665 matches
-
ei, i se poate scrie pe cer cu coada avionului un „La mulți ani!“ din toată inima. În rest, cînd e vorba despre ceva bani, orice idee e bună, poate să vină nu numai de la Vieru, dar și de la cumani, pecenegi și cine-o mai fi trecut călare pe-o tîmpenie pe sub mîndra cetate a Devei. decembrie 2003 Părinți de performanță Universul închis de la Deva a produs nu doar performeri, ci și mame și tați de campioane. Aceștia apără sistemul, pentru că
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
oarecum la îndemână. Nu trebuia decât să acapareze principatele dunărene pentru a ajunge la popoarele slave din Balcani. Uitându-ne, însă, în adâncul situației, eșecul devine perfect explicabil. Rușii, similar altor invadatori din stepe, ajunși înaintea lor în ținuturile noastre (pecenegii, cumanii etc.), nu au înțeles niște realități geografice simple. Pentru imperiile expansioniste provenite din stepă, spațiul românesc nu era decât un fund de sac, legat la gură între Dunăre și Carpați. Izolarea a dictat ritmul evoluției societății românești, marcând durabil
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pentru fino ugrici. S-a năpustit pe meleagurile noastre ca un puhoi care a captat, pe un fond genetic de tip indo european, slavo germanic, dar și iranian, componente central asiatice și caucaziene (goții, hunii, gepizii, avarii, slavii, bulgarii, ungurii, pecenegii, cumanii, tătarii). În Evul Mediu, au țâșnit pâraie care s-au îndreptat spre ținuturile noastre odată cu retragerea armenilor din Caucaz, în mai multe valuri, a rutenilor din Polonia și a migrării romilor (țiganilor) din nordul Indiei spre Imperiul bizantin (Hg
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Registrul influențelor lingvistice După romani, limba noastră a continuat să fie mai mult sau mai puțin modelată sub impactul migrațiilor care s-au petrecut în spațiul românesc. La începutul epocii medievale, a existat un aport lingvistic slav, maghiar și turanic (peceneg, cuman), urmare a luării sub stăpânire, de către năvălitori, a pământurilor noastre. Factorul turco grec și-a exercitat influența, odată cu extinderea în zonă a letargicului regim otomano fanariot. A urmat, în perioada modernă și chiar contemporană, împrumutul masiv, dar benevol de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
acopereau munții și codrii, iar cele din urmă, văile și depresiunile. În schimb, câmpiile se pare că au fost lăsate de izbeliște în fața nomazilor, aflați în căutarea de suhății pentru turmele lor. În aceste zone, s-au instalat triburi turcofone, pecenegi, cumani, bulgari, care au fost asimilate pașnic de populațiile slave și romanice. Delimitarea ariilor de influență romană, respectiv greacă, a fost foarte importantă în evoluția proceselor etno lingvistice din Balcani. Slavizarea a fost mai facilă în arealul elenofon, cu populații
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
conviețuit pe ambii versanți ai Carpaților Meridionali, ar putea fi urmat și în cazul descălecatului din Muntenia. Sunt pline cronicile, mai ales cele scrise de sașii din Transilvania, care au consemnat existența unei comuniuni între vlahi și turanici (cumani și pecenegi). Țara Făgărașului, loc al amestecului etnic și de unde avea să pornească descălecatul, era foarte bine cunoscută de către coloniștii germani stabiliți în apropiere (la Brașov și Sibiu). Coabitarea româno turanică a fost mai însemnată în Muntenia decât în Moldova, unde era
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ci, mai degrabă, locul aflat pe direcția de expansiune a unor imperii destul de fragile. Din dezintegrarea lor nu au rezultat entități politice solide... Să ne amintim, de pildă, de imperiul avar. Un imbold ceva mai consistent, dat mai târziu de pecenegi și mai ales de cumani, avea să genereze în plin Ev Mediu premisele dezvoltării pe ruinele imperiilor pe care le-a clădit a unor formațiuni statale românești. Probabil cu sprijinul unor elite turanice, au fost trezite din somnul milenar țări
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cele din urmă, amestecându-se cu populația autohtonă. La drept vorbind, izvoarele epocii Îi menționează doar pe ei, uitându-i pe daco-romani. Este o lungă listă, unde figurează goții și gepizii (germanici), hunii și avarii (veniți din Asia Centrală), slavii, maghiarii, pecenegii și cumanii (de origine turcă) și, În sfârșit, tătarii (marea invazie din 1241), ultimul val migrator dinaintea Întemeierii statelor românești. Însă nici după mileniul migrațiilor românii n-au rămas să trăiască singuri Între ei. Spațiul românesc a atras străini din
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
