498 matches
-
casă / n-are taine / n-are cufăr / pentru haine // bunicule cine azvîrle muguri / în copacii de pe dealurile anilor mei // binecuvîntarea / de zei // bunicule de ce-i atît de luminoasă / fereastra veche lîngă care stai // pe aici neîncetat își are-un înger / pedestru cale înspre Rai // bunicule pe unde pasu-ți scrie / florile toate se îndrăgostesc // îndrăznesc / să-mi fie cetate // bunicule ce îți aduce înserarea / cînd umerii și gîndu-ți înconjoară // iluminări din locurile unde / nu ajung luminile de-afară" (Dialoguri). Viața se îngemănează
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
fi acceptată ca indicând o autoiluzionare a lui Călinescu („imensă capacitate de iluzionare” zice colegul meu în volumul citat) și în orice caz o enormă părere despre sine. Ea are avantajul de a fi cuprinzătoare și structurată, pe când o lectură „pedestră” din textele respective ale volumului XII, cuprinzând postumele, nu distinge decât un haos în care intenția inițială se pierde adesea pe drum și cititorul prezumtiv alege ce vrea. Într-un text foarte interesant, numit de editori „Progresism” și „realism” în
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
parohul rom. cath. din Cetate o «benedicțiune» în cimitirul militar din drumul Lipovei. Tot cu acest prilej se vor rosti două discursuri: unul de către un fost ofițer și din unul din reprezentanței Romei în italienește. Dela cimitir publicul va trece pedestru în convoiu până în fața Camerei de Comerț și Industrie spre a asista la desvelirea monumentului. La ora 11. 30 va avea loc desvelirea statuei pe locul desemnat de Consiliul comunal, în fața Camerei de Comerț. Păr. Dr. P. Țiucra va săvârși
Agenda2005-40-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284276_a_285605]
-
se ițească vreun bust de erou civilizator cu bătaie județeană, dacă nu cumva chiar comunală, vreun cavaler, vreo cruce - impozantă ca dimensiuni și catastrofală ca proporții - , vreun cărturar în exercițiul funcțiunii, vreun insurgent romantic sau vreun mare voievod călare sau pedestru. Dacă e să arondăm geografia națională în funcție de presiunile istoriei, atunci putem spune horărît că Transilvania este fieful simbolic al Iancului, avînd drept cap de serie acea capodoperă a deriziunii din Clujul lui Funar - anomalie care, în noile condiții, ar trebui
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
va căuta îndată pe Traian, ibericul înfiat de Nerva Traian, cuceritorul Daciei și coordonatorul primelor măsuri de romanizare a noului teritoriu adăugat Cetății Eterne: romanizare mai ușor de înțeles după ce ne familiarizăm cu structura legiunilor romane. Ele conțineau, pe lângă luptătorii pedeștri sau ecveștri, cărturari și învățători, constructori și topometri, ceramiști și fierari, curieri "poștali" și constructorii unor instalații de asalt, ba chiar astrologi. în teritoriile cucerite, legiunile lăsau în urmă numeroși veterani, ce căpătau cu acest prilej statutul de cetățean roman
Iubire de profet by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15564_a_16889]
-
Cavaleri, criticii au fost pretutindeni unde era frontul mai slab. Cărtărescu n-a avut "decât cu mâna-un semn a face", că publicul s-a strâns ca la comandă. Dar, ca întotdeauna, cei care au dus greul bătăliei au fost pedeștrii, infanteria, marii anonimi: cititorii. N-o mai lungesc. La Bookfest, cărțile au câștigat bătălia. Duminică 21 iunie, ziua cea mai lungă a anului, a marcat, simbolic, victoria cărților. Deocamdată. (Suntem pregătiți pentru posibile contraatacuri.) P.S. Scena cea mai tare a
Bătălia cărților Bookfest 2009 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/7171_a_8496]
-
cînd și foarte rar se auzea pe pod duruitul unei caleșce, în care era vreun boier ce se ducea la o partidă de cărți, sau un fiacru ce trecea ca săgeata și lăsa să se zărească niște bonete femeiești. Nici un pedestru nu era pe uliți, afară de fanaragiii care striga regulat raita. O caleașcă trecu în fuga cailor pe ulița mare, apucă ulița sf. Ilie, și făcînd în stînga, luă la deal pe lîngă zidul sf. Spiridon și tot suindu-se pînă-n
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
vechi de velur". Este un spirit al bunei rânduieli, al primatului sufletului, al așezării într-un cosmos ordonat-extatic, mental căruia îi vine foarte la neîndemână să facă trecerea spre un teritoriu bântuit de duhul distrugerii, al nimicniciei și al deriziunii pedestre, cum e, în datele de bază, lumea-marfă, nouă contemporană: "Proteze de îngeri cu ochii scobiți de neon,/ Înmulți-vor Ťoamenii-massăť;// Va fi numai seară și ultima zi... O, Dies Irae!/ De când am ales libertatea de-a fi/ Numai materie" (O
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
