2,520 matches
-
acum, de fapt nici unul nu a progresat. Ce mă fac doamnă? Sunt gravidă, nu vreau, să rămân fără serviciu, cel care m-a lăsat gravidă, nu vrea, să mai știe de mine. Va trebui să mă judec pentru pensie alimentară, paternitate, umilință. Dacă am serviciu, îl las în plata Domnului. Fața fetei s-a luminat, sunt sigur că pot, oare mă puteți, ajuta? Nici Eugen, obrajii fetei s-au înroșit când a pronunțat numele lui, Olga nu a scăpat amănuntul, în
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
Celor care ajung în această „stare de rugăciune”, totul le este „înapoiat însutit”; „Ei cunosc transfigurarea erosului, căutată cu atâta disperare de adepții freudo-marxismului! Percep cu o „plenitudine” extraordinară taina ființelor și a lucrurilor, fața ascunsă a lumii. Primesc harismele paternității spirituale, darul vindecării, darul proorociei. Această paternitate - asemenea celei dumnezeiești, pe care o reflectă - depășește, integrând-o, dualitatea sexuală. Sfântul Serafim, reluând o străveche recomandare monahală, îl sfătuia pe starețul Sarovului: „Fii ca o mamă pentru călugării tăi” - Găsim relatat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
rugăciune”, totul le este „înapoiat însutit”; „Ei cunosc transfigurarea erosului, căutată cu atâta disperare de adepții freudo-marxismului! Percep cu o „plenitudine” extraordinară taina ființelor și a lucrurilor, fața ascunsă a lumii. Primesc harismele paternității spirituale, darul vindecării, darul proorociei. Această paternitate - asemenea celei dumnezeiești, pe care o reflectă - depășește, integrând-o, dualitatea sexuală. Sfântul Serafim, reluând o străveche recomandare monahală, îl sfătuia pe starețul Sarovului: „Fii ca o mamă pentru călugării tăi” - Găsim relatat tot în lucrarea lui Olivier Clement. Părintele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
rău; cinismul e dovedit de aproape fiecare pagină. Expresia feței denotă, totodată, o vanitate accentuată, disprețuitoare, ceea ce duce la concluzia că subiectul în cauză este autorul real al romanului: nu ar fi admis pentru nimic în lume să-și ascundă paternitatea; un maniac al scrisului. Din această categorie intelectuală, tarată, se ridică, uneori, mari dictatori. Sociologic: ... Interesul prezentat de romanul Stațiunea este doar unul literar. Și, poate, medical. Studiul societății prezentate de către autor duce la o singură concluzie: este vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
că s-ar fi păstrat vreo mărturie ori vreun document referitor la cel sau cei care au avut revelația adevărului despre Pământul nostru. Dacă despre o revelație va fi fiind vorba. Există o ipoteză romantică a acestui episod, care atribuie paternitatea informației unuia dintre Ceilalți, un tânăr Îndrăgostit de o pământeană de-a noastră, pe care a vrut s-o ia cu el pe planeta lor și care a dezvăluit secretul din răzbunare, fiindcă nu i-a fost permis să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ROMANUL COCAINEI Prefață Remarcabil în sine, Romanul cocainei a suscitat și continuă să suscite, atât în Rusia, cât și în Occident, numeroase comentarii de istorie literară și de stilistică a textului având ca obiect paternitatea operei. Semnată M. Agheev, cartea rămâne, totuși, o carte cu autor necunoscut, pentru că nimeni, niciodată, nu la cunoscut personal pe cel care o semnează. Este și motivul pentru care majoritatea celor care se întreabă cine este autorul romanului din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cel care o semnează. Este și motivul pentru care majoritatea celor care se întreabă cine este autorul romanului din care lipsesc stângăciile unui debutant atribuie cartea unor autori deja consacrați în deceniul al patrulea al secolului XX. Între aceste presupuse paternități, numele lui Nabokov, care pe atunci semna cu mai multe pseudonime, printre care Sirin, este invocat cu cea mai mare insistență. Certe afinități stilistice și motivaționale între Romanul cocainei și scrieri nabokoviene, între care Invitație la eșafod, Glorie sau Mașenka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cam o jumătate de veac, dar critica a continuat să fie interesată de el. Amintim aici doar două nume de referință ale criticii literare din exil care au consacrat romanului consistente pagini de analiză și de comentariu istorico-literar, iar problemei paternității lui interesante ipoteze. Este vorba de V. Varșavski care, în cartea sa Generația ignorată, apărută la New York în 1955, întreprinde un studiu tipologic axat pe generația autorului de care ne ocupăm aici, și de Gleb Struve, autorul unei importante cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care s-a format în preajma unor mari scriitori ruși, ca A. Belâi, V. Hodasevici, V. Ivanov, dar, mai ales, în cercul scriitorilor ruși din exilul parizian. Republicarea romanului, în original și în traduceri, la edituri prestigioase, a redeschis discuția asupra paternității lui și a stimulat exerciții critice interesante, mai ales în Occident și în mediul exilului literar rus. Acestea sunt faptele reale ale legendei Agheev care, după cum se poate observa, ne oferă imaginea unui destin literar pentru care opera a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
