3,522 matches
-
modern al romantismului a sancționat - o bună vreme - chiar și memoria lui, că readucerea la viață a oratoriului "Matthäus Passion" este opera lui Felix Mendelssohn-Bartholdy - în Vinerea Mare - la 11 martie 1829; dar și că tânărul autor-dirijor a redat lumii muzicale partitura, îngropată timp de un veac, într-o redactare proprie. În seria "Reîntoarcerilor la Bach" aceasta este prima - cu adevărat spectaculoasă. La Deutsche Oper Berlin mandatul de General intendent este încă al lui Götz Friedrich, unul dintre regizorii care au dat
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
teatrului muzical multe din cele mai bune imagini actuale. A semnat acum și montarea scenică a Oratoriului, alături de Günther Uecker, autorul decorului chibzuit cu mult bun gust - modelare inteligentă a simbolurilor convertite în materie vizibilă - și Dietlinde Calsow. Reluare a partiturii redactate de Mendelssohn-Bartholdy (o analiză punctuală a acestei versiuni este prezentată spectatorului într-un Caiet-program de sală, conceput "nemțește"; muzicologie severă și totodată populară. Se poate!). Această decizie inițială asupra selecției muzicale a evitat incongruența posibilă între o mișcare teatrală
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
Ierusalim și sonoritatea orchestrei baroce, secvențele lungi de recitative, arii, coruri emoțional captate de auditor când se cântă foarte bine în concert. Când nu, e nu! Și această realitate merită numită lipsă de respect pentru o operă genială. În fapt partitura reconstituită de Mendelssohn-Bartholdy pentru a epata - imediat - pe auditorul timpurilor lui, viziunea romantică a Pasiunii are - față de retorica barocă - un alt ritm al povestirii, o altă durată, care îi deschide accesul la teatru. Cum se vede istoria biblică povestită de
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
și-a localizat izvorul. Pe drumul unde istorisirea a început acum, la sfârșitul ei, pelerini, din ce în ce mai mulți, coboară spre o Via Dolorosa imaginară. Când a scris "Matthäus Passion" Bach a procedat cu logică impecabilă. În consecință, marele rol muzical al partiturii este Evanghelistul Matei: nu Isus. Sigur, spectacolul schimbă aceste proporții. Povestitorul își rostește textul, dar implicările lui narative devin active. Clemens Biber (Evanghelistul) are glasul potrivit declamației mlădioase, urmărind acțiunea, dar și impresiunile afective care l-au îndemnat să povestească
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
enormă lună plină ne ia/ în stăpînire/ ne colindă. e vremea cînd/ aerul șerpesc al serii îmi traversează plămînii/ cu damf de dinamită. vremea cînd mici animale/ bolnave - cuvintele devin inutile. vremea cînd/ mor și trăiesc (în același timp) pe partitura/ denivelată a trupului tău ca o cruce înceată" (cuvinte inutile, mici animale bolnave). De remarcat degajarea totală a bardului care se mișcă, aidoma unui om de lume, printre sintagme suprarealiste, absurde, ori numai duhnind a familiaritate: "dragilor: dar cîtă strîmbă
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
-i atinge intensitatea purgatoare: represiunea cu mîna armată, ce a avut loc, prin decizia lui Ion Iliescu, la 13-15 iunie, și represiunea verbală, prin speculația tendențioasă ori de-a dreptul calomnioasă. Ne vom ocupa, în rîndurile de mai jos, de partitura unui atare libertin al răstălmăcirii, care nu e altul decît fostul președinte al Radioteleviziunii Române, dl. Răzvan Theodorescu. Explicabil, acestui oficial al cîrmuirii FSN, "zona liberă de neocomunism" nu-i putea conveni. Drept care încearcă acum, la un deceniu de la evenimentele
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
sunt orchestrații de onomatopee, scrâșnete și hârâituri, ale căror rădăcini mai îndepărtate se găsesc în Bacovia. Astfel încât poemele din volum, cu căutata lor punere în pagină (care îl determină pe Nicolae Manolescu să le numească, îndreptățit, "caligrame") au aerul unor partituri care evocă acustic o realitate ostilă. Și, tot pe urmele lui Bacovia, ele se constituie în-tr-o poezie "a nervilor", transcriind "fobii" și "depresii", trăirile "autiste" ale unei sensibilități ulcerate de spectacolul cotidian, care are accente de pantomimă grotescă sau de
