57,719 matches
-
are cititorul acestei cărți este acela că, probabil, pentru a se încadra în spațiul unei rubrici de revistă, toate textele au aproximativ aceeași dimensiune. Pentru unele dintre ele (cele cu evidente valențe de proză) aceasta echivalează cu o mutilare în patul lui Procust. Dezvoltarea lor pentru tipărirea în volum și, eventual, în contrapartidă, eliminarea unor texte cu miză mai mică, ar fi putut face din Dans de Bragadiru o carte de referință pentru publicistica românească din anii tranziției.
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
două cuvinte: — Oi, afală! — Oi, oile afară? — Afală, afală! Într-o clipă omul crezând ca au scăpat oile, Își trase pantalonii și haina ieșind glonț pe ușă spre staul. Uitând cât ger e afară copilul coborî la rându-i din pat și așa cum era, În cămășoiul lung, Își urmă părintele mai mult În intenția de a-i fi alături de cât ar putea să-l ajute Într-un fel. După nici doi pași simți cum frigul Îi Învăluie tot corpul strângându-l
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini), trei de Gib I. Mihăescu (Rusoaica, Zilele și nopțile unui student întârziat, Donna Alba, dintre care al doilea putea lipsi), câte două de Panait Istrati (Chira Chiralina, Ciulinii Bărăganului), Camil Petrescu (Ultima noapte", Patul lui Procust), G. Călinescu (Cartea nunții, Enigma Otiliei, la care se vor adăuga celelalte două romane postbelice), Ionel Teodoreanu (La Medeleni, Tudor Ceaur Alcaz, ultimul, reținut printr-un gest neconvingător de istorie literară polemică), Anton Holban (O moarte care nu
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
Liviu Dănceanu 1. Muzica e ca o haină. Arareori te dezbraci de ea. O pui pe scaun, pe pat, pe cuier, dar niciodată în cui. Afară de cazul în care e tocită, deteriorată, degradată. Sau prea largă. Ori a intrat la apă. Ca, bunaoară, muzica savantă, care prin înmuieri, spălari, clătiri și uscări repetate s-a ponosit și strâmtorat, devenind
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
când vorbesc de-asta, mi-s ochii uscați. Și-apoi, vorbesc, pot să-ți vorbesc. Taică-tu, în chestia cu femeile, era foarte... Cum să-ți spun? - Curvar. - Așa-mi venea să zic - a șoptit unchiul, rezemat strâmb de tăblia patului și cu privirea pierdută-n amintirea a tot ce Miquel nu trebuia niciodată să știe despre viața personală a tatălui său. Și unchiul preciza că la șaișpe-șaptișpe ani își făcuse deja debutul la Manyana. Eu, în schimb, nu m-arătam
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
de mătură. - Mi-a spus prietenul tău că ești foarte timid. - Eu..., că nu... - Nu contează, prințe, Maurici. Lasă-mă pe mine... - Da, dar... O conversație de-o asemenea precizie n-avea cum duce prea departe. Ne-am dus în pat, era la-ndemână. Și mi-am dat atunci seama că nu că mi-ar fi greață de biata Lucia, ci că nu poți să-ncerci să-ți apropii, să faci al tău, carne din carnea ta, ce nu te interesează
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
greață de biata Lucia, ci că nu poți să-ncerci să-ți apropii, să faci al tău, carne din carnea ta, ce nu te interesează, fiindcă, automat și nedrept, îți provoacă repulsie. Când am înțeles, m-am dat jos din pat cu ideea în sfârșit limpede și i-am spus în șoaptă, dar ferm: - Nu-mi plac femeile. A rămas țeapănă câteva clipe și-apoi a-nceput să m-ațâțe cu mâinile, să-mi demonstreze că mint. - Vezi? - a zis, după
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
-nțelegea cum un băiat atât de bine făcut ca mine să nu se țină după ea ca un cățeluș. - Unchiule, prima știre. - E cel mai prost păstrat secret din toată viața mea. - În sfârșit, s-a așezat ca lumea-n pat și Miquel s-a simțit mai liniștit. - În afară de tine, c-acum nu-mi mai pasă, au mai știut încă trei persoane: și de-aș avea putere să repet crâmpeie de viață... n-ar fi trebuit nici ele s-o știe
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
a transformat în cineva special, căruia i se iartă că-i un pic cam bizar, și-n nopțile vesele ale anilor charlestonului și-ai petrecerilor, atât la Feixes, cât și la Barcelona, orice bairam ca lumea se termina într-un pat cu chirie. Mai puțin ale mele. - Hai. Maurici, dă-o dracu', hai cu mine. - Te-aștept în salon, iau un ceai. - Nu fi fătălău, urcă. Pierzi... Tatăl tău îmi ținea predici: îmi demonstra cât de dăunător e pentru sănătate traiul