D. Volchek cu articolul său din Rodnik, 11, 1989, Misteriosul domn Agheev, precum și cu prefața la ediția romanului din 1990, scoasă la editura moscovită Terra. Doi ani mai târziu, B. Ravdin reia și el cea de-a doua variantă a paternității romanului în revista Daugava și apoi în Minuvșee, 1994, care i-a publicat studiile „A existat un scriitor Agheev“ și „O versiune a destinului sau Despre folosul biografismului naiv“. Probabil, intervențiile și argumentele criticilor și istoricilor literari amintiți i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Gestul nu era firesc nici dacă autorul ar fi rămas în Rusia. Sau, poate, avem de-a face cu o reeditare a gestului lui Rimbaud? Situația în sine este fantastică, dar ea nu poate fi elucidată numai prin exerciții de paternitate, chiar dacă acestea aparțin unor nume prestigioase ca N. Struve și D. Savițki sau sunt găzduite de reviste ca Times Literary Supplement, Libération și Le Monde. În fond, am putea lua în considerare și presupunerea că forma de jurnal a romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
litere mari și neregulate, trei cuvinte: „Burkeviț a refuzat“. Remarcabil în sine, Romanul cocainei a suscitat și continuă să suscite, atât în Rusia, cât și în Occident, numeroase comentarii de istorie literară și de stilistică a textului având ca obiect paternitatea operei. Semnată M. Agheev, aceasta rămâne totuși o carte cu autor necunoscut, pentru că nimeni, niciodată nu l-a cunoscut personal pe autor. Este și motivul pentru care majoritatea celor care se întreabă cine este autorul romanului, din care lipsesc stângăciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
personal pe autor. Este și motivul pentru care majoritatea celor care se întreabă cine este autorul romanului, din care lipsesc stângăciile unui debutant, atribuie cartea unui autor rus deja consacrat în deceniul al patrulea al secolului nostru. În aceste presupuse paternități, numele lui Vladimir Nabokov, care pe atunci semna Sirin, este invocat cu cea mai mare frecvență. Hai, leneș blestemat. (germ.) Ce s-a mai întîmplat? (germ.) Ei, mulțumesc. (germ.) Liniște! (germ.) Tradu mai departe! (germ.) Numai dacă ți-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în aceeași logică flexibilă care a dus odinioară la răsturnarea dictaturilor din Chile, Spania, Rusia sau Turcia. Nici islamismul, nici hinduismul și nici confucianismul nu se vor mai opune democrației; dimpotrivă, fiecare dintre aceste vechi înțelepciuni va încerca să revendice paternitatea conceptului. Evident, organizarea de alegeri libere nu va fi suficientă pentru instaurarea durabilă a acestor democrații de piață: exemplele irakian, algerian sau ivorian demonstrează că alegerile, chiar și libere, dacă nu sunt urmate de crearea unor instituții stabile economice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Înaintare uniformă pe un drum ce se Întindea cât vedeai cu ochii, Într-un decor Încâlcit și amestecat și Într-o succesiune de secvențe rapide, fără legătură Între ele: doi ani de „sânge și sudoare“; instinctul brusc și absurd al paternității, stârnit de Rosalind, iar apoi toamna pe jumătate senzuală, pe jumătate nevrotică, petrecută cu Eleanor. Simțea că i-ar lua mult timp, mai mult decât Îi va sta vreodată la dispoziție, ca să lipească aceste imagini stranii și incomode În albumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
scăpă o înjurătură care era expresia atât a admirației, cât și a surprinderii sale. — Deci, de unde vreți să începeți? Aș putea să dau de lucru unui întreg departament la câte face nemernicul ăsta în oraș. Acuzații de viol, procese de paternitate, atacuri asupra băieților tineri cu biciul ăla pe care îl ține la el, mituirea funcționarilor publici, însușirea fondurilor Partidului, fraudă, furt, fals, incendiere, extorcare - vorbim despre un gangster, domnilor. Un monstru care terorizează oamenii din acest oraș, nu-și achită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