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
major de Philip Emmanuel Bach, de asemenea, la cererea insistentă a publicului, câteva pagini din Suitele pentru violoncel solo ale lui Johann Sebastian. Tonul generos este susținut de o consistență a sentimentului ce anulează - în cazul lucrării concertante - conveniențele unei partituri situate în zona începuturilor clasicismului muzical. Aceluiași teritoriu stilistic îi aparține și Simfonia concertantă în la major, de Johann Christian Bach, celălalt fiu al maestrului, lucrare realizată de Natalia Gutman în colaborare solistică cu violonistul Sviatoslav Moroz, tânăr artist aflat
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
genului cantatelor. Menționez distincția de unicitate a concertului în contextul vieții muzicale bucureștene; este de amintit sprijinul consecvent pe care serviciile culturale ale Ambasadei Republicii Federale Germane îl acordă instituțiilor noastre de cultură. Căci - și de această dată! - materialele concertului, partiturile, au fost procurate cu susținerea financiară a acestei instituții. De altfel întreaga seară de muzică a dispus de o strălucită îmbinare a unor aspecte care, împreună, ar trebui să marcheze în mod firesc - așa cum se întâmplă la casele cele mari
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
pe care l-a condus decît ca scriitor, totuși autor al cel puțin unei cărți foarte interesante, Poveste cu țigani, apărută în deceniul al șaptelea), despre Paul Miron, cronicar al exilului care, spre deosebire de ceilalți (care propuneau, spune Cornel Ungureanu, o "partitură eroică"), face haz, evocă fețele necunoscute ale unor întîmplări/ indivizi, dezeroizează. Din aceste capitole, ca și din acelea consacrate lui Ion Caraion, Ștefan Baciu, Ioan Petru Culianu, Petru Popescu nu e greu de observat cum Cornel Ungureanu încearcă să aducă
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
bălți imunde, furturile de cabluri electrice și de benzină din conductă), cum să mai observăm marea tragedie la nivel de țară? Cu niște conducători pe care dacă-i numești "iresponsabili" le faci un compliment, România joacă, în acești ani, ultima partitură în concertul european. Mărșăluind asemeni unei armate puse pe pradă și exterminare, P.D.S.R.-ul desăvârșește opera criminală începută în 1990. Lozincile deșuchiate privind "relansarea economică", "creșterea producției industriale", "sporirea exporturilor" mai țin până la toamnă, când românul obosit de-atâta construcție
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
anti-ceaușist condus de la Moscova! Pentru el n-a avut cine să garanteze și cine să facă presiuni. Desperado nimerit cam aiurea în bătălia condusă metodic din umbră, Cozma a fost folosit cu cinism, iar atunci când a pretins să interpreteze și partituri de solist, protecția de circumstanță s-a volatilizat, lăsându-l descoperit pe toate flancurile. Șiretenia cu care Ion Iliescu a răspuns, în primă instanță, întrebărilor legate de eventuala grațiere a ortacului sugera că pentru cotrocean soluția actuală n-ar fi
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
lucrări semnificative înscrise în programele interpreților străini de prestigiu (dirijori, soliști, formații). Să convingi dirijori de formatul unui Kurt Masur sau Riccardo Muti să iasă din repertoriul curent cu care străbat lumea în viteză pentru a se apleca asupra unei partituri necunoscute, să accepte să o includă în program, este o realizare capitală a celor care au pus în pagină programul artistic pentru care li se cuvine toată aprecierea. Dacă în plus interpreții sunt tentați să o includă în repertoriul lor
Festivalul Internațional "George Enescu" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15925_a_17250]
-
o altă asemenea emisiune-maraton despre Enescu, pentru care a cules deja material în țară: a înregistrat o convorbire cu Pascal Bentoiu despre proiectele enesciene definitivate de acesta - Simfonia a IV-a și a V-a și poemul Isis -, a adunat partituri, imprimări etc. Astfel, în timp ce aici se va desfășura Festivalul Internațional "G. Enescu" melomanii francezi vor putea, datorită lui Alain Pâris, pătrunde măcar pentru câteva ore în "vraja enesciană".
