393 matches
-
cașaloților ("Physeter macrocephalus") și rechinilor mako. Scombroidele sunt dioice (au sexele separate) și majoritatea au un dimorfism sexual slab sau absent în culoare. Cele mai multe specii depun fracționat icrele în apele tropicale și subtropicale, adesea în apropiere de țărm. Icrele sunt pelagice și eclozează în larve (alevini) planctonice. Populațiile mai multor specii s-au redus foarte mult datorită pescuitului intens și figurează pe lista roșie a IUCN ca specii amenințate: Multe specii de scombroide au o mare importanță economică ca pești comestibili
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
le sau baracudele (Sphyraenidae) sunt o familia de pești teleosteeni marini pelagici, de talie mică sau mijlocie, răspândiți în apele temperate, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. Au corpul fusiform, asemănător cu o săgeată, acoperit cu solzi mărunți, cicloizi. Capul este alungit, cu un bot ascuțit. Gura mare orizontală
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
albastră sau verde pe spate cu reflexe argintii și diferite ornamentații; albă pe abdomen. Sunt răpitori lacomi și se hrănesc în principal cu pești, mai rar cu moluște și crustacee. Depun fracționat icrele, adesea în apropiere de țărm. Icrele sunt pelagice. Pot să atace oamenii. Au importanță economică ca pești comestibili și sunt pescuite artizanal sau sportiv. Speciile mari ("Sphyraena barracuda"), trebuie evitate din cauza riscului de intoxicație cu ciguatoxină. Familie sfirenide cuprinde un singur gen, "Sphyraena", cu 27 de specii. Pești
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
longitudinale galbene sau pete întunecate. le sunt pești marini răspândiți în apele temperate calde, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. În Marea Neagră se întâlnește o singură specie: luciul ("Sphyraena sphyraena"), originar din Oceanul Atlantic și Marea Mediterană. Sunt pești pelagici sau demersali, cei mai mulți dintre ei trăiesc în apele de lângă țărm de mică adâncime: golfuri, estuare sau în vecinătatea recifelor de corali; unele specii trăiesc la suprafața în largul oceanelor sau până la adâncimi de 100 m sau mai mult. Juvenilii "Sphyraena
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
diurne, în timp ce altele sunt nocturne și se întâlnesc în bancuri (cârduri) inactive în timpul zilei. Baracudele adunate în bancuri depun fracționat (de mai multe ori într-un sezon) icrele în apele tropicale și subtropicale, adesea în apropiere de țărm. Icrele sunt pelagice. Multe specii de sfirenide au importanță economică ca pești comestibili și sunt pescuite artizanal sau sportiv cu undița de mână, setca, traulul, plasa pungă, fiind atrase de momeli artificiale. Carnea baracudelor este comercializată în stare proaspătă, congelată, uscată, sărată sau
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
le sau scrumbiile șarpe (Gempylidae) sunt o familia de pești teleosteeni marini pelagici, de talie mijlocie sau mare, răspândiți în apele foarte adânci din regiunile temperate, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. Au corpul alungit, comprimat, acoperit cu solzi mici sau sunt golași (fără solzi). Gura mare, neprotractilă este înarmată
Gempilide () [Corola-website/Science/330873_a_332202]
-
de coastă de mică adâncime. Sunt înotători rapizi și prădători voraci. Se hrănesc cu pești, calmari și crustacee. Juvenilii și peștii imaturi se hrănesc în mare parte cu krilli ("Euphausiacea"), crustacee planctonice mici și pești mici. Icrele și alevini sunt pelagici. Au importanța economică. Se ridica noaptea aproape de suprafața apei și mai multe specii sunt obiectul unui pescuit local comercial cu paragatele și traulul. Carnea lor este foarte gustoasă, dar puțin abundentă. Sunt comercializați mai ales în stare proaspătă, sărați sau
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
primei înotătoare dorsale. le sunt pești marini care trăiesc în principal în apele calde din regiunile tropicale și subtropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific, de obicei epipelagici deasupra termoclinei, dar în lunile de vară ei urmează bancurile de pești pelagici de talie mică în regiunile temperate sau reci pentru ai prinde și a se hrăni cu ei și se întorc în apele calde pentru depunerea icrelor. Sunt relativ mai putin comuni în Marea Mediterană ("Istiophorus albicans", "Kajikia albidus", "Tetrapturus belone", "Tetrapturus
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
mare în toată lumea (mai ales pe piață japoneză) și au o carne foarte apreciată, consumată de obicei în stare proaspătă în regiunea mediterană. Sunt extrem de populari în pescuitul sportiv. Sunt pescuite comercial și sportiv cu undițe tractate, paragate flotante, setci pelagice, ocazional cu harpoane. Captura totală de istioforide raportată în zona de pescuit 31 (partea centrală din vestul Oceanului Atlantic) a fost în 1997 de 1930 t (numai pescuitul comercial). În Atlantic și Marea Mediterană în 1977 au fost capturate 4000 t Au
