9,932 matches
-
afară, în vara aceasta. La ieșirea din spital, am găsit în salonul cel mare cele două porumbițe ale Alicei, uguind și ciugulindu-se drăgăstos, pe pervazul din cărămidă al ferestrei. Și pe Baby, întins pe burtă pe covor, într-o pată de lumină a soarelui de apus, răsfoind cu seriozitate un catalog cu scoarțe al Fabricii de Arme din Saint-Etienne, "în vederea", mi-a spus el, "unei importante comenzi de instrumente de vânătoare și pescuit pe care crede că o va face
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
după cum s-au intitulat sau au fost denumite -, precum și grupări și personalități care au marcat secolul XX în domenii mergînd de la literartură, pictură, teatru, cinema și arhitectură pînă la fotografie, balet, varieteuri sau benzi desenate". Nefiind exhaustiv, dicționarul lasă întinse pete albe. Privite cu un ochi rece mișcările literare și artistice contemporane se dovedesc un adevărat muzeu de curiozități. Pornind de la nume: arcanism, mișcarea antropofagică, B.M.P.T., citaționiști, cubism literar, precizionism, forțe noi, Gruppo N., grupul celor douăzeci (șase, 61, 63, de
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
este cu neputință ca evreii să fi răstignit pe noul mesia, avînd în vedere că profeții spun cu tot dinadinsul că mesia va veni să curețe Israelul de orice păcat, că nu va lăsa în Israel nici cea mai mică pată; că ar fi cel mai groaznic păcat și cea mai mare mîrșăvie precum și contradicția cea mai învederată ca DUMNEZEU să fi trimis pe mesia pentru a fi răstignit. " Că poruncile Decalogului fiind desăvîrșite, orice nouă misiune ar fi fost cu
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
luat vina neînțelegerii asupra mea, afirmînd că sînt un rău conducător de Grigurcu, așa cum sînt și de Eugen Simion, de Dimisianu etc." Dar nu cumva, fie-ne îngăduit a ne întreba, intoleranța d-lui Alexandru George se lățește ca o pată, tocmai prin această tentativă de scuză (explicație, dacă dorește) ce reia punctul de plecare? Ce să semnifice altceva acest "rău conducător de...", referitor la cîțiva confrați nu chiar lipsiți de relevanță, în principiu, ergo în alb, iar nu avînd în
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
a fost pe dată transferată asupra lumii, cu spaimele, cu ambivalența ei. Mai importante sunt ultimele trei versuri, care nu se dezmint în nimic din tot ce am scris. Mila pentru lumea pe care ploaia o întinează cu astfel de pete întunecate mă copleșește. Vorbești de distopie, și se poate ca ea să fie mereu prezentă: poemele presimt că așa stau cu adevărat lucrurile pe lume dar refuză să se pronunțe. Ca idee, distopia e prea la îndemână, prea teatrală. Tocmai
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
ei expansive, înspăimîntate de vid, de o vigoare pe care doar cenzura permanentă a sentimentului o împiedică să plonjeze de-a dreptul în sălbăticie. Arhitect al culorii, cu o mare capacitate de a construi solid și sintetic doar din cîteva pete, dar și un analist inteligent și acut cu tentații de grafician, posesoare a unei viziuni monumentale, exprimate sobru într-o perspectivă arhaică, dar disponibilă și pentru reveriile grațioase și imponderabile, Wanda Sachelarie Vladimirescu suportă greu orice încadrare fermă în vreuna
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
o scenografă dată naibii de talentată. Oprim la un stop. Eu habar n-aveam unde sîntem. Mă uitam în gol. În decorul ăsta trebuie montat Caragiale astăzi!" Deschid ochii mari și privesc, a cîta oară, suprarealismul laolaltă cu postmodernismul, o pată a degradării, promiscuității, decrepitudinii din centrul Bucureștiului: Gara de Nord - Piața Matache. Aurolaci dorm pe gurile calde de canal. Prostituate urîte, grase, încercănate, fetițe sau madame trecute bine îți sar pe parbriz și, pînă să vadă că nu ești bărbat, îți spun
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
Bisericii, inima și esența ei”<footnote Pr.Prof. Dumitru Stăniloae, Învățătura despre Maica Domnului la ortodocși și catolici, În rev. Ortodoxia, an 1950, nr.4, p.606 footnote>, ea fiind dăruită de Dumnezeu cu toate darurile trupești și sufletești, fiind fără pată și fără păcate personale. Sfântul Simeon o numește „preaneprihănita și preacurata fecioară” și explică: „O numesc pe aceasta neprihănită și preacurată În asemănare cu noi, oamenii de atunci, comparând-o cu aceia și cu noi, robii ei; față de Mirele ei
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
