733 matches
-
vă râdă în nas, prietenii mei,/ să beie cu voi (ca niște mișei)/ și să vă fure din brațe nevasta”. Influența lui Bacovia poate fi trasată nu doar în atmosfera și imagistica versurilor, dar și în supralicitarea lirismului prin sarcasm, patetism și expresivitate excesivă. Oscilând între poza damnării și tonalitatea elegiacă, poetul rămâne programatic contestatar, fixând în notații dramatice - chiar dacă adesea teatrale - o dureroasă marginalizare: „În fuga lor, toți oamenii Cetății/ Călcau, nepăsători, pe trupul meu bubos,/ Lăsându-mă, sfârșit și
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
ilustrată de stihuri delicate, vibrând discret, elegant, dar până în cele din urmă convențional. Caracteristică pentru C. rămâne însă coarda patriotică. Cu toate că pe strunele inspirației civice cântaseră mai toți pașoptiștii, primindu-le înrâurirea, el este mai mult decât un epigon. Energia, patetismul, tensiunea mobilizatoare, lipsa de retorism a exhortațiilor își au izvorul în credința în rostul mesianic al poetului și poeziei. Participant la evenimentele timpului, C. închină revoluției, revoluționarilor, Unirii, strofe imnice, ode, adevărate manifeste politice învăpăiate de viziunea libertății, a gloriei
CREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
mii de exemplare), nu se datorează în exclusivitate valorii literare, deși talentul autorului nu poate fi pus la îndoială, ci și mărturiei consemnate, prin abundența de fapte autentice, în totală contradicție cu falsul propagandei comuniste. Relatarea este extrem de simplă, fără patetism inutil; o sinceritate netrucată încătușează emoția și o menține într-o zonă incertă, unde apar semne ale absurdului care nimicește ființa fără a izbuti să tulbure credința în puterea izbăvitoare a libertății. De altfel, mărturisirea lui C. abordează în mod
CRACIUNAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286464_a_287793]
-
Nu lipsesc versificările pe tema iubirii, cu obișnuitele invocări, suferințe și tribulații, cu visări erotice în decoruri romantice. Dar carențe importante de concepție și exprimare duc la idei și imagini poetice confuze, uneori incoerente. O viziune în genere sumbră, un patetism afectat, născut parcă dintr-o suferință generală, dintr-o permanentă insatisfacție a ființei umane, o fantezie desuet romanțioasă, trăirea ușor exacerbată tulbură logica discursului liric. B. și-a strâns schițele și povestirile în două volume - Popasuri vânătorești (1906) și Dor
BARSEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
nu în ultimul rând, bucolică” (Mircea Mihăieș). Alcătuite din versuri lungi, adevărate lanțuri metaforice solemn intonate, poemele sunt, în cea mai mare parte, confesiuni fixate pe o dicțiune elegiacă și reflexivă. În formula rememorării, în reprezentări nu o dată de un patetism hieratic, poetul propune o viziune a unei arhaități stranii, ca în poemul Colaci de pământ: „Când naște femeia/oamenii își împart unii altora/ primeniți, la cimitir/ colaci din pământ/ disting semne cerești/ în zbieretul vacilor/ în orăcăitul broaștelor posedate de
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
B. printre poeții dialectali a fost consolidat de poezia Dimândarea părintească; însuflețite de un acut alean al dezrădăcinării, versurile sunt de fapt o imprecație adresată celui „cari de limba lui se-alasă”. O autoamenințare deznădăjduită și o exhortație nu lipsită de patetism ridică această „poruncă părintească” până la pragul de valoare simbolică, asemănătoare cu a „testamentului” lui Ienăchiță Văcărescu sau a versurilor lui Al. Mateevici. Întors melancolic spre atmosfera din cătunul distrus de „furlli”, care „viață vie nu lăsară” (Hora), B. închipuie și
BELIMACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