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
din apă. În România devine matur sexual la vârsta de 8-9 ani și se reproduce numai în stațiile de reproducere artificială. Se practica tot mai frecvent reproducerea naturală dirijată după o prealabilă stimulare cu extracte hormonale (agenți estrogeni). Icrele sunt pelagice și au diametrul de 0,7-1,0 mm și o culoarea cenușiu-verzui. După hidratare, diametrul icrelor devine 3,5-4,5 mm. O femelă depune în medie 500.000 icre sau 100.000 - 150.000 icre/kg. Singerul crește repede, cu
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
200 m adâncime, formează adesea bancuri aproape de suprafață. Pălămida întreprinde migrații de hrănire și de reproducere primăvara din Marea Mediterană și Marea Marmara în Marea Neagră, iar de aici toamna se întoarce la locurile de plecare, unde se și reproduce. Depune icre pelagice. În Marea Mediterană, Marea Marmara și Marea Neagră depunerea icrelor are loc în mai-iulie. Este un răpitor lacom și nesățios și se hrănește în principal cu pești (sardeluțe, hamsii, scrumbii, șprot, stavrizi, puiet de chefal și puietul propriu), mai rar cu crevete
Pălămidă (pește) () [Corola-website/Science/330953_a_332282]
-
100-1000 icre de 2,5-3 mm diametru, sub pietre sau într-o gropiță care este săpată în prundiș, în nisip sau pietriș de mascul cu aripioarele lui pectorale. Ecloziunea durează mai mult timp: după 4-5 săptămâni ies larvele, care sunt pelagice un timp îndelungat. Masculii păzesc cu strășnicie ponta, fiind foarte agresivi în acest răstimp, apoi devin canibal, mâncând icrelor depuse de către femelă. Zglăvoaca are o importanță locală. Cantitățile pescuite sunt mici. Pescuitul se face cu mâna pe sub pietre, de asemenea
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
Sabița (Pelecus cultratus) este un pește pelagic anadrom dulcicol sau salmastricol cu o lungime de 25-35 cm (maximal 60 cm) și o greutatea de 300-400 g (maximal 2 kg) din familia ciprinidelor, din apele mari curgătoare de șes (mai ales cursurile inferioare ale fluviilor) sau stătătoare (limanuri
Sabiță () [Corola-website/Science/331518_a_332847]
-
apele dulci și în estuare din sud-estul Asiei. Se reproduc în mare, perioada de reproducere variază în funcție de temperatura apei. Maturitatea sexuală este atinsă în al treilea an la masculi, și al patrulea an la femele. Ouăle și larvele lor sunt pelagice. Mugilidele sunt omnivore, se hrănesc cu plante mici, nevertebrate, plancton, perifiton și detritus pe care le scormonesc în sedimentele de pe fundul mărilor și al râurilor învecinate, și le se filtrează cu ajutorul branhiospinilor. Sunt pești abundenți și în mod regulat pescuiți
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
mandibulei, lungă de 2,0-2,5 cm, care îi servește pentru a atrage prada, pe care o apucă fără a ieși din nisip. Se hrănește cu pui de pește, pești mai mici, moluște, echinoderme, anelide, alge și plante. Depune icre pelagice transparente, în iulie-septembrie. Are importanță economică redusă. Se pescuiește în cantități mici.
Bou de mare () [Corola-website/Science/331064_a_332393]
-
mai mare de specii marine afectate. Aceste fragmente din material plastic, descompuse în microparticule aflate în suspensie în coloana de apă, sau depuse în sedimente, încetinesc sau împiedică transferul vertical de oxigen. Datorită dimensiunilor mici și prezenței atât în ecosistemele pelagice cât și bentonice, microplasticele pot pătrunde în lanțul trofic, de unde sunt ingerate de o serie de viețuitoare marine, incluzând păsări marine, crustacee sau pești. Efectele ingerării microplasticelor au fost identificate și clasificate de către cercetători în trei etape: prima este legată
Microplastic () [Corola-website/Science/333542_a_334871]
-
absente. Cele mai multe specii sunt demersale, care trăiesc aproape de fundul platformei continentale sau partea superioară a pantei continentale, la adâncimi de 35-1550 m. Adulții dulgherului mare ("Zeus faber") și probabil adulții unor altor specii de zeiforme se întâlnesc frecvent în zona pelagică sau în apropierea suprafeței apei. Sunt răpitori; se hrănesc în principal cu alte specii de pești, dar și cu cefalopode și crustacee. Puietul se hrănesc cu zooplancton (copepode, pteropode, larve de pești sau de crustacee). Sexele sunt separate. Femelele cresc
Zeiforme () [Corola-website/Science/333651_a_334980]
-
hrănesc în principal cu alte specii de pești, dar și cu cefalopode și crustacee. Puietul se hrănesc cu zooplancton (copepode, pteropode, larve de pești sau de crustacee). Sexele sunt separate. Femelele cresc mai mari decât masculii. Icrele și larvele sunt pelagice și plutesc aproape de suprafață; icrele sunt sferice, cu un diametru de 1-2,8 mm. Speciile mai mari de zeiforme au o anumită importanță comercială fiind pescuiți ca pești comestibili. Ordinul Zeiformes cuprinde șase familii: Pe litoralul romînesc al Mării Negre sunt
Zeiforme () [Corola-website/Science/333651_a_334980]