10,871 matches
-
pl...ți Deflație reducerea nivelului general al prețurilor (prețurile scad în ansamblu, deși nu neap...rât toate) Dezinflație sc...derea inflației Dobândă real... diferența între dobândă nominal... și inflație Dobândă activ... dobândă practicat... la creditele acordate de b...nci; Dobândă pasiv... dobândă practicat... la depozitele atrase de b...nci Due-dilligence noțiune care definește o analiz... temeinic... a oportunit...ții de a investi; se întâlnește mult în lumea financiar... Dutch-disease („boală olandez...”) denumește efectul de pierdere de competitivitate pe care o economie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
rezultă din aceste ingrediente lexicale? Rezultă o poezie rebarbativ-sentențioasă, incapabilă să intereseze cu adevărat pe cineva: „Kundalini. // anotimp barbar. // perspectivă. Tiamat (om, animal, vegetal, mineral) // stop! / (receptiv, suprasensibil) / mână pe gură. Cortex. / matrice și somn, matrice și somn // muladharachakra // gnostic pasiv, în Rig Veda.“ (Kundalini) Autoarea, un om inteligent și cultivat, are ceva de spus, nu este o impostoare, dar modul ei de a concepe poezia este neinspirat. Ea... sare peste cal, în sensul originar al expresiei, și anume în acela
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
A folosit armamentul din dotare pentru mutilarea unui coleg. Eu l-am folosit, strigă mutilatul. Eu am folosit arma la bătaie. S-a folosit arma unității, țipă Polis. Costel se uită la sală și remarcă faptul că mulți colegi stau pasivi de teamă. Supunem la vot, strigă Polis. Se numără: unu, doi, trei,..., zece. Din 180 de prezenți. Nu se poate, tovarăși, trebuie să înfierăm asemenea acte... Corneluș, un coleg de cameră al lui Costel timp de cinci ani și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
absoarbe, se șterge ca o iluzie în carnetul uni elev corigent. Oglinda este patria poveștilor: oglinda fură chipuri, oglinda macină, oglinda transformă, oglinda călătorește, oglinda știe a iubi. În oglindă poți fi în mijlocul timpului și în același timp poți sta pasiv la marginile lui. Viața în oglindă, o resuscitare a spiritului dincolo de concretul clepsidrei. S-au justificat intențiile oglinzilor în fel și chip, fizica a decriptat-o în formule, filosofia a spart-o într-o mie de cioburi, apoi a reîntregit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Aceștia din urmă sunt posedați de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală întru câtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată de aceea a „păcatului iremisibil/de neiertat”. În Noul Testament Accepția creștină a verbului este aceea juridică și morală de „a greși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
doar asta văd secundă de secundă, și poate gândurile mi s-au oprit și acum eu zbor printre ele, simțindu-mă, conștientizându-mă. Ba nu, pentru că ar exista perspectiva. Și toate sunt o inspirație de moment. Și acum practic sunt pasivă. Simt, chiar simt nevoia să fac ceva. Oare ce să fac? Trebuie să fac ceva eu singură, fără să mă influențeze elementele înconjurătoare, fără să-mi ofere realitatea imediată vreo posibilitate, și mai simt nevoia și să simt că acționez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bruscheze pe celălalt și acceptă să se situeze pe o poziție de inferioritate. Unde se văd cel mai bine aceste lucruri dacă nu în limbaj? Pagini captivante sunt consacrate relațiilor dintre individ și realitate prin intermediul limbii: individul adoptă o postură pasivă și contemplativă, se "topește" într-un subiect colectiv. Mergem mai departe. Nu puteau lipsi considerațiile privind ritualul ceaiului, adevărat balet al gesturilor și al vorbelor. Tot un dans subtil și hieratic este limbajul hiperpoliticos, utilizat în orice împrejurări, oricât de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
el observă că, în ciuda izolării așezământului, priveliștea ce i se oferea era surprinzător de netedă și de clară. Perdelele erau întrucâtva răvășite, permițându-i să privească până departe". Prin contrast, scena de voyeurism dâmbovițean, filtrată prin ochii unei femei, este pasivă, dar întreaga încărcătură potențial erotică este proiectată în sfera vestimentației, detaliile sartoriale și capilare anulând din start orice tensiune dramatică și, prin aceasta, exilând contemplația de budoar în sfera derizoriului: "Juna greacă simțea o plăcere din cele mai mari a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu lumea laică. Solidar în gândire și fapte. Aș fi bucuros dacă această carte ar reuși în linii mari să exprime convingerea pe care o împărtășesc mulți alții. Nu interpretez credința doar în sens strict eclezial sau intelectual. Astăzi, acceptarea pasivă a ceea ce îmi prescrie Biserica în materie de credință valorează foarte puțin chiar și pentru cei mai conservatori dintre catolici. A crede presupune mai mult decât simpla adeziune la anumite afirmații considerate adevăruri de credință. Credința implică și ceea ce mișcă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
