765 matches
-
se hurduca prin hopurile prăfoase, navigând aiurea, când spre un trotuar, când spre celălalt, gata-gata să se ciocnească ba de o mașină de făcut asfalt, ba de o grămadă verde-cenușie de piatră cubică, rămasă aici de când a început să se paveze strada. Iar el se sufoca în umbra îmbâcsită, cu broboane uleioase de transpirație care îl gâdilau sub guler, la rădăcina părului pomădat, între firele țepene, roșcate din mustață ; astfel că nu mai prididea să se șteargă cu batista cu monogramă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-o faci, nu-i nevoie, îi strigi, nu-i nevoie a avea găteli noi tot timpul, dar este nevoie de o eleganță înnăscută pentru a nu-l compromite pe cel ce apare alături de asemenea rude... Alergi acum pe strada pavată cu bolovani, ca gonit de Erinii. Pași mari și repezi, gesturile bruște care mimează energia, suferința sufletului tău, delicat și milos : pentru că ceea ce i-ai strigat Leliei a fost chiar adevărul. Pentru că, într-adevăr, de când te știi, te-au umilit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Toate simțurile mi s-au strâns într-unul, eu însumi nu mai sunt decât un imens pavilion auditiv. Nu, nu a fost o halucinație, se aud într-adevăr hurducăturile unei trăsuri ! Un zgomot de neconfundat, mai ales acum, de când ne pavează strada ! Și eu, care m-am luptat cu mine atât ca să-mi înjumătățesc lânceda siestă și, după o toaletă sumară, cu mintea încă toropită, am coborât grijuliu scara de lemn, în timp ce restul casei continua să se repauzeze, numai ca să-mi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atât de lung, și nu mai găsește necesar să-i arunce nici măcar o privire... Iarăși clopoțelul de la intrare, iarăși pași pe scara de lemn, strigătul sacagiului, afară, imediat acoperit de zdrăngănitul roților butoiului pe piatra de râu cu care e pavată strada, tu, care odinioară luceai atât de vie, o voce de bătrân, uscată și plângăcioasă, aco perită imediat de flașnetă, o ușă deschizându-se, un plâns înăbușit, el, neavând ce face, schimbându-se de pe un picior pe altul, cu ochii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
simțea „destul de bine“. Pornise de acasă, dar se dusese în primul rând la canal. Era un canal scos din uz. S-ar fi cuvenit să înfățișeze o priveliște frumoasă, așa cum se curba în jurul orașului, cu drumul pietros de la țărm, cheiul pavat cu dale de granit, și cu inelele mari de oțel, în locurile unde pe vremuri acostau bărcile colorate. Podețul elipsoidal, reflectat în oglinda apei, era reprodus pe cărți poștale ilustrate, iar mica cisternă elegantă (aflată încă în uz) a uzinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parohială. Condițiile austere postbelice nu au îngăduit restaurarea relicvelor depozitate acum în criptă și ignorate de părintele Bernard, care găsea că pereții erau și așa destul de încărcați, având în vedere că nu puteau fi acoperiți cu tapiserii orientale. Podeaua era pavată cu dale de piatră asortate la culoarea pereților, dispuse în desene geometrice sau motive florale stilizate. Părintele Bernard scosese covoarele moderne, discordante, aranjate de predecesorul său. Ar fi acceptat niște covoare persane, dar vremea bogaților donatori apusese. Exista doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în camera ei. Alex se duse la ușa din spate, larg deschisă, și se uită în grădină. La oarecare depărtare, văzu lumini și siluete mișcându-se și auzi glasuri. Nu cuteză să o mai strige pe Ruby. Coborî pe aleea pavată din spatele casei. Apoi își înghiți răsuflarea și fu pe punctul de a țipa, văzând silueta unui bărbat chiar alături de ea. Alex! Era George. Oh, slavă Domnului! Ce-i porcăria asta din grădină, ce se întâmplă? Nu știu. De bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ți se va împlini dorința respectivă. Nu rezist și încerc. Ratez de puțin tentativa. Ies în curte, dar mă întorc. M-am înșelat, oare, sau, printr-un coridor, se poate ajunge la etaj? Nu m-am înșelat. Un coridor îngust, pavat cu bolovani, urcă în spirală. Ajung astfel la o galerie unde se păstrează o parte din vechile mozaicuri care-i reprezintă pe Constantin și pe Justinian alături de Christos și de Fecioara Maria. Aici, în vechiul Constantinopol, s-a prăbușit nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe aici. Mulți vânzători, auzindu-ne că vorbim românește, ni se adresează într-o ro-mînă aproximativă, dovadă că au o oarecare experiență în materie de "afaceri" cu compatrioții mei. " Aici e iadul", zice Justin Panța. Nu știu dacă iadul e pavat cu aur, dar, oricum, sunt de acord că desfrâul poate deveni plictisitor. Am văzut atâta aur azi la Istanbul, încît diavoleasca lui putere de corupție nu mai are nici o seducție pentru mine. Mă îndrept, așadar, spre autobuz. Ajung cu mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
