1,747 matches
-
cumpere nimic. Bunicul meu recunoștea acea disperare și știa că acum, cu pensionarea lui forțată, aici era locul potrivit pentru el. În timp ce se Îndrepta grăbit spre cartierul de vest, În ochii lui Lefty se Învârteau roțile de ruletă. Când apăsa pedala accelerației, zornăitul zarurilor de la table Îi umplea urechile. Sângele i se Înfierbânta de la o veche pasiune, o creștere a pulsului pe care n-o mai simțise de când cobora de pe munte ca să exploreze străzile lăturalnice ale Bursei. Parcă lângă trotuar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bunurile ei și ale bunicului meu - măsuța de alamă, cutia pentru viermi de mătase, portretul patriarhului Athenagoras -, dar nu s-a obișnuit niciodată cu luminatorul, care era ca o gaură În acoperiș, cu robinetul de la baie, care pornea cu o pedală, sau cu bizara cutie vorbitoare din perete. (În fiecare cameră de pe Middlesex era câte un interfon. În 1940, când fuseseră instalate - la mai bine de treizeci de ani de când fusese construită casa Însăși, În 1909 -, interfoanele probabil că funcționaseră toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
laptele. Îi ieșiră și pe nas câțiva stropi, făcând pe toată lumea să se pună și mai tare pe râs. Apoi o vedeam după ore, mergând pe bicicletă cu un băiat necunoscut. Se cățăra pe șaua bicicletei În timp ce el stătea pe pedale. Nu-l apuca de mijloc. Reușea doar prin echilibru. Și asta Îmi dădea speranță. Într-o zi, la oră, domnul da Silva rugă Obiectul Obscur să citească din carte cu voce tare. Lenevea În banca ei, ca de obicei. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bucăți de metal, capace vechi de roți, cutii de conserve, o pereche de chiloți bărbătești aplatizați. Într-un pasaj zăcea o mașină dezmembrată: fără cauciucuri, cu parbrizul făcut țăndări, cu toate accesoriile de crom desprinse și fără motor. Milton apăsă pedala de accelerație, ignorând penuria - nu numai de benzină, ci și de multe altele. Era, de exemplu, o penurie de speranță pe Middlesex, unde soția lui nu mai simțea nici o mișcare În ombilicul ei spiritual. Era penurie de mâncare În frigider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dirijeze spre zona de control. Până la urmă Milton se lăsă păgubaș. Băgându-și capul la loc În mașină, apucă de volan și trase supus mașina pe banda liberă. Dar de Îndată ce trecu de ghereta vameșilor, Își Înfipse mocasinul cu ciucurași În pedala de accelerație și Cadillacul demară, scrâșnind din cauciucuri. Acum chiar semăna cu o urmărire de mașini. Căci pe pod părintele Mike accelerase și el. Șerpuind printre mașini și camioane, gonea spre fâșia internațională, cu Milton pe urma lui, clipind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
urma lui, clipind din faruri ca să anunțe lumea să se dea la o parte. Podul se arcuia deasupra râului Într-o parabolă plină de grație, cu luminițe roșii pe cablurile de oțel. Cauciucurile Cadillacului zumzăiau pe suprafața striată. Milton apăsase pedala până În podea, Îmbătând mașina cu benzină, cum spunea el. Iar acum diferența dintre automobilul de lux și mașina ultramodernă din desene animate Începu să se vadă. Motorul Cadillacului vuia de putere. Cei opt cilindri răbufneau, iar carburatorul absorbea cantități imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei arată proaspătă și scânteietoare, corpul e prins în cei mai scurți pantaloni și o vestă de ciclism din lycra. Părul are aceeași culoare ca al Jemimei de pe ecran. Stă pe bicicletă, uitându-se la aparat, cu un picior pe pedală. Se sprijină spre înainte și râde. Nu arată ca un model, arată ca o tipă extrem de drăguță, pozată de iubitul ei într-o zi de vară. ― Știi ce urmează să spun, nu? îl întreabă Geraldine zâmbind. ― Știu ce urmează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Știu ce urmează să spui, răspunde Paul, care ia poza cu fata pe bicicletă și o scanează. Decupează și atașează. Dă click și pune umbre. Și iat-o: svelta, superba Jemima Jones, stând călare pe bicicletă, cu un picior pe pedală, într-o zi caldă de vară. Paul pune poza pe o dischetă și printează fotografia, după care i-o dă lui Geraldine. Trebuie să recunoască, a făcut o treabă incredibilă. ― Ești un geniu, spune Geraldine, și pe neașteptate îi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o să creadă, ce-o să spună? Dau din cap că nu. ― O să fie uluit, râde ea. Hai că te duc acolo. Haide, o să fi bine. Ține