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
ceva mai puternic ca mine... Grație părintelui și cu ajutorul inestimabil al medicului, dr. Canyameres, Maurici Fără de țară Viciosul, principe de Sodoma și senior de Gomora, am trăit plângând în mine și simțindu-mă păcătos. După șaizeci de ani, întins în patul ospiciului, a-ndreptat degetul spre cel mai nepot al lui, l-a privit fix și-a mărturisit, cu durere-n ochi și glasul spart, că, după ce-a stat de vorbă cu părintele Vicenç și cu dr. Canyameres, a-nțeles că
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
american. L.G.: Ce părere aveți dvs. despre lux? Al. P.: Luxul e o mare plăcere în viață, dacă nu este exagerat. Dacă este exagerat e de prost gust și mîrlănesc. Dar luxul mijlociu, agrementul de a dormi frumos, într-un pat confortabil, printr-un mobilier plăcut la vedere... Ăsta e un lux minimal pe care-l doresc tuturor oamenilor cumsecade. Care sunt cîți sunt. Mulți, puțini, nu știu. Dar dacă n-ar fi fost lux pe planeta asta, nu știu dacă
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
vremea vieții lor o „Evanghelie întrupată”. Identitatea naturii nu admite deosebiri ființiale între oameni. Atitudinea iubitoare și plină de compasiune față de aproapele suferind, îl fac pe acesta din urmă să se simtă prețuit, stimat și iubit. Pentru cei aflați pe patul suferinței, de multe ori este nevoie numai de inimă bună, de cuvânt bun, de intenție bună, adesea de o singură privire caldă și compătimitoare. Încercați trupește de fierbințeala suferinței și înghețați sufletește de răceala singurătății, unii semeni de-ai noștri
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
în abisurile patimilor sau în adâncul deznădejdii, mângâie și îmbărbătează pe cel disprețuit, insuflă bărbăție, tărie, curaj și duh stăpânitor celui copleșit de sfiiciune, întinde o mână celui gata să se înece, oblojește rănile celui căzut între tâlhari, slujește la patul bolnavului cu devotament, sfială, prețuire și dragoste, poartă poverile celor mai slabi (Gal. 6, 2), sfătuiește în bine pe cel ce este gata să se prăvălească în noroiul patimilor, satură pe cel flămând, adapă pe cel însetat, îmbracă pe cel
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
întemeiată de Sfântul Vasile cel Mare, care apoi a fost o paradigmă pentru asistența socială de mai târziu, chiar până în zilele noastre. Primele spitale au fost înființate în incinta mănăstirilor, așa-numitele bolnițe unde monahii stăteau ca în fața altarului la patul fiecărui suferind pe care îl slujeau. Pe lângă bolnițe, în preajma centrelor episcopale, mănăstiri sau parohii, mai funcționau cămine pentru bătrâni, cantine pentru săraci, orfelinate etc. Cei care-i îngrijeau pe semenii lor considerau că - în ceea ce privește valoarea și însemnătatea omului -, după Dumnezeu
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
Aceștia erau așezați în chilii aparte, «hrăniți din masa comună și trăiau acolo cât voiau, unii chiar până la moarte»”27. Ucenicii lui mărturiseau că adeseori vedeau pe Cuviosul Paisie (de la Neamț) stând aproape toată noaptea cu durere de inimă lângă patul celor foarte bolnavi. Împreună suferea și suspina cu ei, mângâindu-i cu nădejdea vindecării și a mântuirii, dându-le nu puțină ușurare în amara lor durere. Unul din urmașii săi la conducerea duhovnicească a Mănăstirii Neamțului, marele stareț (Neonil al
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
bunii noștri credincioși. Biserica pune la dispoziția bolnavilor - mai ales a celor ce provin din familii paupere - consultații și tratamente gratuite, ea fiind și astăzi, prin programele ei de asistență socială, alături de cei aflați în suferință. Cei care slujesc la patul celui suferind iau mare plată de la Dumnezeu și primesc iertarea păcatelor lor. În acest sens, Cuviosul Paisie Aghioritul ne istorisește că, „aproape de Karyes sihăstreau doi români într-o chilie. Odată unul dintre ei s-a îmbolnăvit foarte tare și celălalt
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
de nimic nu-l mai scotea. Cât de obosit ar fi venit acasă din schimbul de noapte, tot singur trebuia să se descurce. ŤIa-ți!ť, Ťfă-ți!ť, Ťpune-ți singur!ť. Asta-i spunea Mărioara de fiecare dată, cocoțată în vârful patului și mâncând mere sau semințe". (George Costin) * "Poezia lui Nichita Stănescu se înfățișează - la ora actuală a poeziei universale - ca un fluviu fundamental al planetei, ca o sacră Dunăre a strămoșilor cu știința de a se face nemuritori, Pelasgo-Daco-Thracii/valahii