într-un domol balans. Un debut romantic, între „furie” și restriște, este acela al prozatorului. Se va despărți însă curând de primele lui „bucăți” melodramatice, în care tema erotică, eventual complicată cu o notă socială, este tratată în cheia unui patetism discursiv și lacrimogen. Câteva scrieri anunță, prin ironia mijindă, alura izvodirilor de maturitate. Deocamdată, în asemenea istorisiri cu profil incert, Maupassant și Flaubert își dau mâna cu Edmondo de Amicis. Schițele din „Revista copiilor”, reluate în volumul Moș Stan (1923
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
demisona pe 18 iulie deoarece "ca prim-ministru nu pot să tolerez o astfel de situație. Nu vreau să fiu părtaș la procesul prin care poporul român, poporul meu, este condamnat la corupție, sărăcie și izolare"139, declarație care, prin patetismul său, amintea de cea a fostului premier țărănist Victor Ciorbea, aflat și el, în 1998, într-un moment de răscruce a carierei sale. Deloc surprinzător, atitudinea premierului Tăriceanu a fost susținută de președintele Băsescu care, printr-un comunicat al Administrației
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
M. cultiva o proza neagră, caustica, pe alocuri crudă, scrisă într-un limbaj adecvat. Schițele din Intrare liberă sunt pline de drame mici, compuse cinematografic, ușor exasperante. Prozatoarea mânuiește perfect procedeele optzeciste, dar fără obișnuitele comentarii ironice, ci cu îndrăzneala, patetism și „inhibiție controlată”. Contactul cu o lume depreciata și rea se adâncește în imagini pătimașe, violente, nevrotice. Romanul-manuscris Neputința, tradus în franceză cu titlul S’îl est défendu de pleurer (1988), este un pamflet-invectivă, fără o deosebită valoare estetică. M.
MAILAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287957_a_289286]
-
a scrie (aproape singur, sub cele mai diverse pseudonime) revista „Veselia” sau periodicele speciale „Biblioteca Marion”, „Marion la expoziție”, prolificul autor pătrunde într-o realitate pitorească, de bâlci, unde se râde fără răutate, iar dramele pasionale se consumă, într-un patetism ridicol, pe străzi și la baluri. După ce publică facila comedie Talmeș-balmeș (1885), el reunește un număr de proze mai întinse în Viața la mahala. D-avalma (1893). Concurând pentru Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române, volumul a fost respins și criticat pentru superficialitate
MARINESCU-MARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
Țamblac. Este o hagiografie obișnuită în cultura ortodoxă, dar care are unele particularități, începând cu încercarea descrierii Trapezuntului (Cetatea Albă), oraș bogat și slăvit, bine așezat. Traducerea păstrează liniile generale ale genului și ale retoricii bizantine, cu dialoguri de un patetism convențional, dar dincolo de acestea se ghicește o participare afectivă reală, aproape o retrăire a faptelor. Finalul prezintă un deosebit interes istoric și chiar literar, deoarece cuprinde consemnări de martor ocular al unor întâmplări din timpul domniei lui Alexandru cel Bun
MARTIRIUL SANTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]
-
în 1967. A fost distinsă cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1985) și cu Grand Prix de Poésie de l’Enclave des Papes Valréas. Este sora criticului Constantin Crișan. Poezia scrisă de M. este o meditație tandră, fără ostentație, fără patetism. Stanțele transpun o atitudine contemplativă, uneori ironică în fața ireversibilei curgeri a timpului: „Am lăsat în urmă/ frânghii sângerate de gleznele mele,/ A rămas fumul îmblânzit de dorul cuminte./ Munții, prăbușiți spre a-mi opri pribegia,/ pe care i-am luat
MARINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288031_a_289360]
-
putea vorbi chiar de un realism al percepției, de o despuiere a emoției de afect, atipice pentru poezia anilor ‘60. Emoția neutră, impersonală, provine din zona unei cerebralități viscerale sau poate invers, a unei visceralități cerebrale. De aici și lipsa patetismului, a retoricii suferinței; eul vede, și văzând nu compătimește pur și simplu, ci trupul însuși se transformă, printr-o empatie neagră, într-o materie conducătoare de moarte, intrând în circuitul electrizant al morții: „M-au ascuns bătrânii, după obicei,/ Să