educației în structurarea unui temperament filosofic; necesitatea imperioasă de a struni energiile animale din om; inegala valoare a existențelor; ridicolul valorilor artificiale - cum ar fi orgoliul sportiv; critica necumpătării alcoolice; refuzarea tuturor formelor de atașament, oricare ar fi ele; desconsiderarea paternității etc. Odată interpretate, aceste istorioare arată toate că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului îieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în plicticosul element stagnant pe aceste pagini, în silă răsfoite, nimic din înflorirea, ușurința, rotunda cordialitate a unuia din rarii europeni de la Dunăre: domnul și omul de litere Eugen Lovinescu. Pentru onoarea persoanei sale, în totul respectată, îi vom refuza paternitatea a cel puțin acestei cărți. * Un asemenea monument de Searbăd (Evoluția poeziei lirice) nu poate fi rodul minții sale una, ornată și proporțională, ci al unui adevărat agregat de encefale: monstru schițat undeva, foarte jos, pe scara zoologică. E opera
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
părea să participe la absolutul ideii de număr. În sfârșit, aparținând aritmeticei avem încă fragmentele manuscrise - datând, unul din 1834, altul din 1837 - citate mai sus, asupra determinării numărului claselor de forme binare de discriminat negativ, dat. Ele arată că paternitatea acestui cerc de idei aparține lui Gauss. Dirichlet avea să dea în 1839, doi ani mai târziu, soluția completă a problemei care îmbrățișează și cazul dificil al discriminatului negativ, prin metode analitice de o mare putere. În articolul festiv, din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
admirăm în realitate acel monument obiectiv în care motivele și intențiile se topesc într-un tot unitar. Sigur e drept să dăm numele lui Galois întregului edificiu, fiindcă el este ctitorul. Nu trebuie împins însă fetișismul până la a-i atribui paternitatea unor lucruri pe care le-a numit, fără îndoială, el cel dintâi, despre care nu a avut nici o noțiune clară. Așa se întîmplă cu ideea de grup. E un loc comun, că această noțiune a fost introdusă în știință de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a visat-o din nou pe mama lui, care l-a sărutat pe frunte și i-a dăruit un trandafir galben, apoi a plecat plutind și a dispărut într-o lumină strălucitoare. În săptămâna următoare s-a făcut textul de paternitate, care a dovedit că băiatul era într-adevăr nepotul lui. În zilele care au urmat Andrei își dorea tot mereu să-l vadă, așa că împreună cu Claudia plecau la sfârșit de săptămână cu toții în excursii. De fiecare dată o întreba de ce
FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364438_a_365767]
-
sta pe loc. O fracțiune de secundă avu imboldul de a fugi pe ușă afară, nemaisimțindu-se capabil să depene în fața preacinstitului său interlocutor povestea rușinoasei trădări a Florindei și îndoielile care l-au stăpânit până la primirea rezultatelor analizei de paternitate. Apoi își învinse frica și vorbi fără întrerupere, ca un posedat, cu obrajii încinși de febră și urechile țiuind. Rabinul nu-l întrerupse, îl ascultă concentrat, cu fața rămasă impasibilă și mușchii trupului nemișcați, ca o statuie vie. Doar ochii
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
ocazia împlinirii centenarului: Gavril Istrate - Decanul filologilor români. Profesorul pensionar Romului Berceni a vorbit despre lucrarea să Fraților de pește Prut. Intervenția lui Iulian Patca amintind de faptul că în ținutul năsăudean, odinioară, bătrânii recitau din Coșbuc fără a cunoaște paternitatea poeziilor - consfințind, astfel, intrarea în folclor a clasicului ardelean - l-a provocat pe Romulus Berceni să vorbească despre nestematele creațiilor literare orale ale poporului nostru, după care a recitat, cu patos și arta scenica o minunată balada populară. După schița
REUNIUNE FESTIVĂ LA CENACLUL ARTUR SILVESTRI , ARTICOL DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363987_a_365316]
-
Demult fântânile-au secat; Boi mulți avut-am de-adăpat / Și vin destul de „botezat“»; Eugen Albu - Turist: «Luai moața cu mașina / Să o duc pan' la Găină, / Însă m-am oprit din cale, / De cum am ajuns la poale.»; Constantin Mîndruță - Paternitate: «Copiii mi-au plăcut întotdeauna, / Vorbindu-se de ei, nu pot să tac, / Iar după mame eu mă uit întruna: / ... Că tare mult îmi place să-i și fac.»; Valentin Lică - Soluție după revoluție: «Am găsit în România / Factorii vindecători
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
De aici până la marile lui piese de teatru nu mai e mult. Mai întâi se alătură celor mai iscusiți actori ai timpului, apoi revoluționează arta scenică și decorurile, dicția, costumele, temele, subiectele. Unii critici i-au contestat existența și chiar paternitatea operei, spunând că numele lui e un nume de împrumut. În realitate omul era un arivist cu o instrucție rudimentară, fără simț de răspundere în viața familiară, șicanar, procesiv, iubitor de câștiguri pecuniare. De aici întrebarea: e cu putință ca
ETERNUL SHAKESPEARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363335_a_364664]