795 matches
-
Cum, anume? Iei doi-trei peștișori, cam cât palma de mari, ori, și mai răsăriți;îi tăvălești bine, prin cărbuni încinși; iar, după ce ei încep să miroase puternic a ce-i place vulpii mai mult și mai mult, legi unul dintre peștișori, de o sârmă, sârma ți-o atârni de raniță, ca să ai mâinile libere, pentru ca,în timp ce te tot duci, pe marginea pădurii, târând peștișorul șperluit, pe marginea acesteia, cu mâinile, tai, din ceilalți, bucăți, pe care le tot presari, pe unde
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
încep să miroase puternic a ce-i place vulpii mai mult și mai mult, legi unul dintre peștișori, de o sârmă, sârma ți-o atârni de raniță, ca să ai mâinile libere, pentru ca,în timp ce te tot duci, pe marginea pădurii, târând peștișorul șperluit, pe marginea acesteia, cu mâinile, tai, din ceilalți, bucăți, pe care le tot presari, pe unde treci. După ce ai terminat de împărțit peștișorii pe cărare, te întorci de unde ai plecat, și, pe la jumătatea drumului, te oprești.îți cauți un
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
atârni de raniță, ca să ai mâinile libere, pentru ca,în timp ce te tot duci, pe marginea pădurii, târând peștișorul șperluit, pe marginea acesteia, cu mâinile, tai, din ceilalți, bucăți, pe care le tot presari, pe unde treci. După ce ai terminat de împărțit peștișorii pe cărare, te întorci de unde ai plecat, și, pe la jumătatea drumului, te oprești.îți cauți un loc potrivit, mai ferit, ca să nu te vadă vulpile, când vor veni; te așezi pe scăunel, guști, puțin, din vinul pe care-l ai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dinaintea ta, ție, nerămânându-ți, decât, să ridici arma, să țintești și să dobori frumusețile alea, roșii ca soarele în asfințit, pe care, să le tot aduni, cât e toamna de lungă...Tot povestitorul acela spunea, că, e bine ca peștișorii să fie din speciile știucă, ori păstrăv, că ăștia au un gust mai de vino-ncoa, pentru vulpi, și sorții tăi, de izbândă, vor fi, deci, mai mari. S-a dus, vânătorul Vânătoru, la Moeciu Brasov; a undit un juvelnic
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
urmau a veni șiretele și face ce avea a face. Numai, ce, iaca, mare hărcăteală, chiar la doi pași de el. Două vulpi, sosite, una dintr-o parte a pădurii și alta din cealaltă parte, ajungând la ultima bucățică de peștișor, sar, una la alta, și prind a se mușca, și a-și disputa, bucățica, din mijlocul cărării. Până să se încheie la pantaloni, să se întoarcă, să se aplece, pentru a-și apuca arma, hoațele au dispărut. În felul acesta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
râmă, ce te miri așa? O râmă, care mi-a sărit din palmă, și care s-a cam pierdut prin colb. Și, pentru atâta lucru? Da.Pentru atâta lucru. Că eu, cu o râmă ca aia, prindeam o mulțime de peștișori. Bine. Dă-te la o parte, să trec, și, pe urmă, cat-o, până ți-o vei găsi. Gata. Am găsit-o. Acum, tu, unde mergi? Până pe la grădină. Până dincolo de pod? Până. Iamă și pe mine, până la râu. Ce-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Câți prind, cu râma aceasta,în timp de o oră. S-a făcut. Urcă. A urcat. Au pornit. Au ajuns la râu. Ăla a oprit. Acum ce fac? Acum, te duci și stai la umbra teiului, până vin eu, cu peștișorii... Ești sigur că o să prinzi? Foarte sigur. Du-te la firul apei. Eu stau aici. Nu chiar aici. Puțin mai încolo. Să nu mă incomdezi. Bine. Merg mai încolo. S-a dus mai la umbră. Ăsta, pe sub maluri, a intrat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
rezolvat problema. Ai prins? O-ho!; privește aici. Asta e doar porția ta. Dar a ta? Aici,în plăsuca din mâna cealaltă. Acum, ce facem, a întrebat șoferul. Unde mergem? Unde vrei tu. Eu vreau acasă. Ca să nu se altereze peștișorii. Tu? Bine. Tot acasă. L-a lăsat, pe undițar,în fața porții. Când mai vii,îl întreabă, conducătorul auto? Poate pe mâine, poate pe poimâine. De ce cu atâția poate? Să văd, când mai găsesc o râmă, așa norocoasă, ca asta, de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
aparat, cu care-ți va fi măsurată câtimea inspirațiilor și a expirațiilor. Ăsta, ți se va lega de gât, cum i se atârnă, berbecului, o talancă. Și-n buză, ți se bagă, un cârlig, ca cel cu care undițarii apucă peștișorii, din apă, și-i scot la mal. Și cârligul acela, ți-l agață,în buza de sus, ca unui purcel, sârma,în bot, ca să nu mai poată râma, prin legi, pentru a-și da seama, dacă, prin alea mai este