reuniunile senatului (dar și reprezentații teatrale), lângă ruinele din sanctuarul închinat lui Cezar (deci, cu Cezar a început nebunia de a-i concura pe zei, nu cu Nero), la "Prytaneion" (un soi de primărie antică), pe strada principală din Efes, pavată cu mari bucăți de piatră lucie și, bineînțeles, în fața Bibliotecii (doar suntem intelectuali). Aici, Marius Ghica mă îndeamnă să "pozez" în dreptul uneia din cele patru statui simbolice din nișe. Și abia după aceea descopăr că nimerisem în dreptul statuii pe piedestalul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
școala generală în comuna Nana, unde are domiciliul și în prezent. În prezent este elev al liceului ”Neagoe Basarab” din orașul Oltenița. Scrie literatură încă din clasa a- VI-a, dintr-o ”pură întâmplare”. Calea către literatură îi va fi ”pavată” de două doamne profesoare, cărora le va fi veșnic recunoscător: Militaru Estera și Crețu Viorica.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93432]
-
știu că domnu’ avocat are clientelă bună și-și mărește casa. Și la așa casă mare trebuie mobilă frumoasă. În gangul de lângă ușa prăvăliei miroase a șobolani. O răsuflare mucedă trage prin gârliciul beciului. Gangul dă într-o curte interioară, pavată cu pietre de râu, care dispare sub frânghii cu rufe colorate. La catul clădirii urcă un păienjeniș de scări exterioare, acoperite cu o șandrama din scândură vopsită în care sunt tăiate gemulețe. În încăperile bucșite de ploșniți veșnic se aud
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
doi : Căsuța din pădure Maria-Ruxandra s-a născut abia după opt ani și ceva, la Brașov, într-un loc căruia și azi îi zicem, cu vorbele Irinei, „căsuța din pădure“. Nu e chiar în pădure, ci la capătul unei alei pavate cu piatră de râu, care închide în unghi, neașteptat, o stradă care urcă în pantă abruptă, în Prund. Pădurea e la vreo sută de metri. Căsuța fusese, la origini, garajul unei vile ulterior naționalizate. O primisem prin noul meu serviciu
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
un aer conspirativ, deși ferestrele erau luminate, se auzea muzică și pe aleea de pietriș de lîngă verandă erau parcate multe mașini. Ușa principală era deschisă, dar Sludden apăsă soneria înainte de a-și conduce grupul în hol. Acesta era grandios, pavat cu dale terrazzo și cu lambriuri din stejar, iar două coloane gemene din marmură neagră delimitau spațiul din care începea scara. O figură măruntă își scoase capul pe o ușă din dreapta. Era Gloopy. Era mai scund și mai gras decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uși duble din bușteni imenși, putreziți. Un arc lucios de apă luneca pe deasupra, se prăvălea jos, apoi se revărsa de-a lungul rîpei și curgea prin ușile deschise din celălalt capăt, strîngîndu-se într-un mic lac tivit cu papură și pavat cu frunze de nufăr. Thaw știa că ăsta era canalul, un loc periculos și interzis, unde copiii se înecau. își urmă tovarășii în susul dealului, printre alcătuiri în care apa se revărsa peste margini, se prelingea prin crăpături sau se aduna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl conducea la etaj, aerul de calm scolastic și atenție politicoasă îi făcu spiritul să se simtă mai ușor. Poate că n-ar fi rău să lucreze într-un asemenea loc. Fu însoțit pînă la o ușă de la capătul coridorului pavat cu dale pătrate de marmură și tavan jos, boltit. încăperea din spatele ușii avea un covor gros, o vază cu flori pe șemineul din marmură și alta pe un birou aflat lîngă fereastră. Un bătrînel mărunt citea un document la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în mînă instrumente legate prin fire de mașinărie, iar al patrulea instala un dispozitiv de percuție pe a cărui tobă mare erau imprimate cuvintele: BROWN’S LUGWORM CASANOVAS. Lanark își dădu seama că făcea parte din public: întreaga podea era pavată cu saltele și cu oameni care stăteau ghemuiți umăr la umăr. Lîngă el, o tînără delicată, într-un sari