat că această proprietate este esențial
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inacuzativelor a fost subliniată de Levin și Rappaport (1986: 653−654)4, care, urmând observația lui Bresnan (1982)5, au arătat că, dintre intranzitive, numai verbele inacuzative acceptă pasivizarea adjectivului. Autoarele au demonstrat că această proprietate este esențial sintactică: morfologia participiului trecut blochează sistematic externalizarea rolului tematic al subiectului, de unde rezultă că participiile inergative nu pot funcționa ca adjective. Există însă și excepții 6, semnalate de Mackenzie (2006: 139): sp. cenados, resididas it. cenata, mangiati engl. travelled, studied. Levin și Rappaport
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care, urmând observația lui Bresnan (1982)5, au arătat că, dintre intranzitive, numai verbele inacuzative acceptă pasivizarea adjectivului. Autoarele au demonstrat că această proprietate este esențial sintactică: morfologia participiului trecut blochează sistematic externalizarea rolului tematic al subiectului, de unde rezultă că participiile inergative nu pot funcționa ca adjective. Există însă și excepții 6, semnalate de Mackenzie (2006: 139): sp. cenados, resididas it. cenata, mangiati engl. travelled, studied. Levin și Rappaport (1986, apud Grimshaw 1990: 124) au demonstrat că pasivele adjectivale sunt formate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
resididas it. cenata, mangiati engl. travelled, studied. Levin și Rappaport (1986, apud Grimshaw 1990: 124) au demonstrat că pasivele adjectivale sunt formate de la pasivele verbale printr-un proces de formare adjectivală care implică recategorizarea verbului în adjectiv, iar inacuzativele au participii perfecte, mai degrabă decât adjectivale. Testul este relevant pentru limbi diferite: engleză, daneză, italiană. Burzio (1986: 151−152, 191) arată că morfologia participiului trecut împiedică legitimarea rolului tematic al subiectului (ca în construcțiile pasive). Perlmutter (1989)7 susține că, în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pasivele verbale printr-un proces de formare adjectivală care implică recategorizarea verbului în adjectiv, iar inacuzativele au participii perfecte, mai degrabă decât adjectivale. Testul este relevant pentru limbi diferite: engleză, daneză, italiană. Burzio (1986: 151−152, 191) arată că morfologia participiului trecut împiedică legitimarea rolului tematic al subiectului (ca în construcțiile pasive). Perlmutter (1989)7 susține că, în italiană, inergativele nu pot apărea în construcții participiale absolute, însă Dini (1994)8 și Loporcaro (2003)9 au observat că există inergative care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inacuzativele care descriu o situație telică permit adjectivele participiale, iar cele care descriu o situație atelică, nu; cel mai frecvent apar în poziția de adjectiv inacuzativele care denotă o schimbare de stare determinată de o cauză internă. În română, adjectivarea participiului este admisă pentru tranzitive (a), pentru inacuzative (b), pentru verbele psihologice (c) și pentru intranzitivele simetrice (d), nu însă și pentru inergative (e) − vezi GALR I 2008 [2005]: 502. (a) carte citită, copii invitați la petrecere, străzi luminate (b) picior
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de durere, abătut, ahtiat (după dulciuri), alarmat, alertat, alinat, amărât, amețit, bulversat, cătrănit, chinuit, dezamăgit, dezolat, deznădăjduit, necăjit, zăpăcit (d) sătean învecinat/înrudit/înfrățit cu preotul (e)*copil dormit, *copil râs, *domn dansat. Cornilescu (2005: 102) formulează următoarea generalizare: Un participiu trecut al unui verb poate fi folosit ca adjectiv cu valoare predicativă numai pe lângă un nume care corespunde unui obiect direct (inițial) al unui verb. 3. SELECȚIA AUXILIARULUI DE PERFECT COMPUS ȘI ACORDUL PARTICIPIULUI PERFECT Selecția auxiliarului de perfect compus
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2005: 102) formulează următoarea generalizare: Un participiu trecut al unui verb poate fi folosit ca adjectiv cu valoare predicativă numai pe lângă un nume care corespunde unui obiect direct (inițial) al unui verb. 3. SELECȚIA AUXILIARULUI DE PERFECT COMPUS ȘI ACORDUL PARTICIPIULUI PERFECT Selecția auxiliarului de perfect compus − arată Grimshaw (1987: 245) − a fost studiată pentru italiană de Burzio (1986), Centineo (1986)10, Van Valin (1987)11, iar, pentru neerlandeză, de Hoekstra (1984) și Zaenen (1987)12. Kayne (2000: 107) observă că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