minte, e doar Ben amicul tău. ― Exact. E Ben! Sărim în mașină și Lauren apasă pedala de accelerație, iar trei minute mai târziu mă dau jos. Îmi fac cu adevărat griji: crampele pe care le simt în stomac îmi dau aproape aceeași senzație de rău ca tratația de noaptea trecută. Ben nu-i aici. Iau loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la viraje. Ieșiserăm dintre păduri. Acum drumul se depărtase de râu și urca. Radiatorul fierbea. Tânărul se uita agitat la aburii și la apa ruginie care ieșeau din radiator. Motorul Începuse să hârâie și Guy apăsa cu ambele picioare pe pedala de viteza-ntâi; mașina urca și urca, apoi se dădea În spate, și iar În față, și iar urca, până când, În cele din urmă, am ajuns sus, pe platou. Hârâitul Încetă și În liniștea care se lăsă brusc puteam auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și o mașină, ce-i drept nu la fel de mare și de puternică precum e automobilul părinților - dar, parcă, la fel de frumoasă. E de aceeași culoare ca Vetuța, cu patru roți și volan, tot ca ea, numai că, în loc de motor, are două pedale pe care Sorin le împinge cu piciorul, mai des ori mai rar, atunci când vrea viteză mai mare sau mai mică. Au ajuns la parterul blocului în care locuiesc. Un anunț îi înștiințează că liftul funcționează începând chiar de azi, de la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
războaiele de țesut. Țesătoarele povestiră că negresa fusese impresionată de măiestria lor, mai mult decât alți turiști, care considerau că trupurile lor erau simple prelungiri ale mașinilor. Polițiștii o urmăreau pe o tânără mișcându-și picioarele cu agilitate când pe pedalele interioare, când pe cele exterioare ale războiului de țesut, cu tălpile arcuite și Încordate dansând pe ele. În același timp, mâinile ei lucrau În alt ritm, trăgând de o sfoară exact cât trebuia de tare ca să facă suveica de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
azi o bucată care știe că-mi place cu deosebire. Muzica corpului ei m-a impresionat însă mai mult decât muzica însăși. Mișcările brațelor, ale bustului la dreapta și la stânga, viforul dibaci al mâinii când întorcea pagina, mișcarea piciorului pe pedală, laitmotiv discret al muzicii de imagini, făceau pentru mine cea mai tulburătoare simfonie. Valsul lui Chopin acompania muzica corpului ei... (Cam emfatic, iubitul meu!) La sfârșit, după o linie trasă cu degetul cel mare, parcă mânios, peste toate clapele de la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
poate? Sau chiar Wallace, mâncând direct din cutie, fără oțet sau sos? Wallace ar fi lăsat firimituri pe masă și furculița murdară, urme neglijente că a mâncat. Sammler dădu drumul Înapoi În coș cercului de metal tăiat, luă piciorul de pe pedala găleții și se duse În sufragerie. Acolo pipăi grătarul șemineului, pentru că Shulei Îi plăcea focul. Era rece. Dar seara era caldă. Asta nu dovedea nimic. Apoi urcă la primul etaj, amintindu-și cum se jucase cu ea de-a v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
i-a zis „La mulți ani“ când a trecut pe lângă ea. Un pic mai târziu, un bărbat s-a oprit și a înjurat-o, cu o vehemență surprinzătoare, pentru că nu avea lumină la bicicletă. Pe la ora cinci, era deja înghețată. Pedala prin orașul înghețat, în căutarea unei cafenele deschise. În Clerkenwell, a găsit una - înghesuită, supraâncălzită, plină de aburi de mâncare și de zăngănitul aspru, metalic, al tacâmurilor. A comandat ouă și pâine prăjită și o ceașcă de ceai, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
lipit de tovarășii săi, acest soldat aleargă cu o viteză impresionantă, izbind (othismos) linia dușmană în încercarea de a o rupe. Hydraulus: orgă al cărei nume provine din grecescul hydros, „apă“. Presiunea exercitată prin intermediul unor pompe manuale sau al unei pedale permite introducerea aerului și emiterea sunetului prin tuburi. Multe mozaicuri redau acest instrument, în timpul luptelor de gladiatori. Illiria: cu acest nume erau desemnate Pannonia, Ungaria actuală și o parte din Austria, Maesia, Serbia actuală, o parte din Bulgaria și Dalmatia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de frumoasă și fină va pleca mai departe. La revedere, prințesa mea din Cooch Behar, fie să ne-ntâlnim din nou... Sunetul vocii sale subțiri, cântând cu atâta curaj, reuși să-l înveselească un pic. Cam pe când paznicul de noapte pedala în drum spre casă, venind dinspre cartierul bogat în care lucra, Sampath se clătina pe picioare din cauza lipsei de somn. Fiuu... fiuuuuu fiuuu - sufla paznicul din fluier parcă din dorința răutăcioasă de a-i trezi pe toți cei care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
