1,264 matches
-
folclorică, cel mai evident semn este deochiul (evil eye), capacitatea de a genera stări neplăcute prin simpla privire. Deși uneori se deghizează În oameni umili, cerșetori chiar, cel mai adesea ținuta lor este una aparte, marcată de Însemne specifice congregației (pelerina, tiara, toiagul, toba, amuletele). Adesea sunt Însoțiți de un animal-emblemă (corbul vrăjitorului divin Odin); c) comunitatea lor poate fi organizată ca o societate secretă, bazată pe rituri de inițiere și consacrare și (În tradițiile europene) pe sacrificii sângeroase ( G. Weckman
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acestui ritual. Mai mult, logica pelerinajului tinde spre anularea, pe parcursul său, a celor mai multe dintre sistemele care generează diferențe: acest adevăr este exprimat de numele ritului, care vine de la Însemnul tipic, din Evul Mediu european, al celui care participă la ritual - pelerina. În momentul În care un individ, indiferent de condiția lui socială, decidea să Înceapă un pelerinaj, el comunica și consacra, prin Îmbrăcarea hainei rituale, ruperea de existența anterioară (sistemul de valori și ierarhii specifice universului său cultural) și integrarea Într-
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
în ceea ce părea a fi un loc în care se vindeau artefacte terrane. Își ascuți auzul și ascultă conversația lor. ― Ce crezi că o să vină? Vreun regiment imperial? întrebă un ins bărbos, a cărui siluetă se topea în faldurile unei pelerine soioase. ― Mă îndoiesc, hohoti o femeie. După experiența pe care au avut-o când au încercat ultima dată să treacă fluviul... ― Ar putea desanta, proasto! ― Da, da! Și-apoi cum să plece? Mă aștept mai degrabă să trimită o trupă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Femeia fugise însă cu banii și îl lăsase pe bătrânul soldat să se descurce pe alte căi. Și cum Mos nu era un campion al imaginației, și-a tras boneta pe ochi, și-a învăluit mai bine în jurul corpului o pelerină cumpărată de la o tarabă de vechituri și a început să cutreiere prin oraș. Soldatul s-a convins curând că pe Terra funcționa încă proverbul acela care spune că atunci când mergi pe stradă și crezi că ești văzut de toată lumea, de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
i-o aruncase imediat N'Gai Loon. - Maestre, v-am pregătit camera mea, zise deodată Leka Hinnedi. Fără un cuvânt, N'Gai Loon porni pe urmele quintului, lăsând în urmă o liniște încordată. - Vreau să știu mai întîi ce este pelerina pe care mi-ați dat-o, întrebă pe nerăsuflate N'Gai Loon, după ce Attan Vilerte închisese ușa. - E o mantie pe care am învățat și noi să o folosim de la băștinași. E făcută din fibre vegetale extrase din scoarța unor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
autohtoni, comilitoni ori adversari. În acestea se vizează îndeobște surprinderea aspectelor esențiale și exprimarea lor în formule frapante, memorabile. Multe portrete sunt deosebit de plastice, calitate la care se adaugă uneori justețea, alteori forța polemică: Al. Macedonski este „un prinț cu pelerină”, Dimitrie Anghel - „seniorul lampioanelor”, Camil Petrescu - „un mușchetar de metropolă”, N.D. Cocea - „un gladiator de ocazie”, Nae Ionescu - „cruciatul de ceață”, Nichifor Crainic - „un popă de câmp” etc. Reușitele sunt diminuate de alunecări în manierism, alteori de disproporționate izbucniri pamfletare
ILIESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287522_a_288851]
-
sat de contrabandiști, Arad, [1920]; Pribeag, București, [1920]; Miron Grindea, București, 1921; Oameni care nu vorbesc, București, [1923]; Doine din război, Arad, 1925; Vadul hoților, București, [1926]; Seara a 13, București, [1927]; Cuza Vodă, [București], 1928; Lucrătorul viei, București, [1929]; Pelerina verde, București, 1929. Traduceri: Guy de Maupassant, Duminicile unui burghez din Paris, București, [1908]; Karl Emil Franzos, Vrăjitoarea, București, 1908; Honoré de Balzac, Colonelul Chabert, București, 1910; Al. Dumas, Cei doi studenți, București, 1913. Repere bibliografice: M. Sd. [Mihail Sadoveanu
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
putem încheia prezentarea acestei grupe, fără a aminti și celebra "Damă cu capișon" de la Brassempouy - o capodoperă a artei mobiliare paleolitice. Situl a mai livrat și alte reprezentări artistice feminine („Para”, „Torsul”, „Mănușa de box”, „Figurina cu centură”, „Figurina cu pelerină”), dar niciuna nu se ridică la nivelul artistic al celei dintâi. Este, fără îndoială, cea mai frumoasă figurină paleolitică cunoscută. Atrage atenția mai ales coafura: decorul este divizat în două zone, prima, deasupra frunții, fiind formată din cinci linii profunde
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