pe cititor să simtă �apăsarea grea a turnurilor ce-și culcă umbra asupra textului�. Femeia simbolistă are părul de culoarea chihlimbarului, coșmaresc de lung (pînă la nivelul genunchilor, se precizează undeva), și ochii, prin desprindere de azuriul regulamentar romantic, �imense pete negre în cearcăne de sidef�. Ea este numai pe jumătate moartă, căci soțul ei adîncit, imediat după pierderea ei, în tristețea-pereche a orașului Bruges, îi descoperă pe străzile acestuia, după cinci ani, un alter ego în persoana tinerei actrițe Jane
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
obligat să descopere ceva, apelînd la aceleași mijloace. La fel Raluca Penu (nu am văzut-o și pe Carmen Stimeriu. Deocamdată.). Clitemnestra se comportă la fel și cu Egist, și cu Casandra, cu Agamemnon sau cu Bătrîna. (Irina Bîrlădeanu, o pată de culoare într-o masă de gri-uri, cu atît mai meritoriu, cu cît rolul său este mai mult decît secundar): exterior, patetic supralicitat, fără nuanțe și diferențieri pe care relațiile total diferite cu fiecare în parte le-ar fi
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
Desenul lui Nichita e doar o copie după originalul rătăcit. Nici o dedicație, nimic scris; țin minte că portretul îl făcuse la chef. Mai profesionist este portretul lui Ciobanu. Executat în creion și foarte șters, după atîta timp. E ca o pată umbroasă, aproape lipsită de contur, ceea ce îi sporește misterul, cît se mai vede. Dedicația, caligrafiată, este și ea estompată: Cu aproximație, (scris deslușit, n.n.); urmează imediat o ruptură a hîrtiei subțiri, de carnet, cam un centimetru pătrat; în continuare, pe
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
ademenirea ziariștilor și comentatorilor de renume pentru a se creea o bună imagine unei anumite țări, cum fac și politicienii români cu musca pe căciulă. Așa și Rusia. Jignită, profund în urma mărturisirilor marchizului de Custine, a cărui vervă aruncase o pată neagră asupra Imperiului de la răsărit. De unde, aflînd de călătoria lui , - ideea "însărcinatului cu afaceri" P.D. Kisselev de a-l momi pe scriitorul francez și de a-l convinge - nu se știe cum, probabil așa cum și sovieticii încercaseră să-l cumpere
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
cu gestul smulgerii măștilor, traversată de crisparea neputinței și a eșecului, marcată parcă de limitele constrictive ale realității obiectuale, și care "se aude(ca) un sunet/ același/ prin coaja uscată a copacilor/ fără ecou/ și mintea e prinsă/ într-o pată." (Fără ecou, p. 31). Spațiul închis, fără respirație și fără perspectivă, desprins parcă din geometria lui Kandinsky - "Tristețea se solidifică în pahare de carton" (Carnavalul muștelor, p. 33) - epuizează de "energii sacre" actul artistic și îl predispune la o observație
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
ori începeți cu o stare de spirit și inventați povestea zi de zi, cum se întâmplă ea în realitate? E intriga importantă? D.L.: Am o intrigă provizorie schițată dinainte să mă apuc de scris, dar cu multe arii albe, ca petele albe pe o hartă, pe care le umplu pe măsură ce înaintez, lucru care de obicei implică schimbarea schiței cu care am pornit la drum. L.V.: Ce fel de scriitor ați declara că sunteți: comic, mediativ, profund moral, inovator, poate un Desperado
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
groapa de gunoi de clinica de oncologie din Chișinău, spun anumite surse, în vreme ce comerciantele pretind că au cumpărat carnea de la o femeie de serviciu a clinicii. Grozăvia acestei fapte de necrezut, mediatizate de toate agențiile de știri internaționale, aruncă o pată greu de șters asupra și așa greu încercaților basarabeni. (Vă amintiți, probabil de românii mîncători de lebede din anii '90.) Cronicarul nu vrea să dea de înțeles că și în România s-ar putea întîmpla așa ceva, dar e de părere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
din timpul comunismului. Romane, filme. America, problema războiului din Vietnam, filme... România, problema evenimentelor din decembrie '89-ianuarie '90...Filmul Manipularea. De ce acest lucru? Pentru că popoarele se comportă și ele ca un singur om. Dacă ai un scuipat sau chiar o pată de sânge pe obraz și nu ești un decăzut, un cerșetor, gata să suporți orice, te duci la oglindă, te uiți în ea, ca să știi ce faci și cum faci, și ți-o ștergi singur, scârbindu-te pe tine de
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
