1,139 matches
-
din fereastră este din ultimul paragraf al Procesului. KELMAN, JIM Cap. 47. Comportamentul lui Dumnezeu și apologia lui este un Plagdif al povestirii Acid: în această fabrică din nordul Angliei, acidul era esențial. Era ținut în căzi imense. Deasupra erau pasarele. înainte de a fi securizate, un tînăr a căzut, cu piciorul mai întîi, într-o asemenea cadă. Urletele lui agonice au fost auzite în întreaga secție. Cu excepția unui bătrîn, toți bărbații erau atît de îngroziți că nici unul nu s-a mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
agonice au fost auzite în întreaga secție. Cu excepția unui bătrîn, toți bărbații erau atît de îngroziți că nici unul nu s-a mișcat o bună bucată de timp. într-o clipă, bătrînul, care era și tatăl victimei, s-a cățărat pe pasarelă, ducînd cu el un băț mare. îmi pare rău, Hughie, a zis. Apoi l-a împins pe tînăr în acid. Evident, bătrînul a trebuit să facă asta pentru că doar capul și umerii... de fapt, ceea ce rămăsese deasupra acidului era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
două-trei cuvinte. Dar pozeia pîndește în aceste andîcuri, Gloop! spuse Lanark bătîndu-se cu pumnii în piept. Se bătu prea tare și începu să tușească. — Lasă-te pe mine, Nark, spuse Gloopy. Lanark se sprijini de el și ajunseră la o pasarelă albă și zveltă care traversa apa spre o amenajare din cuburi de sticlă și copaci cu lampioane. — Olympia, zise Gloopy. — Frumos, zise Lanark. La mijlocul podului se opri din nou și spuse: Acum nu mai sînt artificii, așa că avem jocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se îndepărtă, ieșind din câmpul lor vizual, dispărând spre una din zonele sale memorizate. După trei zile și două nopți de la plecare, transportorul traversă cerul noros al lui Venus. Zări arborii colosali, apoi un oraș crescu la orizont. Gosseyn coborî pasarela odată cu ceilalți patru sute de pasageri. De la locul său din rând, observa procesul debarcării. Fiecare persoană trecea prin fața unui detector de minciuni, vorbea, primea acordul și trecea printr-o cruce de barieră, până să ajungă în sala principală a holului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
planeta asta era compusă din oceane întinse presărate cu insule, și o navă aeriană apăru plutind deasupra copacilor, în stânga. Avea vreo cincizeci de metri lungime, un bot scurt și o grosime de zece metri. Ateriză ușor în fața lor. O lungă pasarelă îngustă lunecă înspre ei. Atinse nisipul la picioarele tinerei femei. Ea urcă degrabă. Îi strigă peste umăr: - Repede! Gosseyn trecu pragul, iar ușa se închise și mașina începu să urce. Viteza cu care s-a desfășurat totul îi amintea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Când se imobilizară, vocea reluă: - Câți veniți? Gosseyn ridică un deget, pentru Leej, și-i zise să răspundă. - Unu, zise ea. - Sex? - Feminin. - Perfect. Va ieși o femeie din navă și se va prezenta la biroul de admitere, la baza pasarelei. Aerulota va trebui să se îndepărteze imediat la zece kilometri. Odată cu plecarea aparatului, voluntara va fi autorizată să urce la bord. Așadar, distanța era fixată la zece kilometri. Lui Gosseyn i se păru că voluntarii dinainte fuseseră admiși la bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fuseseră admiși la bord înainte ca aerulota lor să fi ajuns la această distanță. La fel se întâmplă și cu Leej, Gosseyn. care se similari-zase în sala de comandă din spate, o văzu oprindu-se în fața barăcii micuțe de la baza pasarelei. După o secundă urcă pe ea. Se uită la contor: ceva mai mult de doi kilometri și jumătate. Asta putea însemna două lucruri: Mai întâi, că era vorba de o capcană și de o momeală. Sau, dacă nu, soldații spațiali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
escaladarea a 25 metri. Șlepurile care transportau nisip și cărbune se chinuiau cîndva să străbată cele opt ecluze care fac azi bucuria pasagerilor vaporașelor de agrement, încîntați de această stranie croazieră. Pînă la curba care deviază canalul Saint-Martin spre est, pasarelele metalice, ecluzele, podurile turnante, capetele scuarurilor, reverberele de fontă conturează un peisaj încărcat de perspective surprinzătoare, care se reflectă în oglinzile schimbătoare ale apei. Altădată, de-a lungul cheiurilor ticsite, antrepozitele și atelierele erau numeroase. Acest peisaj urban ieșit din
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