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de la cămașa de mire, din Maiendros, buze late și grase de crap, cu mustățile încă la vedere, din Skiathos, scoici viu colorate, cu valvele abia deschise, aduse din Paloris și, mai ales din Methymna și din Abydos, temeinic ornate cu peștișori și ei de diverse culori, fusiformi sclipind ca niște andrele, din Lipara și alte bunătăți, cină pusă la cale de Primar și așteptată cu mult interes de cititor pentru elucidarea misterelor din textul cărții, ziceam că nici aceste personaje și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
început, copiii din Asybaris s-au bucurat să vadă stoluri de pescăruși instalîn-du-se ca o tabără militară în marginea de nord a orașului. Veneau, încîntați, să se joace cu ei. Prindeau din brațul râului, ce trece prin apropierea străzii Cămătarilor, peștișori pe care îi ofereau ca pradă și scoteau țipete isterice de câte ori pescărușii coborau să-i înhațe din palmele lor. Spectacolul și veselia au încetat, însă, în ziua când un pescăruș și-a înfipt pe neașteptate ciocul în ochiul unui copil
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
joacă o festă, pe de altă parte simțeam că mi se ivise o ocazie. Într-adevăr, așa reușisem să ies din golful acela. Era greu de vorbit cu motorul în mers, așa că mă uitam în apă unde vedeam bancuri de peștișori și arici de mare ca niște stele negre. Stâncile erau uriașe și păreau stranii, monstruoase în goliciunea lor. Am ancorat la vreo câteva sute de metri. Barcagiul mi-a întins o masca și un tub pe care le încercam pentru
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
întins o masca și un tub pe care le încercam pentru prima oară. În spatele lui, înotam lent deasupra unui peisaj pietrificat cu blocuri imense, printre pești plați, argintii, cu alură de magistrat, pești mici si vioi, unii cu priviri răutăcioase, peștișori în albastru electric, alții cu aripioare roșii și negre, alții verzui-azurii. Am ajuns apoi într-o peșteră uriașă, o sală de bal cu bolți înalte, formată din umbre albastre unde pești uriași pluteau ca în transă. Barcagiul scoase capul deasupra
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
bal cu bolți înalte, formată din umbre albastre unde pești uriași pluteau ca în transă. Barcagiul scoase capul deasupra apei. - Mă duc să aduc barca. Așteaptă-mă aici, îmi spune el în engleza lui “de baltă”. M-am îndepărtat înotând. Peștișori mulți veneau după mine cu o curiozitate nemaiîntâlnită. M-am așezat pe o dală mare de piatră care încălzea apa ca în baie. Barca s-a oprit curând în dreptul ei. Barcagiul a aruncat în apă o undiță de care legase
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mi-ai spus CINE era Antoniu și CINE era Cleopatra. Numele nu-mi spune mare lucru. Deci: CINE erau ei? Prințul e surprins plăcut: ─ Ai dreptate, Ana, de la întrebarea asta trebuie pornit. Răspunsul corect este: Antoniu și Cleopatra erau doi peștișori din bolul care zace spart pe podea. Ana: ─ Aha, Deci, ei locuiseră în borcanul care se spărsese și acum zăcea pe podea. Nu știm cum a ajuns bolul pe podea, cine sau ce l-a doborât, intenționat sau din greșeală
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
zăcea pe podea. Nu știm cum a ajuns bolul pe podea, cine sau ce l-a doborât, intenționat sau din greșeală, dar ne putem imagina ce s-a întâmplat în continuare: apa s-a scurs din bolul spart și bieții peștișori, Antoniu și Cleopatra, care nu pot trăi fără apă, au murit. Bravo, Ana! Dar n-am terminat, Prințe. Mai avem de cercetat cum s-a spart bolul. Pentru că nu s-a spart singur. Perfect. Să lăsăm Poliția să răspundă la
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