rînd, regală. Pentru mulți dintre liberalii stîngiști ai prezentului, somptuozitatea ritualurilor din această zonă (a se vedea numai ritualul schimbării gărzii, desfășurat, cu precizie metronomică, în fiecare zi, la 11.30 a.m., cînd tunicile roșii - semețe și aparent intangibile - intră, pedestru și călare, în sunet de fanfară militară, pe poarta din stînga a palatului, pentru a-și înlocui colegii din ajun) are ceva vetust, constituind un anacronism deplasat. Pentru vizitatorul din țară balcanică, realitatea devine însă puțin diferită. Faimosul gentlemandin istoria
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
cititor, de a-i împărtăși acestuia adevăruri științifice. Rezultatul este o mare cantitate de pagini indigeste, cu prelegeri plicticoase de istorie ori de economie politică, de platitudini asupra "progresului societății". Inginerul Ion Ghica filozofează adesea în spirit pozitivist sau povestește, pedestru, istoria recentă a Principatelor. Uneori, asemenea pagini covîrșesc restul - și atunci avem a face cu bucăți eșuate (precum Liberalii de altădată. Din timpul zaverei, cele două scrisori Căpitanul Laurent etc.). Din fericire, asemenea compuneri ideologice rămîn minoritare în raport cu ansamblul. De
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
rău", detectând, prin simple și prozaice întrebări, verigi slabe în logica realistă. Cum supraviețuiesc cei doi pe acest peron al unei gări părăsite? De unde își iau mâncarea și apa? Cum fac față celor mai elementare impulsuri biologice?... Dar lectura aceasta "pedestră", justificată pe terenul realismului obiectiv, nu ar ține cont tocmai de alegorismul accentuat și profund al cărții. De la motto și până la ultimele propoziții, romanul e un arc voltaic al Ideii. Un proces în toată regula se desfășoară aici: o succesiune
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
Cantemir. Dragoș Moldovanu afirmă că principele se adresa unui public care cunoștea deja figurile folosite de Cantemir, de exemplu, hiperbatul. Cantemir trebuia să recurgă la forme excesive ale hiperbatului care să-l șocheze "nu doar pe cel deprins cu limbajul pedestru, ci pe cel obișnuit deja cu hiperbatul" (2002, p. 154). La Cantemir secvența se transformă într-un rebus (s. mea - P.V.) a cărui dezlegare solicită o pregătire specfială, o inițiere în retorică și în limbile clasice..." (2002, p. 160). Dar
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
literatură care suflă, nu pe asociații moarte, pe care le șterg de praf pedante studii universitare: "prețuim mai mult opera unui "foiletonist" personal, decât critica didactică și sistematizată a spiritelor universitare ce lucrează pe impresii definitiv clasate, cu erudiție și pedestră metodă." De prisos să spun cîte rezerve de cerneală s-au dus, și mai trebuie încă, pe a lua partea unei tabere, sau celeilalte. Firește, propriile alegeri și experiențele de excludere/ includere trăite cu una ori alta dintre tagme rămîn
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
irosită" (ibidem). Întrebarea e cît preț am putea pune pe cuvîntul nostru, palidă, neputincioasă umbră a Logosului divin. Poate fi acesta utilizat, prin mijlocirea grației de orfică esență, ca un vehicul al năzuinței mistice, sau rămîne în zona naturalistă, instrument pedestru de comunicare? Aici contează opțiunea personală a autorului (firește, a unuia cu orizont spiritual), care-și poate celebra creația drept un reflex al divinității, drept lumen, ori, dimpotrivă se simte stînjenit de imperfecțiunea esteticului, de caracterul său de hybris neînstare
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
substituții visam ca seva țării să se stingă? doream un prinț frumos - pe baricade dar prințul se castrase cu muscalii și în spontane imnuri și-n balade s-au altoit abjecți in saturnalii curgeau opinci din epoca străbună cizme purtau pedeștrii - moscoviții strigoi ce-n fața lumii - mătrăgună se încuscreau cu cei afurisiții nu mai am tuș să mâzgălesc zăpada dar nu chemați poeți scălâmbi să scrie ce îngeri ne-au târât în azăvada acestor cruci de vagă veșnicie vânează corbul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și frontiera. Mare bărbat. Echipament slab. Cocarde tricolore în coarnele boilor. De gîtul boilor. Aliatul nostru tradițional, dezideratul nostru tradițional. Carp ca o Casandră... Nu s-a împlinit prevestirea. Nu atunci. În acea zi, 14 august 1916 pe înserate, jandarmi pedeștri anunțau suflînd în goarne mobilizarea generală. Pentru a hotărî atitudinea României, regele convocă la castelul Peleș un consiliu de coroană. Participară "marii bărbați ai țării", cei care de bunăvoie își schimbaseră liniștea pe grijile cîrmuirii. Organismul nu era constituțional ci
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