purta pe coapsă o vergea de metal și începu s-o legene cu un aer nepăsător. Deși cam neliniștit de acest gest, Corl continuă să înainteze. Era prea târziu ca să mai dea înapoi. Elliott Grosvenor rămăsese locului, în urma celorlalți, lângă pasarelă. Se obișnuise să se țină deoparte. Fiind singurul nexialist aflat la bordul navei Space Beagle 1 era ignorat de specialiști: aceștia nu pricepeau limpede ce anume e un nexialist și, oricum, nici nu prea se sinchiseau. Grosvenor avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ambele elemente se găsesc în cantități neîndestulătoare. Oxigenul nostru ar fi ca o dinamită pentru plămânii monstrului. Grosvenor își dădu seama că uriașa felină nu se gândea la această primejdie, căci o văzu pășind pe urmele primilor doi oameni pe pasarelă, apoi pe poarta cea mare. Oamenii se întoarseră cu fața spre Morton, care le spuse, făcându-le semn cu mâna: - Deschideți și cea de-a doua ecluză și lăsați-l să aspire puțin oxigen, ca să-i piară pofta. Peste câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că nici un organism complex nu va fi vreodată capabil să se adapteze la inhalarea simultană a celor două gaze. Morton, nu trebuie să lăsam să ne scape această creatură! - Pare ea însăși dornică să rămână, zise directorul și, urcând pe pasarelă, intră în ecluza pneumatică împreuna cu Corl și cu cei doi oameni. Grosvenor se repezi și el în ecluză, laolaltă cu alți zece-doisprezece oameni. Poarta cea mare se închise și aerul începu să șuiere în încăpere. Oamenii se țineau cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de mână de lucru pe alte planete. Iar "casele" acestea, fiind frecventate de femei bogate, cărora nu le convenea să fie implicate în scandaluri, furnizau un șuvoi continuu de lucrători care nu puneau nici un fel de întrebări. Cayle păși de pe pasarelă pe solul planetei Marte și se opri involuntar. Pământul era tare ca piatra. Răceala lui de gheață îi pătrundea prin tălpi, străbătându-i parcă și măduva spinării. Privea înmărmurit sinistrul oraș Shardl. Îl cuprinse deodată o ură atât de puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
piatra cubică a lui Esod!), el se ridica parcă privind intrarea În cor. Îmi aminteam că statuia Libertății a mea era, mai mult sau mai puțin, situată În spatele lui. Fața anterioară a postamentului era rabatată Înainte, formând un fel de pasarelă care Înlesnea ieșirea printr-un culoar. Iar de acolo ieși Într-adevăr un individ cu un felinar - poate unul cu gaz, cu sticla colorată, care Îi lumina fața cu niște văpăi roșietice. M-am lipit Într-un colț și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să-și viziteze locul nașterii sale un mall se ridică acum acolo. În America, o femeie În toată firea nu mai poate vede școala În care a Învățat arta de a deveni tristă pe-acolo trece acum o autostradă o pasarelă amintirile ei despre cărămizi se transformă acum În sticlă cartierul trece de la alb la negru iar timpul merge atît de repede Încît ea trebuie să rămînă veșnic tînără și să-și potrivească ceasul la fiecare cinci minute numai pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lăsat În urmă zăpada și munții și a primit binecuvîntarea soarelui. Deșertul Îl eliberează de amintirile sale și trecutul se retrage. O pădure de cactuși saguaro stă de strajă de ambele părți ale drumului pe măsură ce acesta se apropie de o pasarelă către autostrada insterstatală; sub pasarelă, cîțiva porci sălbatici, consumînd conținutul unei pungi de la Burger King. Pe drum se află acum mașini cu rulote și bătrînei zîmbitori la volanul unor imense mașini americane. În zona de odihnă de la intrarea Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
munții și a primit binecuvîntarea soarelui. Deșertul Îl eliberează de amintirile sale și trecutul se retrage. O pădure de cactuși saguaro stă de strajă de ambele părți ale drumului pe măsură ce acesta se apropie de o pasarelă către autostrada insterstatală; sub pasarelă, cîțiva porci sălbatici, consumînd conținutul unei pungi de la Burger King. Pe drum se află acum mașini cu rulote și bătrînei zîmbitori la volanul unor imense mașini americane. În zona de odihnă de la intrarea Într-un parc național, Wakefield șade la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Oradea fără să vreau, m-am îmbolnăvit de hepatită în decembrie ’92. Medicul din comună mi-a zis să plec la patru după-masă la spital. M-am dus să iau bani. Banii ăia, i-am băut. Hoțul furat Am