faci și cum faci, și ți-o ștergi singur, scârbindu-te pe tine de gestul pe care ești nevoit să îl faci ca să redevii curat. Asta dacă ești OM, și nu cerșetor. Dacă ești cerșetor, îți lași acolo, scuipatul, sau pata de sânge, pe obraz, și te faci în continuare că nu o vezi deși ea sare în ochii tuturor. Cerșitul conține în el o conotație de lipsă de demnitate morală: "Privește-mă, sunt în noroi, și mă și tăvălesc în
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
inutil (încă în așteptare, corespondența cu Jacques Chardonne) au relansat discuția în jurul unor scriitori-problemă pentru epoca lor, aproape uitați după aceea, revenind spectaculos cu ocazia aniversărilor. Cu Oscar Wilde, lucrurile sînt ceva mai simple. Recunoașterea importanței operei este astăzi fără pată. Se știe că autorul Portretului lui Dorian Gray a fost unul din cei mai în vogă literați ai deceniilor victoriene. Totodată, prin estetismul său à outrance, prin dandysmul său, și unul dintre cei mai admirați. În admirație se amesteca o
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
din teamă, ci pentru că simțim instinctiv că înaintarea în timp înseamnă acordarea unor șanse în plus purificării. * A pune punct: una din cele mai anevoioase operații, ținînd, în fond, de o gramatică transcendentă. * Culorile extreme sînt cele mai sensibile la pete: albul și negrul. * Artistul se vrea mai mult admirat decît iubit. Dacă ar fi un demiurg veritabil, ar prefera iubirea. * Admirația e în corespondență cu demonia. Ea poate fi mai apropiată de ură decît de iubire, implicînd masochismul. * Nepotrivirea dintre
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
așteaptă de la dragoste: " Ochii mei miopi căpătau, de îndată ce el apărea, o acuitate extraordinară sau poate dorința de a-l vedea dădea aerului o transparență de lentilă, astfel că îi puteam distinge și ridurile dimprejurul ochilor mijiți de lumina tomnatică și pata de pe fulgarin. În scenariul meu ar fi trebuit să-i ies înainte ca din întâmplare, cu dezinvoltura femeii bine coafate, și să-l însoțesc o bucată de drum. Zâmbetul lui de întâmpinare, strângerea de mână și umerii noștri alăturați o
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
și Iordanul aduce în prim-plan o femeie care, aflată într-o țară îndepărtată, în loc să se lase fermecată de peisajul exotic de acolo, se răfuiește cu un bărbat pe care un capriciu al memoriei i l-a adus în minte. Pata de ulei conține extraordinarul portret al unei bătrâne, Frida, desconsiderată de familie, dar în care prozatoarea, amintindu-și de anii copilăriei, vede un fel de zână bună a casei. Doctorul Blum este instantaneul edificator al relației dintre un bărbat trecut
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
Constantin Țoiu O tăietură de ziar veche, îngălbenită, acoperită pe jumătate de o pată întinsă de cerneală albastră vărsată peste un articol intitulat Putem defini și preveni terorismul? îmi atrage atenția. Cupiura e în franceză, fără să existe pe ea vreun indiciu; poți fi sigur însă că ziarul din care a fost extrasă este
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
niciodată vreun interes real pentru publicul avid de "sacrilegii bine cumpănite" cum spunea o dată un filosof. Mai este apoi un lucru, pe care se cuvine să-l împărtășesc cititorilor: articolul în chestiune, - o parte din el, - se află înecat în pata străveche de cerneală care făcu ilizibile literele. E ca un mister ocultat el însuși. Cine știe ce-și mai împărtășiră distinșii combatanți discutînd despre cea mai veche reacție umană, aceea de a desființa adversarul, fără nici o vorbă sau respectare a
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
De aici unitatea celor zece povestiri, publicate inițial separat. Dar, așa cum picturile lui Wang-Fo, eroul primei povestiri, devin mai credibile decât realitatea însăși, tot așa lumea recreată de scriitoare devine mai puternică și mai fascinantă decât Orientul real, amestec de pete confuze". Că așa stau lucrurile i-o dovedește cititorului român Laptele morții, repovestire a uneia dintre variantele balcanice a Meșterului Manole. Rama în care scriitoarea pune legenda "deturnează" semnificația balcanică a mitului către una în care recunoaștem perspectiva occidentală. Aceeași
Fascinația Orientului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16408_a_17733]
-
Ochi umezi și ficși, vuuu, vuuu, înainte - înapoi, înainte - înapoi, ea scheaună, începe să se desprindă, fuge? nu, o prinde iar și-o bate ușor cu coada peste urechi, vuuu, vuuu, cățelușa scapă și fuge. În urma ei, pe zăpadă, o pată de sînge, lupul o miroase, o scurmă și-o aruncă-n cer. Ce mai vreau? Contact motor.
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]