845 matches
-
PISTEWS, Mélanges J.A. de Aldama, Granada, 1969, pp. 6-30. Studii: G. Bardy, „Thédote d’Ancyre”, în DTC XV/1, 1946, pp. 328-330; A. van Roey, „Le florilège nestorien dans le Traité contre Nestorie de Théodote d’Ancyre”, în Studia Patristica XII (TU 115), Akademie Verlag, Berlin, 1975, pp. 155-159. 6. Eutherius de Tyana Episcop de Tyana, în Capadocia, a fost unul din cei mai înfocați partizani ai lui Nestorie; apare la Efes ca semnatar al mai multor documente ale partidei
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
et des Rois, Biblioteca Apostolica Vaticana, Città del Vaticano, 1959, pp. 183-185; și este depășit în privința comentariilor la Pavel de K. Staab, Pauluskommentare aus der griechiscen Kirche, aus Katenenhandschriften, Aschendorff, Münster, 1983; iar pentru scrierile dogmatice de F. Diekamp, Analecta Patristica, Roma 1938, pp. 73-84, unde ediția fragmentelor (pp. 73-84) este precedată de un studiu global despre Ghenadie (pp. 54-72) și e urmată de un amplu comentariu (pp. 85-108). 12. Vasile de Seleucia Episcop de Seleucia, în Isauria, începînd de la o dată
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este vorba în speță de o Anaforă (liturghie euharistică) și de două slujbe de botez (una mult mai scurtă decît cealaltă). Liturghia coptă a iacobiților conține cîteva rugăciuni atribuite lui Sever. Talent extraordinar, Sever cunoaște foarte bine Scriptura și tradiția patristică la care recurge în mod constant pentru a-și susține afirmațiile. Ca scriitor este destul de repetitiv, însă se exprimă foarte limpede și e un abil dialectician. Așa cum am văzut, toate scrierile sale doctrinare sînt polemice; Sever e nevoit să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Patriarch of Antioch in the Syriac Version of Athanasius of Nisibis, 2 vol., London, 1902-1904, retip. 1969; pentru celelalte scrisori Idem, în PO XII/2 (1915); XIV/ 1 (1920); S.P. Brock, „Some New Letters of the Patriarch Severos”, în Studia Patristica XII (TU 115), Akademie Verlag, Berlin, 1975, pp. 17-24; cf., de asemenea, CPG III, nr. 7070-7071. Imnurile sînt editate și traduse de E.W. Brooks în PO VI/1 (1909); VII/5 (1911). Fundamental rămîne studiul lui J. Lebon, Le
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Isus pentru iertarea ucigașilor săi (Luca 23,24) să se fi împlinit și, în același timp, iudeii să fi fost pedepsiți prin distrugerea Ierusalimului și împrăștierea poporului lor. Bibliografie. Toate textele sînt editate, cu introducere, de F. Diekamp, Analecta Patristica. Texte und Abhandlungen zur griechischen Patristik, Pont. Institutum Orient. Studiorum, Roma, 1938, pp. 109-153. De asemenea, S. Gero, „Hypatius of Ephesus on the Cult of Images”, în Christianity, Judaism and Other Greco-Roman Cults. Studies for Morton Smith at Sixty, ed.
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
după controversa nestoriană. Bibliografie. Repertoar de texte în CPG II, nr. 3885-3900. J. Lebon, Le moine saint Marcien. Étude critique des sources; édition de ses écrits, Spicilegium sacrum Lovaniense, Leuven, 1968; J. Kirchmeyer, „Le moine Marcien (de Bethléhem?)”, în Studia Patristica V (TU 80), Akademie-Verlag, Berlin, 1962, pp. 341-359; A. van Roey, „Remarques sur le moine Marcien”, în Studia Patristica XII (TU 115), Akademie-Verlag, Berlin, 1975, pp. 160-177. d) Marcu Monahul Sub acest nume (care apare în aproape toate manuscrisele vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
critique des sources; édition de ses écrits, Spicilegium sacrum Lovaniense, Leuven, 1968; J. Kirchmeyer, „Le moine Marcien (de Bethléhem?)”, în Studia Patristica V (TU 80), Akademie-Verlag, Berlin, 1962, pp. 341-359; A. van Roey, „Remarques sur le moine Marcien”, în Studia Patristica XII (TU 115), Akademie-Verlag, Berlin, 1975, pp. 160-177. d) Marcu Monahul Sub acest nume (care apare în aproape toate manuscrisele vechi; în Occident s-a impus apelativul Marcu Eremitul) s-au păstrat mai multe tratate duhovnicești și teologice. în PG
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pseudo Dionigi (Pubblicazioni dell’Istituto di filosofia dell’Univ. di Genova), Marzorati, Milano, 1963; E. von Ivanka, Plato Christianus. Übernahme und Umgestaltung des Platonismus durch die Väter, Johannes-Verlag, Einsiedeln, 1964 (trad. it. Platonismo cristiano. Recezione e trasformazione del platonismo nella patristica [Platonismo e filosofia patristica. Studi e testi 1], Vita e Pensiero, Milano, 1992). Capitolul XIX POEZIA LITURGICĂ GREACĂ 1. Poezie clasică și poezie liturgică Pe lîngă formele poeziei creștine care se caracterizează prin reluarea ritmurilor clasice - fie a hexametrului dactilic