putea suporta sucul de ceapă pe care va trebui să-l bea. Nici nu analizase cum se cuvine problema și nu hotărâse ce atitudine să ia față de tot tărăboiul ăsta, când îl auzi pe domnul Chawla sosind cu ricșa cu pedale cu care venise tocmai de pe deal. Întâmplător, locuința inspectoratului sanitar șef era prima de pe drumul de la livadă la Shahkot. Medicul ridică surprins privirea când ricșa, grație impulsului dat de o pantă lină de la nord de bungalow, alunecă până în fața verandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
senin. Birourile firmei de relații cu publicul la care lucra Baby erau pe o alee mică de pe strada Bond. Am trecut peste piața Grosvenor și în josul străzii Park Lane, simțindu-mă ca o mumie, cu mâinile pe volan, picioarele pe pedale, de parcă aș fi fost pe pilot automat. Îmi trecu un fior rece pe spatele gâtului și, în ciuda soarelui care îmi atingea pielea, se simțea rece, ca ceva ce fusese resuscitat la morgă. Am trecut pe Knightsbridge, în josul străzii Sloane, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ar interesa exemplarul ăsta de femeiușcă răufăcătoare. Adevăratul cap de operă . . . Auzi, Mini? In tăcere, vocea liberă a lui Nory nu făcea, totuși, lui Mini nici o plăcere. Trecea și se muia prin acea ceață nocturnă ca o notă sonoră prin pedală. - Da! zise parcă de pe un alt țărm. Da! Un cap de operă a fost atunci când Elena a spus că renunță la logodnă și crede nimerit ca Mika-Le să-i ia locul. E chiar soluția unică ce-i pare cuviincioasă pentru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ăl cu bicicleta se porni de unul singur spre Dunăre, ca să Întrebe pe marinari cum se arată lucrurile pe alte meleaguri. Cauciucurile ronțăiau mărunt țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Lanțul neuns scârțâia cumplit la fiecare opintire În pedale, iar mecanismele din butucul roții din spate trosneau din când În când de parcă s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi opărea ochii, mintea i se oprise din pricina trudei, mâinile Înțepeniseră pe coarnele ruginite, gura și nasul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o să vă faceți unul altuia felul și-o să vă Închipuiți c-o ardeți cu cine știe ce actriță văzută prin pozele din ziare”), soldații tot adormeau, cu capul sprijinit de camaradul care era regulamentar la somn. Șoferul, tot opintindu-se În volan, pedale și-n măciuca schimbătorului de viteze, Începea să se plictisească. Deschidea geamul, ca să nu-l ia somnul, Își cânta cu voce tare, se ciupea până Îi dădeau lacrimile ori, când nu se mai putea Împotrivi cu nici un chip ispitei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și răcoarea Îi făcea bine acum. Se simțea În putere și avea o liniște care Îl Îndemna să ia hotărâri fără să șovăie. Se urcă În cabină și porni motorul. Coborî geamul din stânga, Își potrivi oglinda și se opinti În pedale. După un timp, Începu să coboare Încet, cu frâna de motor, coasta dinspre Dunăre a satului. Motorul duduia și scotea fum. La un hop mai adânc, mașina sări din viteză și luă avânt. Cătănuță Își propti amândouă picioarele În pedala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pedale. După un timp, Începu să coboare Încet, cu frâna de motor, coasta dinspre Dunăre a satului. Motorul duduia și scotea fum. La un hop mai adânc, mașina sări din viteză și luă avânt. Cătănuță Își propti amândouă picioarele În pedala lată de frână, dar nu se Întâmplă nimic. Nici volanul nu-l asculta. Trăgea de el cu furie și disperare, Însă mașina nu-și schimba direcția. Viteza creștea. Cătănuță izbi ușa cu umărul și se aruncă afară. Se ridică numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și punându-le cap la cap cu alte multe povești și Întâmplări, el izbutise să-și Înlănțuiască gândurile și să afle fără greș unde trebuia să sape ca să găsească urme ale istoriei. Cei trei băieți apăsau cu nădejde și nerăbdare pedalele care făceau să scârțâie lanțurile obosite și neunse. Într-un târziu, când erau departe binișor de sat, Baronu Îl luă la Întrebări pe Vieru, care tăcea misterios: „Zi, bă, dă-te dracului, unde mergem și ce căutăm, că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]