soluții mereu noi și diferite, care să se adapteze din când în când situației și să fie elaborate deseori într-un joc de echipă cu experții celorlalte domenii. În orice caz, astăzi o etică rațională nu mai poate presupune acceptarea pasivă a unui sistem de norme eterne, fixe, imutabile, transmis de cei care ne-au precedat. Trebuie găsită soluția care ține cont atât de dezvoltarea istorică a normelor morale, cât și de diversitatea lor culturală. Normele fără o situație concretă, în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o disciplină severă a poziției de stat (în japoneză za semnifică "a se așeza"), meditația (în japoneză zen, adică a fi absorbiți, concentrați) ar trebui să conducă la concentrarea intențională și de aici la contemplarea eliberată de legături, răpită și pasivă, la uitarea de sine și, în fine, la veghea perfectă lipsită de conținut și la experiența iluminării. Dar și un occidental poate, stând așezat în tăcere, respirând ușor cu ritm regulat și fără să gândească, sau să recite în schimb
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nevoie deja de multă putere din cauza duratei și frecvenței este deseori mult mai dificilă simpla rezistență decât împlinirea unui gest eroic marginal a duce, a face față fiecărei zile, suferinței obișnuite, normale. Totuși, nu trebuie să ne mulțumim cu rezistența pasivă în fața suferinței, trebuie să ne luptăm de fiecare dată când putem și să folosim posibilitățile noastre limitate, în mediul personal și social, pentru a schimba condițiile dureroase ale vieții. Mai mult, ar trebui să elaborăm durerea în profunzimea noastră. Eliberarea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dezvolte practica (de pildă utilizarea gramofonului, pe care-l considera o parodie a serviciului religios al înmormântării). El îndemna autoritățile bisericești să sesizeze organele abilitate împotriva acestui abuz, dar manifesta rezerve față de un succes în asemenea direcție, menționând atitudinea destul de pasivă a Bisericii, într-o împrejurare similară (transmiterea la radio a liturghiei). Mihălcescu denunța însă categoric zvonurile lansate de către cremaționiști, conform cărora autoritățile bisericești ar fi permis oficierea serviciului religios în chiar incinta crematoriului Cenușa (situația pe care am identificat-o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
îndoială nimerit să spunem aici mai multe despre aceste proprietăți, despre ceea ce este viața în ființa sa cea mai intimă, în auto-afectarea sa. În măsura în care se afectează pe sine, se simte și se încearcă pe sine, viața este în mod funciar pasivă în ceea ce privește ființa sa proprie, ea o suferă și o îndură ca pe ceva ce nu a dorit ori stabilit, dar care i se întâmplă și nu contenește să i se întâmple ca ne-dorit și ne-stabilit de ea, și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fragil al unei activități fără de care s-ar cufunda fără întârziere în neant, ci ca masiva impunere a ceea ce deține, prin consistența sa proprie, puterea de a ne așeza vizavi de el în postura spectatorului adică a unei ființe funciarmente pasive cu privire la ceea ce îi este dat să contemple. Lucrurile stau astfel deoarece, așa cum sugerează primele noastre analize, sălașul operei nu este întâi de toate noema imaginară constituită dincolo de suport, ci subiectivitatea însăși, locul unde se formează în mod originar orice senzație
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în conservarea și sporirea de sine această mișcare nu este vrută, ea nu rezultă din nici un efort, ci mai curând îl precede pe acesta și îl face posibil; ea este acel a fi cu sine în mod integral și radical pasiv în care ființa este dată ei înseși pentru a fi ceea ce este în conservare și sporire pentru, eventual, pe acest Fond prealabil și predat, mereu presupus, și pornind de la el, a face efort și a acționa. Astfel, mișcarea vieții este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tipul celei materne, adică unilaterală și gratuită? Este calificabilă ca fiind maternă (în măsura în care se ordonează după valori cum ar fi sensibilitatea la context, blândețea, protecția, grija, respectul pentru relații), dar nu unilaterală, într-un sens care să privească beneficiarul ca pasiv și neajutorat, ci, dimpotrivă, prin evidențierea calităților sale ca puncte de sprijin pentru o împuternicire care să-i confere autonomie și independență. Asistența socială dezvoltă o specie de activități care includ tot ceea ce facem ca să menținem și să refacem lumea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de familie este femeie 71. Persoanele în vârstă se confruntă cu un mare risc de neglijare socială, care începe încă din familie (unde utilitatea bătrânilor este de multe ori criteriul după care sunt reglementate relațiile interpersonale), apoi în comunitate, adesea pasivă, indiferentă față de deteriorarea continuă a calității vieții persoanelor vârstnice (atunci când au loc, intervențiile de susținere sunt făcute ocazional, în sensul practicilor creștine: „pomana”). Femeile singure în vârstă, în cele mai frecvente situații, și bărbații în vârstă, în cazuri mai rare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