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
de circulație epică, divergente sau convergente. Un conflict bine pregătit și susținut, întărit în articulațiile lui, segmentat în mod savant, pentru ca abia finalul să întregească, la propriu și la figurat, romanul. Cărți atât de diferite precum Răscoala lui Rebreanu și Patul lui Procust a lui Camil Petrescu, ori, venind către perioada postbelică, Groapa lui Eugen Barbu și Lumea în două zile a lui George Bălăiță sunt compuse pe această linie creativă, larg-integratoare, dând senzația unei umanități și a unor vieți comprimate
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
Eu aș fi făcut canal Botoșani-Timișoara și i-aș fi pus să-l umple cu apă până stă Titanicu' ca pluta la undiță.ť ŤBă, da' fioros mai ești! Ca mama lu' Ștefan cel Mare.ť ŤAr face pipi în pat dacă te-ar auzi.ť ŤCine să mă audă?ť ŤFoștii deținuți politici, cum cine? Doar nu turcii.ť ŤLas' că m-am lămurit eu și cu ei, niște pușlamale. După ce-au mâncat și au băut pe banii statului
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
în preistoric decor sau în Hotelul Warwick; pe care-aș da-o-n dar, căci nu e nici o nevoie de-o statuie pe care n-ai cum să pretinzi s-o schimbi cu alta, nici s-o vinzi. Al cui pat e trecutul meu? La întrebări, cui i-am răspuns prin alte întrebări, cu rost sau fără? Sacul lui a fost e gol-goluț, dar nepătruns. A cui dorință mi-i trecutul, a cui, revirimentul silnic, - a voii mele, tari ca scutul
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
de colaj. Cât realism descoperiți în situația următoare, tot din Kill Bill 2, mami și tati, ambii ucigași - cum să le spun? "plătiți în serie" sună potrivit - se joacă de-a împușcatul cu fiica lor căreia, după ce o bagă în pat, îi pun, ca să viseze frumos, filmul Asasinii Shogun care începe cu povestea decapitării a o sută și ceva de oameni? Provocarea - pe care actorii o depășesc cu succes - era tocmai de a da coerență unor personaje în același timp în
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
cu pământ/ Și cei săraci - lipiți: Hai la lupta/ Cea mare..." (Înfierarea); , Prin curte, unul câte unul,/ Din boxele de porci sunt scoși țăranii -/ Cei ce-au dormit către vânt,/ Vești stranii cunoscând și zvonuri/ Adeverite mai târziu: pe-un pat de lemn/ Sunt împilați; călăii îi încalecă,/ Cu clești de aur le scot limba;/ Șomoiog de cânepă înmoaie/ În bidonul cu venin de ierburi;/ Prinsă de cap, ca lipitoarea,/ Limba țăranului e amorțită:/ Se știe locul clevetirii; rădăcina/ De unde iese
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
două variante, mi-am dat seama că prima, cea din 1971, este mai puțin interesantă față de cea de a doua, apărută în R.l., mai extinsă și, pentru cititor, mai atractivă. În ea există și un portret al lui Balzac pe patul de moarte schițat de Victor Hugo. Ținând seama de acest lucru, precum și de faptul că varianta a doua a articolului nu a apărut nici în primul meu volum de memorii, nici în al doilea, (cu o mică excepție), m-am
O completare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11499_a_12824]
-
august 1850, - relatare apărută în Chosese Vues... ...Avea fața violetă, aproape neagră, înclinată spre dreapta, barba nerasă, părul cărunt și tuns scurt. O femeie bătrână, de pază, și un slujitor ședeau în picioare de-o parte și de alta a patului... Anunțul decesului, un carton de 0,18 pe 0,15 m. Vă rugăm să asistați la serviciul de înmormântare a Domnului Honoré de Balzac, decedat pe ziua de 18 august 1850 la vârsta de 51 de ani la domiciliul său
O completare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11499_a_12824]
-
și crezi că tabloul pe care-l vezi înfățișează izgonirea mătrăgunei dintr-un text pios. Ori ți se pare că pe geam s-a întins și se va tot întinde un covor de rîme. Sau admirînd crima petrecută frumos în patul unde stăpînul și stăpîna ciripeau colorat înainte de culcare, admiri de fapt un labirint de vene veștede. Cum celelalte simțuri nu prea îți sînt de ajutor, asemenea priveliști te vor descumpăni." Cînd granițele imposibilului dispar în porozitatea hîrtiei, cînd ficțiunea își
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]