441 matches
-
emancipator (vezi Ishiyamaxe "„Ishiyama,John", 2003). Feminismul est-european a fost tolerat, susține Laura Grünbergxe "„Grunberg,Laura" (2000), mai degrabă ca un exotism civic decât ca o mișcare politică relevantă. Țările central și est-europene par să accepte mai degrabă un paternalismxe "„paternalism", chiar și un liberalismxe "„liberalism" impus în mod paternalist, dacă Pater este Uniunea Europeanăxe "„Uniunea Europeană" sau Statele Unite. Dar aceste state au dat o importanță foarte redusă vocilor interne, mai puțin celor ale marilor sindicatexe "„sindicate" din industria ex-socialistă, care au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
venea odinioară la lucru din cealaltă parte", ne reamintește toate facilitățile cu care erau gratificați acești sezonieri locuind dincolo de frontieră (cantină, piață, dispensar) și deploră inexplicabila ingratitudine a acestor arabi, datorată fără nicio îndoială "înrolării lor în rândurile teroriștilor Hezbollahului". Paternalismul pus la grea încercare al acestui om de treabă care evocă binefacerile din trecut îmi readuce în mod irezistibil în memorie bravii primari francezi din Algeria așa cum apăreau ei în jurnalele de actualități din 1958. "Să ne facă una ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
contra „domnului și a stăpânirii” în Principate, în istorie, încă o dată spre deosebire de polonezi sau unguri, ce au arătat în trecut mișcări organizate de luptă și împotrivire, față de austrieci, în cazul maghiarilor, față de repetatele invazii ale austriecilor și rușilor, din partea poloneză? - „Paternalismul excesiv al românilor”? Credința lor, nevoia lor de un rege, stăpân protector, tara psihologică a unei populații care e convinsă că „răul sunt boierii, intermediarii” și că „Domnul” e animat de bune porniri, însă dezinformat?!... Acea „psihologie a drăguțului împărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cariera”; da, în condițiile României de atunci, comuniste, dar și în condițiile unei Românii dintr-o modernitate nu perfect asimilată, cu urme de feudalism balcanic și discrepanțe extrem de marcate între sat și oraș - și psihologiile lor! -, o Românie bolnavă de „paternalism”, de un centralism excesiv, a-ți da, cu adevărat, demisia, a ieși din „sistem”, după ce ai arătat că poți face parte dintre cei „privilegiați”, irită; și nu numai pe cei care ți-au acordat acele „privilegii”. Ce s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Moscova, de pildă, adaugă Verner, scriitorii ruși i-au spus că își doresc o mână forte, nu o democrație de tip occidental. Întrebarea lui e superficială, ca să nu zic prezumpțioasă: el uită prea ușor ce este o dictatură, ce este paternalismul consolidat prin teroare, prin frică și prin sărăcia celor mulți. Același reproș ni l-a adresat la Paris și nouă, basarabenilor, în legătură cu slaba aderență democratică a maselor din Moldova. În plus, Verner greșește așezând „renașterea națională” și democrația într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Statele Unite.) Din păcate, în România de astăzi persistă o mentalitate etatistă, în ciuda efectelor dezastruoase pe care le-a avut etatismul asupra vieții a milioane de români. Astfel, protecționismul, cartelizarea, monopolurile bancare - pe scurt, intervenția economică de toate felurile a statului, paternalismul (îndreptat mai ales către majoritatea țărănească) și o fixație aproape obsesivă pentru centralizare au caracterizat tendința dominantă a liberalismului românesc. O consecință a etatismului din România a fost coruperea atât a sistemului, cât și a societății, în mod mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
civile, pentru o tradiție a „drepturilor” ș.a.m.d. Societățile postcomuniste sunt împărțite în segmente tradiționale, comuniste și democratice, dar cel din urmă e foarte slab. în sfârșit, scrie Schöpflin, „cultura birocrației [...] are, în general, aversiune față de reciprocitate și preferă paternalismul”. Faptul acesta este corect și oarecum deprimant, dar nu lipsit de speranță, cred eu. 8) Problema democrației Potrivit lui Schöpflin, „democrația trebuie să se instaureze la două niveluri - ca set de instituții funcționale și ca discurs. Pe nici unul dintre planuri nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
criză) profesorul poate releva consecințele deresponsabilizării, ale încercării de sustragere de la exigențele rutinei (punerea în pericol a viitorului prin transgresarea datoriei de a fi prudent). Ceea ce se poate observa, totuși, este că acest tip de scenariu nu justifică pedepsele și paternalismul care domină mai ales învățământul primar (adică acolo unde se consideră că elevii nu sunt încă apți să-și asume datoria de a fi prudenți și de a-și pregăti viitorul. Profesorul, în calitate de adult, consideră că scenariul pe care l-
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
Dar scenariul educațional nu constă dintr-o suită mecanică de momente care se determină (în mod necesar) unul pe celălalt; pe acest traseu pot să apară (și în mod inevitabil vor apărea) inconsecvențe, sustrageri, revolte etc., toate justificând necesitatea pedepselor. Paternalismul adultului s-ar putea justifica astfel prin inconsecvențele inerente ale imaturului aflat pe drumul (rutina) asumării treptate a datoriilor de adult, pedepsele reprezentând modalitățile de a penaliza încercările de deresponsabilizare ale copilului. Aceste considerații s-ar putea justifica prin rezultatele
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