era timp pentru dezbateri el se încheie relativ repede, nu mai înainte ca Petre Carp să-și facă auzit (încă o dată) sumbrul lui glas de Casandră. Prevestirea nu avea să se adeverească. În aceeași zi - 14 august - pe înserate, jandarmii pedeștri anunțau suflînd în goarne mobilizarea generală. În Valea Negrului școala se afla peste drum de primărie. Era o clădire scundă și lungă, cu o prispă de lemn în față. De pe această prispă învățătorul împărțea primăvara premii și coronițe elevilor aliniați
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
am văzut în Ars poetica. Venită după întreaga desfășurare a textului într-un registru "înalt", poanta prozaică dată brusc la sfîrșit, schimbă deodată sensul, răsturnîndu-l prin relativizare și ambiguitate, ca în Iarnă tîrzie cînd, după o fastuoasă reverie poetizantă apare pedestru ultimul vers: "Mai mi-au căzut azi noapte-n vis trei dinți". Poantele acestor parodii erau menite, în gîndul poetului, să contracareze gravitatea obosită a poeziei înaintașilor și să contrarieze orizontul serios al așteptării contemporanilor. Ca și tablourile naturalist-sordide din
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
are cel puțin meritul de a fi clară, așa cum se vor dovedi și destule alte indicații: prea s-a făcut tapaj pe acest subiect. Personal, înclin să-i dau - măcar din perspectiva formulării tranșante și de un bun simț cam pedestru - dreptate. Și nici nu s-ar putea altminteri, de vreme ce argumentele (exact așa!) nu sunt - oricât interes politic ar fi la mijloc - corupte de nebuloasele ideologice ale limbajului de lemn. Să spicuim: În dimineața de 27 august, s-a lăsat în
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
părților, nu printr-o laborioasă analiză, ci pe calea simplei emoțiuni estetice, poate fi punctul de plecare al unei metode critice". În treacăt fie spus, iată și sugestia unei ,,sinteze" adecvate, intuitive, deosebită de cea a adiționărilor factologice, a ,,construcției" pedestre. Nu putem respinge factorul irațional, misterios, spectrul ireductibil al creației, indiferent de domeniul acesteia (literar, filosofic, științific etc.), deoarece ar însemna a o oculta, lucru pe care l-a înțeles exact raționalistul sceptic și circumspect care a fost E. Lovinescu
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
a rămas în istorie ca moment al plecării lui Napoleon către locul exilului. Era ceață și frig. La propriu și la figurat. în curtea de la Fontainebleau, fostul împărat și-a luat rămas bun de la fosta gardă, Regimentul 1 grenadieri pedeștri, și marinarii din garda cea tânără. De dincolo de grilaj, scena era privită de ochii parizienilor. - Ofițeri, subofițeri și soldați, îmi iau rămas bun de la voi Î...Ă Plec! Voi, prietenii mei, continuați să slujiți Franța. Nu deplângeți soarta mea. Cu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
puseseră între timp pariuri. Cei cu mize mari aveau ochii injectați, își agitau pumnii. Pe neașteptate, teatrul de luptă începe să se învălmășească. Atacă „albele”. Doi pioni au încolțit un cal, acesta execută o întoarcere neregulamentară, pe când unul dintre luptătorii pedeștri se aruncă cu toată puterea și-l doboară pe dată la pământ. „Ce minunată execuție!” exclamă măria sa în megafon, fără să ia aminte la „nechezatul” dureros al celui căzut. Pionii albi se aruncă cu grămada asupra celor doi ofițeri negri
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Dunării sunt ocupați de populațiuni de limbă și rasă română, român corăbier abia se va găsi. Numai oamenii de munte coboară pe plute cu repejunea săgeții apele Bistriței ș-a altor râuri, pentru ca, ajunși la port, să se 'ntoarcă acasă pedeștri. E dar cam bizară forma în care foaia guvernamentală gândește a se realiza dezvoltarea navigațiunii române, căci o societate bulgaro - franco - engleză, în parentez și română, e măcar pe trei sferturi tot atât de puțin română ca cea austriacă - căci ce-mi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
din ambele laturi; se încrucișară, apoi căzură cu un ropot ca de grindină, decimând rândurile dușmane. Imediat după aceea, cu strigăte sălbatice, cele două cavalerii se năpustiră una împotriva celeilalte în galop și, aproape imediat, se aruncară înainte și războinicii pedeștri ai celor două armate, stropind totul împrejur în timp ce alergau prin apa râului. într-un huruit ca de tunet, cele două armate porniseră de acum la luptă. Sebastianus îl văzu pe războinicul cu brâu trecând iute de-a lungul albiei râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
luptei, astfel că puseseră mâna pe săbii și pe buzduganele țintuite cu cuie de fier sau cu dinți de urs, în vreme ce burgunzii, mulți dintre ei apărați de platoșe groase, izbeau cu înfricoșătoarele lor securi cu două tăișuri. Constrânși să lupte pedestru, hunii țineau cu greu piept atacului dușmanilor, însă numărul lor mare le compensa în parte inferioritatea. Stând pe un loc ceva mai înalt decât punctul în care se desfășura confruntarea, Sebastianus își putea da seama de mersul general al luptei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]