turcesc este al treilea ca importanță (referindu-ne la româna „tradițională“, fără neologismele adoptate În ultimele două secole). Se poate lua de fapt În considerare o influență orientală mai largă, unele cuvinte turce fiind eventual anterioare perioadei otomane (preluate de la pecenegi, cumani, tătari), după cum, prin intermediul turcei, s-au transmis o serie de cuvinte provenind din arabă și persană. <endnote id="12"/> Spre deosebire de slavă, turca nu a afectat structura limbii române. Cuvintele turcești sunt În majoritatea lor substantive, cu Înțeles concret, definind
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
civilizatoare, în urma căreia s-a născut poporul român și limba română, o limbă de origine latină. În situațiile de invazie, membrii culturii invadate adoptă unele elemente din cultura invadatoare; este, de exemplul, cazul invaziilor pe care popoarele migratoare (hunii, cumanii, pecenegii, tătarii etc.) le-au întreprins pe teritoriul fostei Dacii, în urma cărora populația indigenă a adoptat unele elemente ale modului de viață (instrumente de lucru, elemente de vestimentație, tehnici de construire a adăposturilor, forme lingvistice. Se observă așadar că între invazie
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de o populație de origine geto-tracă, urmată, între secolele al IV-lea și al XVIII-lea, de evenimente istorice care au pus în contact, de scurtă sau de lungă durată, populația locală cu populații de origini dintre cele mai diverse: pecenegii, cumanii, gepizii, slavii, goții, hunii, bulgarii, avarii (în timpul marilor migrații); slavii de sud (limba slavă fiind limbă de cult până în secolul al XVII-lea); maghiarii, sașii și șvabii (în Transilvania și Banat); turcii și grecii (în Țara Românească și Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
perși, anatolieni, arabi (În forma „arap”, dar și „sărăcin” = sarazin), greci, armeni, albanezi, evrei, morlaci, bosnieci, croați, cehi, lituanieni, germani, francezi, italieni; posibil pe: flamanzi, frizoni, catalani; mai puțin credibil pe tunguși. Se adaugă amintirea unor popoare dispărute (latini, cumani, pecenegi; posibil: alani, cazari; mai controversați: celți, goți, gepizi). Prezența unor astfel de cuvinte la nivelul limbii populare (atestată prin toponimie, onomastică și folclor), În accepțiunea lor de etnonime, atestă indubitabil un minimum de informație cu privire la popoarele respective În imaginarul social
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
khaza-rilor și bulgarilor, îi va găsi pe greci în drumul său. Înfrînt, Sviatoslav trebuie să semneze un tratat cu Bizanțul (971) și să se retragă către nord (unde va fi, dealtfel, ucis, ceva mai tîrziu, într-o luptă împotriva nomazilor pecenegi), în timp ce Tzimiskes, profitînd de greutățile interne ale Bulgariei (agitația aristocrației funciare și revolta bogomililor, sectă religioasă profesînd credințe maniheiste), va anexa această țară, în 972. Ultimul act se joacă sub Vasile II. În timpul anilor grei care definesc începutul domniei sale, un
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
vie, pentru multă vreme încă, de-a lungul coastelor mediteraneene. La est, pericolul vine din Panonia, unde poporul stepei, maghiarii veniți de pe coastele de sud-est ale Uralilor și împinși de către turci (cu care, de altfel, s-au amestecat) și de pecenegi, vin să se instaleze aici după dislocarea puterii avare. De aici, ei lansează, în timpul primei jumătăți a secolului al X-lea, raiduri devastatoare într-o mare parte a Europei Occidentale, ajungînd pînă la gurile Weser-ului, în sud-vestul Galiei și Italia
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
situația Imperiului de Răsărit s-a ameliorat simțitor de la sfîrșitul dinastiei macedonene. În 1081, Alexie I Comnenul ajunge la putere și se confruntă de la bun început cu problema majoră a Imperiului: apărarea frontierelor atacat din toate părțile, la nord de pecenegi, unguri și sîrbi, la est de turcii selgiucizi, instalați în Asia Mică, la sud și vest, în sfîrșit, de normanzii lui Robert Guiscard. Aceștia din urmă par cei mai periculoși. Căci ei pătrund în Iliria, cuceresc Dyrrachium (Durazzo) și amenință
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Locurilor Sfinte; Împăratul de Răsărit are nevoie de mercenari, pe care-i va folosi după placul inimii și pe care-i va solicita acolo unde i se va părea că pericolul e prea mare: împotriva turcilor, bineînțeles, dar și împotriva pecenegilor și sîrbilor. Cît despre unitatea lumii creștine, ea nu pare să fi fost o preocupare majoră. La chemarea lui Urban II, un prim val pleacă deîndată, compus din două grupuri principale, unul format mai ales din germani, sub conducerea lui
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