argintiu, se sprijinea de un bărbat păros, într-un cojoc din piele de oaie. în față, o fată în pantaloni ecosez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e în sectorul cinci. Luați liftul unsprezece pînă la etajul douăzeci. Liftul era ca un dulap din metal plin cu oameni prost îmbrăcați. Cînd ieși din el, Lanark avu din nou sentimentul că reintră în trecut. Văzu o întindere mizeră pavată cu gresie și cauciuc gri, plină de oameni de toate vîrstele care se înghesuiau pe bănci. O tejghea împărțită în nișe se întindea de-a lungul peretelui, iar în nișa din fața liftului era un scaun și o plăcuță pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sunt ultimul alb dar să știi că nu-mi pasă și am să recit“; El n-a apărut era la biserică (nu l-am văzut) am cotit după fete recitam; în spăimântat umblam pe poante fetele coborau spre o ecluză pavată cu dale argintii am; făcut un ocol pe după copaci „nu mai recita“ spunea Isis „e un profesionist pe aici te faci de râs“ „n-are decât să fie și mama profesioniștilor“ spuneam „lor le dă mâna dar eu; sunt ultimul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
edificiile industriale și meșteșugărești. Tinerele cadre superioare, educatori, salariați în domeniile noilor tehnologii sau comunicației, posedă arta de a-și reînsuși asemenea cartiere sau de a face din acestea rețele de străzi "în tendințe". Ei sînt așadar locatarii vechilor curți pavate din cartierul Saint-Antoine. Pe ziduri încă mai suie o iederă plină de viață. Însă în locul coșurilor de nuiele vedem biciclete olandeze înalte dotate cu panere de răchită. Atelierele devin apartamente, iar brutăriile sau băcăniile sînt transformate în cafenele și restaurante
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cu valuri de fiere neagră pe Carol și pe moștenitorul tronului, Principele Ferdinand, despre care repeta ca o cobe că n-o să ajungă să domnească nici măcar o zi. Dacă însă de adevăr e vorba, e bine de știut că se pavaseră o seamă de străzi, iar banii pentru statuia lui Brătianu nu erau din buzunarul sau „ciorapul“ primăriei, ci din fonduri obținute la tombole organizate chiar în acest scop. Și de la marea loterie de Anul Nou al cărei rezultat nu-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
potoli decât atunci când domnul Robichaux, speriat, îi luă capul cu păr castaniu și i-l puse, cu grijă, pe umărul său. Dragă cititorule, Natura a creat uneori câte un nebun; dar filfizonii sunt întotdeauna creația omului. Addison În timp ce pe străzile pavate cu piatră ale Cartierului Francez mi-am uzat tălpile cizmelor până n-a mai rămas decât o fâșie subțire de crep, în lupta mea înverșunată pentru a-mi câștiga existența în mijlocul unei societăți ușuratice și nepăsătoare, am fost oprit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din cele două felinare de alamă, reconstituite, tremurau ușor de fiecare parte a aleii care ducea spre casă, reflexele luminii lor de chihlimbar unduind în emailul negru al porții și al obloanelor. Sub ambele felinare, pe dalele cu care era pavată aleea, se vedeau ghivece vechi, de plantație în care creșteau și se înmulțeau tufe impunătoare de yucca. Ignatius se opri în fața clădirii, privind-o cu extrem dezgust. Ochii lui și albaștri și galbeni condamnau fațada strălucitoare. Nasul său se revolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fete se aruncară asupra Lanei în același timp. * Dorian Green scoase una dintre cărțile lui sobre de vizită și scrise cu litere de tipar pe dosul ei: „Apartament excepțional de închiriat. Adresați-vă la parter.“ Ieși apoi afară, pe trotuarul pavat cu dale și prinse anunțul cu pioneze în partea de jos a oblonului negru lăcuit. De data aceasta fetele urmau să lipsească un timp mai îndelungat. Poliția era teribil de neînduplecată când era vorba de o a doua infracțiune. Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
piercingul ăla fiindcă și-l făcuse chiar ea. O duruse, Însă n-avea de gând să renunțe la el sau la stilul ei. În ciuda glumelor deocheate ale bărbaților sau a reproșurilor celorlaltor femei, a imposibilității de a merge pe străzile pavate cu pietre sparte sau de a sări Într-un feribot, și chiar a cicălelii neîntrerupte a mamei ei... nici o forță din lume n-ar fi putut-o Împiedica pe Zeliha, care era mai Înaltă decât majoritatea femeilor din oraș, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]