aia ieșire de urgență, bunicule? strigă cineva. — Nu-i urgență, doar relocare, zise Munro. Un simplu caz de relocare. Urmă un moment de tăcere, după care cineva spuse: — Sînt nebuni. Ajunseră în vîrf, unde apa se scurgea în bazine cu peștișori aurii. Marele bolovan se sprijinea pe un piedestal surprinzător de mic, în care era o ușă de fier. Munro lovi ușa cu bastonul. Se deschise. Toți trei se aplecară și trecură prin ea. CAPITOLUL 33. O zonă Coborîră minute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de o plevușcă printr-un ecran abia vizibil se dădea de ceasul morții încercând să-l traverseze, pentru ca în cele din urmă, convinsă de imposibilitatea acestui lucru, să nu mai încerce, nici măcar după îndepărtarea ecranului: era convinsă de inaccesibilitatea celuilalt peștișor. Un porc aproape că turba dacă era forțat să ajungă la mâncare pe un drum întortocheat. Toate experiențele erau prezentate. Mai întâi viermele, apoi știuca repezindu-se în ecran, porcul gemând înnebunit; și mai apoi, o pisică, un câine, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se distruge singură, se consumă la focul ei până rămâne mai nimica toată și se aprinde iar fiindcă acolo, sus, bate un vânt afurisit, stinge și reaprinde orice scânteie, cât de mică...“. (S-a repezit spre undiță, a scos un peștișor cât unghia, l-a vârât în buzunar și s-a întors spre mine. Zâmbea, senin și liniștit.) „Mai zice unii că și pământul e rotund. Mata ce crezi ?“ „Nu știu“, am spus, „s-ar putea, dar nu sunt prea sigur
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nevasta Lui, trebuie neapărat să-i cumpere o păpușă. „Ce-ți mai trebuie păpușă când ai câtămai păpușoiul lângă tine ?“, a glumit unul din verii-martori, cel care mâna căruța. Irina s-a repezit din nou la undiță, a scos un peștișor și l-a vârât în buzunarul fără fund al redingotei. După aceea nu s-a mai așezat. Se întristase, brusc. „S-a prăpădit acum două săptămâni“, a ținut El să precizeze. „și nici eu nu mai am mult. Mă duc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de o plevușcă printr-un ecran abia vizibil se dădea de ceasul morții încercând să-l traverseze, pentru ca în cele din urmă, convinsă de imposibilitatea acestui lucru, să nu mai încerce, nici măcar după îndepărtarea ecranului: era convinsă de inaccesibilitatea celuilalt peștișor. Un porc aproape că turba dacă era forțat să ajungă la mâncare pe un drum întortocheat. Toate experiențele erau prezentate. Mai întâi viermele, apoi știuca repezindu-se în ecran, porcul gemând înnebunit; și mai apoi, o pisică, un câine, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Dar băiatului nu-i păsa de salutările ei și de lucruri care țin de trecut. Îi păsa de dorința pentru Anul Nou. Fiindcă dorințele astea - știu toți băieții - se împlinesc și trebuie să fie foarte atent, ca-n povestea cu peștișorul de aur, să nu-și irosească norocul. Domnul Peppin i-a adus comisiunile și Nicu a luat-o din loc, grăbindu-se ca niciodată. Până la sfârșitul anului mai era o zi și 11 ore. 5 Generalul Algiu se afla în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu ei pe marginea pârâului între sălcii iar noi ne-am deplasat de-a lungul pârâiașului și nu prea am mai prins în volog apoi trecând să luăm săculteața, amț văzut în ea un șarpe care se înfrupta copios cu peștișorii prinși de mine și de frică am fugit într-o parte și șarpele în alta și astfel ne-am întors cu mâna goală acasă unde ne aștepta bunica să ne pregătească mâncare de pește dar pâna la urmă ne-a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Clampă - cel care bând strașnic a spus la trezire că s-a „îmbătat clampă” și Clampă i-a rămas numele. Unul ce nu auzea bine era poreclit Surdul, altul Mutul, un altul, om nevoiaș cu mulți copii, avea porecla de „Peștișori cu oțețel, mănâncă băieții de se strică la bârdănel”, pentru că întrebat de vecini ce le mai dă de mâncare copiilor repeta mereu formula amintită și i-a rămas numele de Peștișori cu oțețel. Un altul, gospodar harnic și priceput nevoie-mare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
altul, om nevoiaș cu mulți copii, avea porecla de „Peștișori cu oțețel, mănâncă băieții de se strică la bârdănel”, pentru că întrebat de vecini ce le mai dă de mâncare copiilor repeta mereu formula amintită și i-a rămas numele de Peștișori cu oțețel. Un altul, gospodar harnic și priceput nevoie-mare, se lăuda pe bună dreptate că are cinci băieți ca brazii, spunând repetat cu vădită mândrie că e tată a cinci copii și a rămas cu această vrednică poreclă de „Tata
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]