trecut pasarela aia la Oradea, aia care merge spre case. Și am văzut o casă, și m-am uitat în casă să văd dacă e cineva, și am văzut că erau doi oameni. I-am pândit până la douășpe noaptea. Unul a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să accepte decepția, tocmai ea care nu era obișnuită cu înfrângerile... — Mă întreb pe unde-o fi Gaston. — Nici măcar nu știm cum arată, răspunse Takamori, neluându-și ochii de la actrița de pe punte. Când a apărut macaraua care urma să coboare pasarela, lumea a dat buzna în direcția aceea. Pasagerii, cu bagajele în mână, se pregăteau să coboare. Luați de valul mulțimii, Takamori și Tomoe au ajuns la capătul pasarelei. Primul care a ieșit, transportat cu grijă pe targă, a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de la actrița de pe punte. Când a apărut macaraua care urma să coboare pasarela, lumea a dat buzna în direcția aceea. Pasagerii, cu bagajele în mână, se pregăteau să coboare. Luați de valul mulțimii, Takamori și Tomoe au ajuns la capătul pasarelei. Primul care a ieșit, transportat cu grijă pe targă, a fost un pasager bolnav, însoțit de două asistente medicale. A urmat un străin roșcovan, înalt, între două vârste, care cobora grăbit, făcând semne cu mâna. Știau, după vârstă, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-i: — Hei, Ken-chan, suntem aici! A plecat cu ei, bucurându-se nespus de revedere. Au urmat călugărițele catolice, un domn japonez, un cuplu de străini... și tot așa, timp de vreo douăzeci de minute. Takamori și Tomoe continuau să privească pasarela din ce în ce mai dezamăgiți. Reporterii și domnișoara cu buchetul au urcat pe vapor ca să îi ia pe Hieko și pe soțul ei. Se pare că toți pasagerii debarcaseră. Nu se zărea nici un tânăr străin care să semene cu Gaston. Fanfara poliției și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
învârtea deasupra valurilor. — Să mergem pe punte și să-l căutăm, sugeră Tomoe. — Da? N-avea cum să treacă pe lângă noi fără să-l observăm, spuse Takamori dezamăgit. Poate că nici nu a luat vaporul ăsta... Cei doi au urcat pasarela și i-au arătat paznicului japonez permisul de acces pe punte. Interiorul arăta ca un hotel impunător, cu candelabre strălucitoare și picturi murale. Pasagerii străini și ofițerii superiori în uniformele lor bleumarin conversau în franceză. Dușumelele erau acoperite cu covoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-se că-i ignoră pe Gaston și pe cei care-l fluieraseră. În soarele amiezii, nu mai era nici picior de om pe chei. Atât pasagerii, cât și cei care veniseră să-i întâmpine, plecaseră de mult. După ce au coborât pasarela, Gaston a scos din buzunar o hartă a orașului Tokyo. — Arată-mi, te rog, un han bun. — Han? — Da, han... hotel. — Dar, Gaston, vei sta la noi, îi explică Takamori. Gaston nu a priceput din prima clipă. Takamori i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu-l mai întâlnise de mult. Era strada din Shibuya unde l-a găsit pe Napoleon și a pornit pe urmele lui. Câinele cel costeliv îl căuta atunci disperat pe Gaston. Napoleon nu mai trăia însă. Când a ieșit din pasarela subterană, l-a zărit pe Higurashitei la lumina palidă a lumânării. Bătrânul stătea aplecat deasupra mâinilor unei femei care venise să-i ceară sfatul. Părea o mamă doborâtă de greutățile vieții. Avea un bandaj în jurul gâtului și un copilaș în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu sulițele spre margine. Până aici nimic ciudat, căci ceremonia trebuia să aibă loc în aer liber. Mi-am mutat privirea spre porțiunea de zid vizavi de fereastra mea, și cea mai nefericită dintre previziunile mele a devenit reală: pe pasarelele camuflate de scândurile parapetului am văzut un număr mare de soldați ascunși. De la fereastră puteam să țin sub observație doar o parte dintre schelării, dar am zărit mișcându-se o droaie de coifuri. Forul era, de fapt, o capcană, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
risipite sub castanii înfloriți. Haiku 2 aromă de capucino pe masă un trandafir alb. Haiku 3 livadă înflorită nașii, la o cafea... Haiku 4 prin stufăriș două rațe și-un cântec de broaște. Haiku 5 ghiocei și-o invitație pe pasarelă romanță. Lăzărescu Adriana-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Vis Captivă într-un vis mă simt. Înlănțuită tind spre-un vid infinit. Mă lupt zadarnic, dar cred În împlinirea unui vis, Un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]