focurilor aprinse pe dealuri și a fumului se dădea "sfoară În țara", gospodarii suiau în car copiii și femeile și mânând dindărăt vitele și oile avuția cea mai de preț, se înfundau în codrii vecini, în care migratorii asiaticihunii, avarii, pecenegii, cumanii și tătariiînvățați doar cu întinderea slobodă a stepei se fereau să intre sau intrau cu mare grijă știind că în special noaptea puteau fi atacați fără veste. În îndelungatul mileniu al migrațiilor pădurea a fost adăpostul nostru; din această
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
concludente (mai ales ceramică, locuințe de suprafață, necropole și monede) în această privință, pentru epoca bronzului și a fierului, pentru perioada daco-getă, ca și din cea a migrațiilor, când pe aceste meleaguri au poposit ori s-au aflat în trecere pecenegi, cumani, tătari și uzi, amintirea lor fiind conservată de toponime ca Oituz, Uz și Poiana Uzului. Dar o viață organizată în comunități distincte s-a dezvoltat odată cu întemeierea statului feudal moldovenesc și, în special, în secolele XVII și XVIII, când
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
lemn “Adormirea Maicii Domnului”, în 1734. Ca în multe alte cazuri, așezarea omenească și-a luat numele de la cursul de apă, hidronimul Oituz. Et.: unii învățați cred că Uz, Oituz, Poiana Uzului (al doilea termen) păstrează amintirea unei populații turcice - pecenegii sau uzii-, teorie respinsă de A. Philippide (Originea românilor). Iorgu Iordan (Toponimia românească) e de părere că Oituz provine dintr-un apelativ turcesc otuz sau oltuz “treizeci” (de izvoare), fiind întâlnit și în onomastica maghiară - Uzei, Ozun, Uzon (întâlnit ca
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
femeia, așa că toată lumea a fost mulțumită și s-a zămislit un nou neam, bățos, viguros și mintos. Adică românii! Fiind așa un neam dat naibii, dușmanii s-au pus cu toții pe capul lui pentru a-l dezbina. Dă-i cu pecenegii, cu turcul, cu hunul, Yalta, și cu Malta, cu rusul, cu ucraineanul și chiar cu polacul. Nu mai spun cu ungurul, care ne vrea Ardealul și Dorohoiul. Chestiile astea patriotice mă frămîntau într-un restaurant din București și mă pipăiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a lui Nestor - a dus lupte, în 885, Oleg, cuceritorul Kievului; după părerea unor istorici ruși, pe care îi cităm fără a-i comenta, în secolele IX-X populațiile slave din sudul și centrul Basarabiei intră vremelnic în componența Rusiei kievene; pecenegii și polovețienii îi rup însă în curând de Dunăre pe cnejii din Kiev; în 1223 în Basarabia apar pentru prima oară tătarii; în 1226 el îi atacă pe polovețieni și pustiesc groaznic Basarabia și Moldova; în 1241, cu o armată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
proprietăți întinse, multe luate dela autohtoni (adică dela români n.n.), apoi dreptul de a plăti numai o sumă de bani, relativ redusă, ca dare pe fiecare an și alte privilegii. Printre altele li se dă în 1224 pădurea românilor și pecenegilor sylva Blacorum et Bissenorum cu apele care o străbat, spre a se folosi de ea în comun cu acești români... La așezare, fiecare colonist a primit loc de casă și grădină în timp ce pământul din jurul satului era împărțit în loturi egale
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
oamenii se simt singuri și nu mai au nici o speranță că cineva ar mai putea să-i ajute. De aceea, ei disprețuiesc pe cei ce cred și consideră totul ca pe o pierdere de timp. Este cazul personajului din povestirea Pecenegul: . Ceea ce este interesant la Cehov, este faptul că, deși oamenii nu cred în Dumnezeu și nu înțeleg învățătura creștină, ei, totuși, respectă tradiția și îndeplinesc anumite obiceiuri ale Bisericii, dar fiecare din alte motive. Mai există, totuși, rătăciți prin paginile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
cu românii” părăsindu-și, desigur, naționalitatea lor și sărind în baza de articulație și psihologică a românilor (Ib.). După slavi, continuă Philippide, „o importanță oarecare se poate atribui contactului pe care l-au avut dacoromânii cu popoarele vechi turcești, cu pecenegii adică, cu uzii și cu cumanii” (II, 350). Considerând că între dacoromâni și aceste popoare au avut loc contacte îndelungate, mai ales în partea estică a spațiului dacoromân, el pune pe seama acestor neamuri denumiri precum Bahlui, Bârlad, Berheci, corhană, Covurlui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
XV-XVII când românii s au aflat în contact cu turcii. Pentru perioada mai veche istoricii limbii vorbesc de contacte cu diverse neamuri turcice, care s-ar fi petrecut în secolele X-XIII. Pușcariu îi menționează în acest sens mai întâi pe pecenegi, care însă nu sunt turcici. Toponime ca Peceneaga, Pecenegul, Beșineu, Beșinou, Beșinova, răspândite pe teritoriul dacoromân, provin de la rădăcina autohtonă vesǐ, echivalentul lui vicus, la fel ca uzii, iazigii menționați de autor în continuare ca neamuri turcice (Ib.). Nici cumanii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]