birocratice și chiar gregare pe alocuri. Totuși, românii au învățat multe din normele democrației, au exersat schimbarea, au învățat lecția votului și au manifestat o intuiție și un simț particular în alegeri, chiar dacă există încă un segment important amator de paternalisme, asistență și alte forme de etatism. Și antreprenorii s-au format preponderent pe lîngă bugetul statului, ca și asistații. Inegalitățile de toate felurile au crescut, iar clasa de mijloc a devenit tot mai subțire. Avem totuși, volens-nolens, o cale. Remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
fi inexact, cel puțin în cazul lui Kawabata. Frumusețe și întristare nu e un roman japonez în acest sens. Există bineînțeles florile de cireș, există plantațiile de ceai, există o abia perceptibilă obediență a femeii în fața bărbatului, există urme de paternalism exagerat - Oki se opune ca fiul său să se ocupe, ca tînăr universitar, de o anume perioadă din literatura japoneză. Există și kimono-uri, dar femeile poartă pantaloni ca să se miște mai ușor, Otoko merge la universitate și-l studiază pe
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
văzută și recunoscută) separa ștafeta primită de tărîmul pe care B. T. Rîpeanu urma s-o poarte: instituționalizarea în feude de serviciu a compartimentelor filmologice (cronicarii din periodice - pe de o parte, istoriografii subordonați falsei academii - pe de alta), sub paternalismul vitreg al nomenclaturii, cu plafonările suficienței refractare și aroganța "specializării", recte arhivistice, în struna propagandei tutelare și a clanului fiecărui sector. "Colportorii" de mesaj dintre redute, al căror condei se exersase și se exercita bivalent în linia unui Cantacuzino (un
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
în primul rînd) fiind pe cît de dăruiți și autorizați, pe atît de sporadici și marginalizați. Conștientizată sau mai degrabă nu, prăpastia s-a vădit în ceea ce a urmat editorial, ca una dintre dramele culturii profesionale a branșei, pe care paternalismul vitreg n-avea nici un interes s-o soluționeze în sensul unei autonomii și pe care merituosul prin sagacitate B.T. Rîpeanu, rămas ipso facto personaj central al dramei, a trebuit s-o îndure: fie semnînd singur volumul II, 1 A al
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
ianuarie 1981 și Spre un nou cod pasional (p. 54-67) din iulie 1987. Curățind textul de elementele conjuncturale datorate atmosferei politice predecembriste, Radu Enescu și-a revăzut referințele și conexiunile ce nu mai erau actuale, realizând un nou text, Dincolo de paternalism și feminolatrie (p. 68-90), publicat în ianuarie-februarie 1991, având acum o grație a interpretărilor liberă de orice balast sau conformism. În varianta din 1966 a eseului despre iubire și cunoaștere, unde ne va purta prin romantismul german, freudism, Stendhal, Martin
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
încă mai au nevoie de Năstase. Orice compromis � mai lasă unul, mai dă altul � n-ar însemna decât blocarea până la anihilare a partidului și disoluția lui cam în interval de doi-trei ani. Cum mesajul PSD-ist (amestec de populism, autoritarism, paternalism și hoție) e deja epuizat, e de presupus că după 2007 cu totul altele vor fi forțele cu un cuvânt greu de spus într-o Românie europenizată. Eșecul din iunie poate constitui, așadar, pentru Adrian Năstase posibilitatea neașteptată de a
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
o formă derivată, cu înțelesul de «a se preda». Musulmanul este acela care s-a predat, s-a supus, obținând astfel siguranța.” Citind această definiție, poți lesne ajunge la concluzia că mulți dintre români sunt musulmani fără să știe. Obsesia paternalismului, perfect sintetizată în secolul al douăzecilea, de impactul fenomenal al unor „tătuci ai nației”, precum Carol al II-lea, Zelea-Codreanu, Gheorghiu-Dej, Ceaușescu și, până în zilele noastre, Ion Iliescu, pare descinsă din viziunea despre „societate și răsplățile acesteia” caracteristică formulei ai
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
al literelor rusești din U.R.S.S. sunt unicul lup singuratic. Am fost sfătuit să-mi vopsesc blana. Stupid sfat. Vopsit sau tuns, lupul nu poate aduce a pudel". Aici se află veritabilul Bulgakov, în crunta sa dezamăgire pe care odiosul paternalism al "tătucului" de la Kremlin a generat-o, circumstanță de care n-ar fi putut fi decît pe deplin conștient. Cerîndu-i dictatorului să fie "primul cititor" al său, scriitorul urgisit, cu un apreciabil rodaj în lumea teatrului, nutrea s-ar zice
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
care manevrează între Poliție și FBI, înzestrat cu un respect pentru tradiție și valorile americane la care apelează atunci cînd face conversație cu mafia chineză sau japoneză, dar și cu lecturi serioase din clasici, de pildă James Joyce. Un anumit paternalism alunecos dublat de o prezență de spirit care nu exclude posibiliatea unui filocid, un simț al umorului deloc neglijabil, fac din acesta un interlocutor interesant, preocupat să mențină un anumit standard al demnității sale și o viziune de artist blazat
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
unei epici expoziționale fără fisură și fără spații goale. El este al treilea acolo unde nu au loc decît doi și chiar efortul de acomodare cu atmosfera, prin împrumutarea unor nume din Manualul întîmplărilor, este semnul unui impas de situare. Paternalismul lui Sorin Ilfoveanu este fundamental greșit; asociind și lucrările fiului la propriile sale expoziții, el nu numai că nu le transfera nimic din autoritatea să, ci, dimpotrivă, le inhiba viața proprie și le umbrește tocmai prin această autoritate.