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
participarea violoncelistei engleze Catherine Marie Tunnell, de asemenea de aceea a pianistei Dana Ciocârlie, actualmente stabilită la Paris. Numărul pe luna iunie al aceleiași reviste îi consacra compozitorului Horațiu Rădulescu trei pagini generoase, o convorbire amplă; erau cuprinse extrase din partituri agrementate de o grafie multicoloră, geometrică, sugestivă, era prezentată discografia completă, principalele creații, succesiunea momentelor operei componistice începând cu acel impresionant Taaroa, op. 7, pentru orchestră, scris in urma cu peste trei decenii, și continuând până în zilele noastre cu tulburătoarea
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
jumătate a secolului trecut. Muzica sa are nevoie de un teritoriu apreciabil pentru a putea fi percepută la dimensiunile ei reale; mă refer atât la dimensiunile muzicale cât și la cele psihologice. În momentul de fața Horațiu Radulescu lucrează la partitura unui Concert pentru violoncel și orchestră, o comandă exprimată de Radio-France; este o lucrare ce evocă mitul lui Ulise în viziunea lui James Joyce. Lunar aproape, din ianuarie și până spre sfârșitul acestui an, creația lui Horațiu Rădulescu este prezentă
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
al proiecțiilor propriu-zise, al tuturor evenimentelor festivalului. Cum ar fi - de exemplu - prezentarea capodoperei lui Fritz Lang Metropolis, reconstituită și recondiționată prin efortul mai multor arhive de film din lume, cu acompaniamentul Orchestrei Radio din Sofia, ce a executat magistral partitura originală a lui Bernd Schultheis. O reeditare a deschiderii Berlinalei 2001, care la Salonic a avut menirea să ilustreze insolit ideea care-i animă pe organizatori: cinematograful, arta capabilă să redefinească și să investigheze esența inovației. De unde dublul profil de
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
știe deja să-și valorifice atuurile unui tip de voce rar. Robert Nagy este un Lindoro simpatic, credibil scenic cu eleganță și humor; el face un recitativ bine ritmat și un cantabile sensibil dar vocea nu îl servește pentru această partitură plină de vocalize, cu atacuri incomode în acut și (cel puțin în seara premierei în cavatina Languia per una bella) a avut de luptat cu reale dificultăți. Dubletul Elvira-Zulma a funcționat bine împreună, completându-se; Ruxandra Ispas beneficiază de o
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
potrivește personajului care convinge prin vitalitatea frazării. În fine, Horia Sandu cu antren neobosit proiectează monoton o voce mare, bine timbrată, dar nu destul de controlată. În contrast evident cu indiferența cu care orchestra trece peste frumusețile de detaliu încrustate în partitură și cu lipsa de coordonare a ansamblurilor de final de act, se situează frumusețea sonoră a corurilor extrem de nuanțat gândite de minunatul Stelian Olariu și de excelenta sa falangă de coriști. În general, spectacolul are un ritm alert și o
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
căreia i-a cerut nu doar să scrie muzica, ci să interpreteze și rolul principal. Vedeta islandeză - în ciuda aerului ei lunatec - s-a dovedit o colaboratoare severă care s-a opus ,,terorismului psihologic" exercitat de către cineastul ce-i pretindea epurarea partiturii de orice sentimentalism. Ea, romantică de modă veche, dorea să-i confere eroinei poezie și mister. El, cinic cu virtuți de avangardist, ambiționa explorarea unei formule cît mai șocante, cît mai aseptice. Obsedat să capteze aleatoriul existenței (permițîndu-și luxul de
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
cinema care, pentru mine, la Sărbătoarea Filmului Francez, s-a numit: *"O chestiune de gust" - de și cu Agnes Jaoui. "Supradotata" Jaoui (scenaristă, actriță, producătoare), acum la debutul ei ca regizoare, abandonează căutările și efectele de stil, scrie dialoguri și partituri excelente pentru actori (de aici și senzația de o anumită teatralitate a filmului său) și recurge cu aplomb și discernământ la acea acuitate plină de umor a observației sociale și la acea tandrețe pentru personaje, calități ce au făcut succesul
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
al patrulea element: Pămîntul mort. Dăm cuvîntul Svetlanei Matta: În radioactivitate se declanșează o serie de transformări vii, un produs final și stabil, un reziduu ce supraviețuiește dezintegrării și, ca un precipitat, cade la fund, acesta e plumbul"... Prin urmare, "partitura" bacoviană, una a zgomotelor (e și remarca lui Alexandru George), se desparte de melosul simbolist. Încă o dată, autorul Scînteilor galbene se îndepărtează de "poza" simbolistă în care a fost încercuit. "Bacovia, afirmă Daniel Dimitriu, nu are forță, abilitate, capacitate de
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
fugari. E una dintre rețetele de rezistență ale cinema-ului american, această osmoză regăsită, cînd nu e standardizată, a personajelor și spațiului lor definitoriu, cu surpriza că avantajul acuității în percepția naturii, în genere rezervată tradiționaliștilor, revine mai tinerilor cineaști. Partiturile scenaristice ascultă și ele de un gust comun al riscului și bravadei. Pentru excursul său aproape misogin și pe alocuri satiric, Altman se lasă în seama unei scenariste (Anne Philip), în timp ce cei doi Coen se prevalează fantezist de Homer însuși
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
porc, ci într-o broască. Există și un minus comun, în aceste jocuri de planuri: preeminența spectaculosului, a efectelor și subtilităților de gen, nu este egalată ca altădată de nonconformismul iconoclast. Prevalează complezențele cu gustul comun și convenabil, în ambele partituri. E unul dintre răspunsurile la întrebarea: de ce privilegiul oferit de cele două filme - a nu lipsi din agenda nici unui cinefil - nu e totuși de prim plan? Critica internațională și festivalurile le-au plasat în a doua jumătate a clasamentelor. Alt
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
gîndim bine tot într-un fel de vis intrăm, dar un vis urît, un coșmar al istoriei. Un coșmar populat, din păcate, și dacă ar fi să facem un inventar, multe din personajele vieții literare de azi au avut atunci partitura lor. Un astfel de inventar ar fi însă prea trist, sînt lucruri pe care trebuie să le știm, dar despre care nu e plăcut să vorbești. " În 1960, întreaga presă literară îmbrăca haine festive: doi importanți scriitori, Tudor Arghezi și
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]