experiență de viață situații pe care le-au scăpat de sub control tind să se resemneze cu ideea că acțiunile lor nu pot fi semnificative față de ceea ce trăiesc, nu le sunt utile (M.E.P. Seligman, 1975). Așa se face că sunt cumva pasivi, așteaptă ca ceva să se întâmple independent de ei sau cineva să intervină, pentru ca starea lor să fie alta. Nu mai au inițiative, nu au încredere în resursele personale, nu întreprind nimic pentru realizarea propriului bine. Cele mai multe situații de viață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sunt aproape întotdeauna modele de politică economică centralizată, deci ele au în vedere regimuri descentralizate, atît din punct de vedere politic cît și economic. Majoritatea acestor modele formalizează decizia unui singur centru, toți ceilalți agenți fiind considerați ca docili sau pasivi ("Oameni ai lui Pavlov" după expresia lui J. Marchal). Potrivit lui R. Musgrave, unul din principalii exponenți ai econo-miilor publice modeme, acțiunea economică a Statului vizează: 1) Stabilizarea, cu scopul de a asigura o rată ridicată a ocupării și creșterii economice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Economie du XXe siècle, polul de creștere economică reprezintă un ansamblu de întreprinderi capabil să genereze creșterea economică a unei ramuri (domeniu) și/sau dezvoltarea economică a unei zone (regiuni). Potrivit autorului menționat, există industrii (firme) motrice și industrii (firme) pasive, care le urmează pe primele, după cum există aglomerări geografice active în planul creșterii economice și zone dependente, cu industrii în declin sau aflate într-o fază incipientă de dezvoltare. Într-un pol de creștere, activitatea economică se concentrează și se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
unde costurile salariale sunt mai scăzute. Și atunci, cum poate fi evitat ca această creșterea economică să conducă la o afectare a texturii sociale, la ceea ce numim uneori "societatea cu două viteze"? 6..5.3.2. Solidarități active și solidarități pasive Suntem amenințați de o polarizare socială crescută, ce poartă în germene o reconsiderare a consensului tacit ce fondează perenitatea națiunilor. Pentru a înțelege această potențială reconsiderare, să revenim la logica ce fondează democrațiile moderne, terțializate și internaționalizate între timp: Eficiența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
va crește inegalitățile. Cu cît societățile și economiile sunt mai complexe, cu atît cresc diferențele dintre capacitățile indivizilor, dintre grupuri și subansamble regionale și naționale; Solidaritatea, dincolo de forma activă generată de exigențele etice, apare deci, în principal, în forma sa pasivă. Ea se prezintă ca o indispensabilă distribuire a resurselor între indivizi și grupuri de indivizi. Proprie unei națiuni este efectuarea acestei redistribuiri într-un mod care să o facă și tolerabilă, adică bine mascată și suficientă pentru a evita un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
au un loc de muncă să-l împartă cu cei care nu au. Dincolo de caracterul puțin operațional, această formulă se confruntă cu refuzul majorității activilor ocupați de a-și împărți cu alții sursele de venit; A doua este mai curînd pasivă și ia forme foarte variate: cea cunoscută ca muncă pe timp parțial, dar și cea mai puțin cunoscută, exploatarea noilor schimbări în structura cererii. Căci, în ultimă analiză, acestea incită producția și ocuparea. Problema e că slaba productivitate a acestor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ale federalismului fiscal 271 6.5.2.3. Chestiunea transferurilor internaționale 272 6.5.3. Dubla repunere în cauză a Statului-națiune 274 6.5.3.1. Solidaritatea intraregională: necesară și limitată 275 6..5.3.2. Solidarități active și solidarități pasive 277 6.5.3.3. Uniunea Europeană: o logică de deznaționalizare 278 6.5.3.4. Jocuri trecute și viitoare 281 BIBLIOGRAFIE.......................................................................................283 Redactor: Simona Modreanu Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]