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
o divulg celor care vor să vadă filmul. Important este că, dincolo de adrenalina necesară filmului de acțiune, Al Pacino reușește să realizeze un personaj interesant, cu un aer de oboseală tandră - ceea ce înmoaie inimile pacientelor; există un permanent balans între paternalism și tandrețe la acest womanizer printre care se mai strecoară și o picătură didactică. Partea proastă a filmului este lecția de sobrietate din final, didascalia administrată în porții prea mari. Morala vine la urmă și transformă filmul într-o lecție
88 de minute trecute fix... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9843_a_11168]
-
inalienabile. Îi datorăm, printre altele, discreditarea noțiunii de societate democratică, stimulată să penduleze în percepția publică într-o alternativă fără speranță: la o extremă haosul, bunul plac, liberul arbitru etc., la cealaltă, liniștea garantată de despotismul luminat - sinonim reciclat al paternalismului de tip stalinist. Să adăugăm războiul eficient împotriva ideii de economie de piață, a proprietății sacrosancte, inalienabile și garante a libertății individuale. Plus brevetarea ciocoismului post-comunist - întruchipat de neomiliardarii îmbogățiți pe spezele economiei-privatizate-de-stat. Pentru că în cursul celor două mandate (!) a
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
conservator, supus mai mult ca oricînd manipulărilor publicității și ale propagandei de orice fel, livrate mură-n gură, sub formă de lozinci pentru tricouri. De-ar exista o singură șansă ca lucrurile să stea așa, critica ar trebui să abandoneze paternalismele și condescendențele, să arunce în joc acea atenție, acea aplicație și acea severitate care, în mod absurd, sînt considerate azi ca nepotrivite, neînțelegîndu-se că doar așa se pot ațîța spiritele. Vorbele lui Paul de Man, analizate mai sus, provin dintr-
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
muzicii noi din Germania, sistem care poate fi însă aplicat și scenei internaționale fără prea multe schimbări, autorul observă că acesta are o natură pre-democratică, fiind condus de clanuri și clici, de mandarini sau patroni, ceea ce conduce inevitabil la un paternalism tribal și nepotism din punct de vedere sociologic. Comenzile, publicațiile, programările la festivaluri clientelare se fac pe aceste baze, declară intempestiv autorul, de altfel un răsfățat al scenei muzicale germane. Motivul acestei stări de fapt îl constituie lipsa unui discurs
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
un plan cultural propriu-zis și într-unul simbolic mai larg, decît variantele unui Bingo metafizic, dezangajări leneșe în speranța unor compensații prin milostivenia transcendentă. Alexandra Nechita, pe care Președinetele României a păstorit-o personal, cu un amestec de evlavie și paternalism, este întruparea contextuală a acestui suflet de rentier pe care românii, într-un procentaj care ar trebui să îngrijoreze, și-l tot afișează cu cu o mîndrie tîmpă cu o iresponsabilitate sinucigașă. Victimă a unei familii rapace și a unui
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
pe el, îi trădează contratimpul interior. Cu sau fără succes material, dar mereu sub o avalanșă de situații proaste cărora le opune un fatalism mineral, el nu atinge nici măcar pragul minim al conștiinței stării în care se află. 9. Eliminarea paternalismului ca argument al neimplicării guvernanților în viața comunității: raționalizarea preferată pentru un totalitarism echivalent, cel al indiferenței cinice. De cealaltă parte, sunt temeiuri să credem că o conduită punctual revendicativă a individului constituie, dincolo de rezultatul concret, o sursă de robustețe
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]