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Istituto di filosofia dell’Univ. di Genova), Marzorati, Milano, 1963; E. von Ivanka, Plato Christianus. Übernahme und Umgestaltung des Platonismus durch die Väter, Johannes-Verlag, Einsiedeln, 1964 (trad. it. Platonismo cristiano. Recezione e trasformazione del platonismo nella patristica [Platonismo e filosofia patristica. Studi e testi 1], Vita e Pensiero, Milano, 1992). Capitolul XIX POEZIA LITURGICĂ GREACĂ 1. Poezie clasică și poezie liturgică Pe lîngă formele poeziei creștine care se caracterizează prin reluarea ritmurilor clasice - fie a hexametrului dactilic, ca în poezia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
noastră. „Pentru că noi Înșine, prin plăcere, ne‑am lăsat ademeniți de păcat, ce motiv serios am putea invoca că n‑am fost noi Înșine autorii suferințelor noastre ?”11 Sfântul Grigorie de Nyssa, recurgând la un paralelism destul de frecvent În literatura patristică, subliniază că așa precum cei cu stomacul Încărcat și plin de venin sorb cu hotărâre băutura amară, ca prin ea să depărteze pri cina La originile bolii 23 bolii, așa primește cel ce e gonit de vrăjmaș și aleargă spre
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
sau să‑I mulțumești după vrednicie. Dar cred că tu Îți dai seama de aceasta”62. Multipla revelare a iubirii lui Dumnezeu pentru noi 57 II.6. Viața spirituală este o viață de Împărtășire de iubire, de Dumnezeu Parcurgând literatura patristică putem conchide că viața spirituală nu este o viață de legi, porunci și dispoziții, ci o viață de Împărtășire de iubire, de Dumnezeu. Fiecărui creș‑ tin ce răspunde prompt iubirii Lui, Hristos Îi modelează chipul după chipul Său, căci aceasta
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ne suim În Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor și‑L vor osândi la moarte” (Marcu 10, 33). Descrierea pătimirilor și a morții Domnului nostru Iisus Hristos pe cruce ocupă un loc deloc neglijat În literatura patristică. Ne vom opri Însă aici doar la câteva scurte texte ale Sfântului Ioan Gură de Aur. În acest sens, autorul patristic, În omilia a IV‑a la Epistola către Evrei, arătând importanța Pătimirilor Domnului, exclamă : „Pătimind Fiul ceea ce a pătimit
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 85 mădularele suferă Împreună” (I Corinteni 12, 25‑26). Cine‑l trece cu vederea sau Îl disprețuiește pe fratele său, pe sine Însuși se nedreptățește. Cum este posibil ? Ne Învață unul din exegeții de vârf ai Patristicii, și anume Sfântul cu gură de aur : „Tu singur ai suferit o vătămare nu mică. Că acela care nu‑l miluiește pe cel sărac cu câte ceva, se duce În gheenă, dar oare cel ce‑l vede pe fratele său primejduindu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
oameni este totuși „un frate mai mic” al lui Hristos (Matei 25) ; slujindu‑i lui, slujim deci lui Hristos. De aceea, Sfântul Apostol Pavel ne cere ca „orice faceți, din suflet să faceți, ca Domnului” (Coloseni 3, 23). În viziunea patristică, cel de lângă noi este un alt eu ; așa se explică de ce Îi și numim frați pe cei care au fost renăscuți prin Același Cuvânt, În sensul că prin Botez, primim Înfie‑ rea cea duhovnicească și devenim unii față de alții frați
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În condițiile cele mai umile și smerite, viața Sa pământească Însoțită la tot pasul de lipsuri și suferințe, pătimirile, jertfa și moartea Sa, consti‑ tuie modelul sublim al răbdării neasemănate pe pământ. 192 Suferința și creșterea spirituală Astfel, În literatura patristică ni se lansează deseori reco‑ mandarea În a urma răbdarea Stăpânului și Părintelui nostru : căci slujitorii se cuvine să fie supuși, iar fiii se cade să semene părintelui. Sfântul Ciprian al Cartaginei, enumerând urmările bine‑ făcătoare ale virtuții răbdării, scrie
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ajutător pentru cei aflați În nevoi și care au cerut mijlocirea lui În fața lui Hristos. 244 Suferința și creșterea spirituală IX.5. Când sănătatea nu e un bine și despre medicină ca scop În sine Făcând referire și la Învățătura patristică pe care teolo‑ gul ortodox Jean‑Claude Larchet a prezentat‑o succint În cartea sa Theology of Illness, În care pune În lumină abor‑ darea patristică a medicinei, și pe care o remarcă, o eviden‑ țiază și o promovează cu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
un bine și despre medicină ca scop În sine Făcând referire și la Învățătura patristică pe care teolo‑ gul ortodox Jean‑Claude Larchet a prezentat‑o succint În cartea sa Theology of Illness, În care pune În lumină abor‑ darea patristică a medicinei, și pe care o remarcă, o eviden‑ țiază și o promovează cu succes Corinna Delkeskamp‑Hayes, Într‑unul din studiile sale264, putem preciza că o evaluare corespunzătoare a relației dintre boală și păcat are conse‑ cințe importante pentru
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