autorul derivă selecția auxiliarului essere din proprietățile structurale comune verbelor reflexive, pasive și inacuzative; pentru anumite verbe inacuzative însă, selecția auxiliarului essere este specificată lexical; pentru apariția verbului essere în construcții pasive, explicația este diferită: essere ia complemente predicative, iar participiul pasiv este predicativ. 3.1. Pentru fenomenul selecției auxiliarului au fost formulate mai multe explicații. Wilmet (1998: 322−323) este de părere că alegerea auxiliarului avoir 'a avea' sau être 'a fi' în franceză este legată de topicalizare și de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu are niciuna dintre proprietățile D, T, St. Reanalizând aceste propuneri, Mackenzie (2006: 140−141) arată că morfologia participială nu blochează externalizarea rolului tematic al subiectului. Selecția auxiliarului 'a fi' nu este legată de tranzitivitate, ci de verbele al căror participiu exprimă o stare rezultativă. Mackenzie (2006: 141) subliniază că posibilitatea selecției ambelor auxiliare de către același verb este motivată aspectual. Mackenzie (2006: 142) arată că, în limbile iberoromanice, unde 'a fi' era selectat fără o motivație anume, problema a fost rezolvată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pe acoperișul casei Ion e urcat pe o scară ca să mănânce cireșe Ion e coborât în fața casei Ion e născut în luna august Bunicul lui e mort17 încă din 2000. Iordan (1973) analizează problema valorii duble, verbală și adjectivală, a participiului în latină și în limbile romanice. Autorul are în vedere două tipare de construcție: (a) un tipar general romanic, moștenit din latină, în care participiul provenind de la verbe tranzitive a trecut de la utilizarea pasivă și spre cea activă: lat. bibitus
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
e mort17 încă din 2000. Iordan (1973) analizează problema valorii duble, verbală și adjectivală, a participiului în latină și în limbile romanice. Autorul are în vedere două tipare de construcție: (a) un tipar general romanic, moștenit din latină, în care participiul provenind de la verbe tranzitive a trecut de la utilizarea pasivă și spre cea activă: lat. bibitus > rom. beat, sp. beodo, ptg. bébado, prov. beut, fr. boite; rom. băut, participiul de la a bea, a urmat același vechi model latinesc; alte exemple românești
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de construcție: (a) un tipar general romanic, moștenit din latină, în care participiul provenind de la verbe tranzitive a trecut de la utilizarea pasivă și spre cea activă: lat. bibitus > rom. beat, sp. beodo, ptg. bébado, prov. beut, fr. boite; rom. băut, participiul de la a bea, a urmat același vechi model latinesc; alte exemple românești de acest tip sunt: mâncat "care a mâncat", înfipt "îndrăzneț", învârtit "descurcăreț", simțit "atent, politicos" (Iordan 1973: 402); (b) un tipar specific limbilor romanice care nu au două
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
același vechi model latinesc; alte exemple românești de acest tip sunt: mâncat "care a mâncat", înfipt "îndrăzneț", învârtit "descurcăreț", simțit "atent, politicos" (Iordan 1973: 402); (b) un tipar specific limbilor romanice care nu au două auxiliare pentru 'a fi', unde participiul provenind de la verbe intranzitive (care nu au diateză pasivă) prezintă rezultatul acțiunii descrise de aceste verbe ca fiind o calitate (spre deosebire de participiul provenind de la verbe tranzitive, care prezintă rezultatul ca pe o acțiune); astfel, în fr. je suis arrivé 'am
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Iordan 1973: 402); (b) un tipar specific limbilor romanice care nu au două auxiliare pentru 'a fi', unde participiul provenind de la verbe intranzitive (care nu au diateză pasivă) prezintă rezultatul acțiunii descrise de aceste verbe ca fiind o calitate (spre deosebire de participiul provenind de la verbe tranzitive, care prezintă rezultatul ca pe o acțiune); astfel, în fr. je suis arrivé 'am sosit' (spre deosebire de j'ai travaillé 'am muncit'), participiul este mai independent, aproape asimilat unui adjectiv; Iordan (1973: 405) consideră ca fiind sinonime
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]