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
umane și a interiorității, asupra relației dintre om și divinitate. Interesant este elogiul lecturii. Poeziile din cartea Umărul de argint (2002), semnată cu pseudonimul Vicenția Vara, închid în ele trăirile unui suflet încercat de vămile existenței, rostite cu discreție, fără patetism edulcorat, în versuri de o cuceritoare expresivitate lirică. Sentimentul dominant este cel al singurătății, în care I. își decantează impresiile, interogând netulburată adâncimile. I. a îngrijit și prefațat ediții din operele lui Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, I. Al. Brătescu- Voinești
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
trăsăturile, devenite coordonate esențiale, ale insului anihilat ca entitate unică și nerepetabilă. Ultima secvență a cărții, Labirintul, conține amintiri ale autoarei despre tatăl său. Conștientă de riscurile unei asemenea întreprinderi (subiectivismul aproape inevitabil, edulcorarea unor fapte interpretabile), I. reușește, fără patetism, dar cu o evidentă implicare afectivă, să refacă portretul veridic atât al scriitorului, cât, mai ales, al omului Eusebiu Camilar. Varietatea tematică și stilistică, naturalețea, dezinvoltura relatării, luciditatea dublată de capacitatea de a plonja în zonele fantasticului sunt doar câteva
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
România (în colaborare), București, 1999; Pianul hipnotic, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, „Idolii peșterii”, CNT, 1969, 44; Damian, Intrarea, 141-144; Constantin Boureanu, „Alergie”, AST, 1974, 1; Val Condurache, „Alergie”, CL, 1974, 2; Titel, Pasiunea, 169-172; Dana Dumitriu, Analiză, simpatie, patetism, RL, 1983, 34; Nicolae Georgescu, „Pentru toate vine o zi”, LCF, 1987, 9; Victor Atanasiu, Un roman despre satul actual, RL, 1988, 7; Micu, Ist. lit., 544; Popa, Ist. lit., II, 864-865. C.Br.
LOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287845_a_289174]
-
a invectivelor (Noul Acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu, 1848) și prin subtilitatea ironiei (Carte a fostului rege Ludwig Filip către încă fiindul domn Mihail Sturdza). Discursurile lui K., exclusiv politice, dezvăluie mari însușiri literare: construcția savantă, rigoarea argumentării, un patetism lucid îmbrăcat într-o expresie elegantă și sobră, o vervă polemică irezistibilă. Când vorbește despre istoria națională și strămoși, tonul său capătă o solemnitate gravă. Măreția subiectului îi impune o atitudine sacerdotală. Darul de căpetenie al lui Kogălniceanu e de
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
versurile despre natură și dragoste. De cealaltă parte, în poeziile care exprimă revolta (Împilatorilor, Flămând, Petrarul) sau prin care se încearcă transmiterea fiorului mistic (Cristos a înviat, Cruce, Rugăciunea păstorului, Potop), stângăciile determină efecte contrare celor așteptate, adesea ridicole din cauza patetismului exacerbat: „Înzdrăvenit de-alt gând, pornesc, / Pe cel sătul să-l întâlnesc: / Să-l strâng de gât și să-l silesc / Din ce-are mult și mie-un dram / Să-mi dea - să am!” Majoritatea compozițiilor nu sunt altceva decât
FABIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
moderne în care a fost tălmăcită în întregime opera celui mai mare poet al Angliei medievale. Calitățile sale remarcabile de traducător se vădesc și în versiunile românești ale dramaturgiei renascentiste, îndeosebi în acelea ale teatrului shakespearian; intensitatea tragică din Hamlet, patetismul aspru din Henric al IV-lea, cruzimea din Titus Andronicus sau efectele de un comic spumos din Comedia erorilor sunt păstrate cu o știință precisă a echivalențelor lexicale și a tehnicii versificației. De asemenea, traducerile în engleză din poezia noastră
DUŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
poem, cel despre penitență a fost descoperit de cardinalul Pitra și este intitulat Dezvinovățirea în fața lui Dumnezeu prin penitență (De satisfactione poenitentiae), fiind o adevărată cântare de penitență în 212 hexametri. Poemul e însuflețit de o anume emoție și de patetism; oricum, examinat din punct de vedere al metricii clasice, așa cum se putea face parțial pentru Draconțiu, un scriitor anterior cu șaizeci de ani, se dovedește plin de defecte. Celălalt poem amintit de Isidor s-a pierdut: într-adevăr, nu pare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aplicată sârguincios, cu aerul de pastișă involuntară chiar, nu însă fără talent. Se pot presupune și influențe masive dinspre Alain Robbe-Grillet și, mai ales, dinspre Claude Simon. Primează impresia de experiment: patrimoniul propriu-zis narativ, diluat, captează anevoie interesul cititorului, iar patetismul implicit nu convinge îndeajuns. Romanul manifestă preocuparea pentru reconsiderarea injustițiilor istoriei (este vorba despre un proces regizat, intentat unui așa-zis „sabotor”, în atmosfera zilelor de după reforma monetară din 1947). O tematică asemănătoare - sunt evocate lagărele penitenciare din anii ’50
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
război), dar, dincolo de clișee și în opoziție cu acestea, se remarcă puternica expresivitate imagistică, susținută de un discurs liric dinamic. În Continentele ascunse (1965), confesiunea patetică este dublată de un egotism liric insistent, uneori excesiv. În erotică, impregnată de același patetism, spiritul romantic se confundă cu cel romanțios. Lirismul civic revine în forță în De dragoste de țară (1967), unde steaguri fâlfâie deasupra șantierelor în „lumina lunii August” și se aude „Cântarea României Socialiste”. Titlul unui poem de aici va deveni
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
Ca și la Nichita Stănescu, sfera și oul sunt asociate perfecțiunii și, respectiv, genezei. Balansul între un lirism interiorizat, uneori remarcabil de profund, și unul exterior, ostentativ, este prezent la nivelul întregii creații și prin alternanța între confesiunea tensionată și patetismul diluat în convenții, alternanță ce se regăsește în prima lui antologie, Poezii (1968). Prin Spațiile somnului (1969), poetul revine la răvășitele lumi interioare, la introspecție, dar și la prospectare, la ceea ce el numește „adâncul obscur”, „izvoarele somnului”, visul „haotic și
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
București, 1995; Revolta manechinelor, București, 2001; Vinovăția mieilor, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, „Te urăsc, iubita mea”, LCF, 1977, 5; Laurențiu Ulici, „Te urăsc, iubita mea”, RL, 1977, 14; Dan Mutașcu, „Cu tango înainte”, SPM, 1983, 1; Nicolae Ciobanu, Patetism liric, LCF, 1983, 25; H. Zalis, „Iarna când au murit cangurii”, RL, 1985, 41; Sultana Craia, „Iarna când au murit cangurii”, LCF, 1985, 41; Sultana Craia, Sentimentalism și ironie, LCF, 1985, 49; Regman, Nu numai, 241-242; Dicț. scriit. rom., II
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
care se vede întemeind și întrebând lumea prin cuvânt. Specific este faptul că această trufie nu aparține demiurgului, ci truditorului încăpățânat care ară țarina poeziei și sfidează spiritul elitist. În Poeme (1971) se simte o domolire a confesiunii rebele, a patetismului recalcitrant și contestatar. O schimbare a perspectivei se poate observa clar în Favoare (1972) și în Poet al uriașilor (1973), în care, pornind de la experiența și revelațiile anterioare, R. își concentrează atenția asupra condiției poetului, pusă și ea sub semnul
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]