alegorice. Dacă Clement indică sensul spiritual al Evangheliei lui Ioan, Origen recunoaște în afara sensului literal, unul moral al sufletului și unul spiritual. Sacramentele formulate de Augustin 227 se îndreaptă spre interpretarea alegorică și astfel precede timpurile mai apropiate nouă. După patristică urmează perioada scolastică și apoi dezvoltarea interpretării lui Origen în cele patru tipuri de metode descrise de Origen și acceptate și azi. Thomas d'Aquino desparte studiul științific al sensului literal de intenția divină a sensului figurativ. Ei bine, în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nereguli care începeau să-și facă loc în viața Bisericii. Acțiunile sale au fost de multe ori percepute ca expresii ale unor orgolii și interese personale, mentalitatea modernă neînțelegând rostul unor asemenea campanii care aduceau aminte de timpurile fertile ale patristicii în care dezbaterile teologice dețineau un rol major. Prima campanie începe în momentul constituirii Consiliului de regență, în urma decesului regelui Ferdinand, la 20 iulie 1927, în care intră și Patriarhul Miron Cristea. În această campanie care s-a desfășurat de-
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
din nefericire, nu a mai apărut. La capitolul de proiecte îndrăznețe care excedau aspectul didactic, filosoful român își imaginează crearea unui "ordin călugăresc de cărturari", un demers singular în spațiul Ortodoxiei românești prin care se dorea reînnodarea legăturii cu Tradiția patristică 2. Raporturile lui Nae Ionescu cu ASCR - devenită mai târziu ACSR, FACSR, ASCOB - înființată în 1921, de un grup de studenți creștini, printre care și Mircea Vulcănescu, ucenicul Profesorului de logică și metafizică, au evoluat într-un mod semnificativ pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
dans la philosophie chrétienne 10 constituie rezumatul preliminar al unui capitol din cartea sa Philosophie du dogme christologique. Studiul din revista Logos este o cercetare aplicată asupra ideii de creație și a relației dintre Creator și creatură, pornind de la literatura patristică a Sf. Ioan Damaschin, Dionisie Areopagitul, Grigore de Nazianz, Vasile cel Mare, Maxim Mărturisitorul. Teza lui Georges Florovsky vizează faptul că ideea creației este mai mult decât răspunsul gândirii creștine la problema originilor; este o idee majoră a oricărei confesiuni
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
teoretic). Pe urmele gândirii lui Berdiaev, Mircea Vulcănescu dezvoltă mai multe ipoteze cu privire la existența acestei sensibilități la nivelul discursului interconfesional. Prima motivație ar consta în faptul că Ortodoxia nu a cunoscut o perioadă de înflorire a cugetării religioase similare scolasticii. Patristica constituie pentru Răsăritul ortodox singurul îndreptar al gândirii religioase. Chiar dacă Occidentul nu neagă axiologia patristică, se întreabă totuși de ce vreme de mai bine de zece veacuri învățătura Ecclesiei ortodoxe nu a mai cunoscut o minimă dezvoltare 4. Motivația reală a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sensibilități la nivelul discursului interconfesional. Prima motivație ar consta în faptul că Ortodoxia nu a cunoscut o perioadă de înflorire a cugetării religioase similare scolasticii. Patristica constituie pentru Răsăritul ortodox singurul îndreptar al gândirii religioase. Chiar dacă Occidentul nu neagă axiologia patristică, se întreabă totuși de ce vreme de mai bine de zece veacuri învățătura Ecclesiei ortodoxe nu a mai cunoscut o minimă dezvoltare 4. Motivația reală a acestui mal entendu rezidă, potrivit teoriei lui Berdiaev, în structura de profunzime a vieții religioase
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Dumnezeu, natura umană este bună; de aceea Răscumpărarea readuce natura vindecată, nu la supranatură, ci la starea sa inițială, la adevărul său supranatural-natural. Expresia primordială a chipului rezidă în structura ierarhică a omului, având proiectată viața duhovnicească în centru. Antropologia patristică demonstrează că ființa umană este deiformă chiar în structura sa, că este menită comuniunii îndumnezeitoare și cunoașterii lui Dumnezeu pe măsura capacității proprii de a-L putea primi 10. Este important de precizat un fapt esențial: patristica nu a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în centru. Antropologia patristică demonstrează că ființa umană este deiformă chiar în structura sa, că este menită comuniunii îndumnezeitoare și cunoașterii lui Dumnezeu pe măsura capacității proprii de a-L putea primi 10. Este important de precizat un fapt esențial: patristica nu a cunoscut niciodată ideea lumii naturale, a neutralului, specifice concepției catolice. Ideea majoră a Ortodoxiei este ideea de theosis, de transfigurare a lumii care se opune ideii de physis a Occidentului. Pentru ortodox, împlinirea stă sub semnul acțiunii Sfântului
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]