Ioan Adam, Interdicția uitării, ST, 1990, 2; Alex. Ștefănescu, Clasicitatea unui avangardist, RL, 1991, 1; Alex. Ștefănescu, Poezie și adevăr, RL, 1991, 16; Miron Kiropol, Plângerea dintâi, CC, 1991, 4-5; Dan Laurențiu, Hanibal intra muros, VR, 1991, 8; Constanța Buzea, Pelerina verde, VR, 1991, 8; Ștefan Aug. Doinaș, Prezența lui Eugen Jebeleanu, „22”, 1991, 34; Adrian Popescu, Eugen Jebeleanu sau masa din colț, APF, 1991, 10-11; Tudor Opriș, 500 debuturi literare, Galați, 1991, 111-112, 119-120, 135; Lovinescu, Unde scurte, II, 45-48
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
de evenimente cotidiene și de mărunte mutații de mentalitate, cititorii se acomodaseră perfect acestui gen de literatură, în care cel mai previzibil lucru era tocmai imprevizibilul! Ținuta ridicolă a lui Sherlock Holmes, ale cărui accesorii obligatorii erau pipa, lupa și pelerina, bastonul de unchieș inofensiv și pălăria tare ale lui Hercule Poirot, plăcerea de a colecționa incunabule a lui Peter Winsey (numele lui întreg e Lord Peter Death Bredon Wimsey!) sunt pure elemente de decor. Detectivul lui Chandler e decupat din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
soldați care sar deja din ea, aleargă spre mulțimea adunată la răspântia drumurilor. Femeile tinere încep să plângă, să râdă, să-i îmbrățișeze pe soldați. Prizonierii tac, nemișcați, absenți. Copilul se va naște sub acest soare de primăvară, pe o pelerină din pânză de cort, pe care un ofițer o va întinde alături de drum. I se va tăia cordonul ombilical cu o baionetă spălată cu alcool, cu lama aceea care a plonjat de atâtea ori în măruntaiele oamenilor. Când țipetele tinerei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care proiectează Lumea Albă.... toate locuințele vopsite în alb, hainele oamenilor să fie în alb, vegetația modificată genetic să fie albă pentru respingerea razelor solare... Cine știe cum se va schimba Terra în următorul secol! Orașul visează După ce s-a așternut o pelerină neagră, brodată cu steluțe argintii, peste orașul oamenilor, după ce s-a stins și ultima lumină din ultima casă, iar pe srăzi se aprindeau rând pe rând alte lumini, Zâna nopții atunci se trezea din somnul cel adânc și pornea la
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
alții. În plus, eram prea mulți în cantină ca să se audă ceva. Abia îl înțelegeam eu pe Vladimir! M-am uitat mai atent în preajmă. Poate era ceva care îl îngrijora. Nu era nimic. Erau, însă, unii elevi care aveau pelerine negre pe ei. Păreau foarte mulțumiți și se uitau în jur să vadă dacă sunt admirați. Le stătea bine. Unii aveau căști și caschete militare ce le veneau pe ochi. Războaie purtate de copii... La unii din ei puteam vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mistuia inima și sufletul și de o nerăbdare care-i făcea mâna rece să tremure. Cu pași rapizi trecu de prima fereastră. Fusese împușcat de două ori de cei doi care se ocupau de coridorul B. Băgă mâna în faldurile pelerinei, apucă mânerele reci ale She'le'ri și le scoase pe amândouă. Văzând că ținta lor nu se prăbușește, cei doi TEG țipară la ceilalți. Încă cinci gloanțe fură prinse de mantie până trecu de a doua fereastră. La strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tren și încă doi, cel puțin, care să aibă grijă de locomotivă. Leveriful, fiind în război, nu-și putea permite să trimită oameni după o gașcă de adolescenți. M-am așezat la o masă, am scos din buzunarul special al pelerinei caietul Împăratului și m-am apucat de scris. Am scrijelit destul de multe evenimente până când să fiu întrerupt de Marcela. Liber locu' ăsta? făcu ea așezându-se deja de partea cealaltă a mesei. Îmi plăcu asta. Acum nu mai este, zâmbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
femeilor sunt în rândurile superioare, sub portic. Până și unii senatori și cavaleri stau de-a valma cu mulțimea. Nu spune însă nimic. Lângă el, călărețul își verifică cu un aer concentrat fibula de pe umărul drept, cu care e prinsă pelerina dreptunghiulară și bălțată. — Evident că noi, trupele de germani, suntem superiori cohor telor pretoriene, rostește cu aroganță. — Nu zău? se minunează Rufus mai mult ca să-l întărâte. Tânărul se împurpurează. — Păi, când un soldat ajunge în garda pretoriană, nu se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întretăiat. Ganymedes șoptește stins: — Cred că a murit... ne-au călcat în picioare... Evreul ridică privirea și ascultă cu atenție. Forfota se apropie de ei ca talazurile unei mări dezlănțuite. — Mulțimea s-a revoltat..., geme nenorocitul. Își încleștează degetele de pelerina lui Pusio: — Au pătruns în arenă... Un val de sânge îi țâșnește din gură și îneacă ultimele vorbe. Mâna alunecă moale în jos. Ochii devin sticloși. Rufus îi în chide cu două degete pleoapele. E prea copleșit ca să reacționeze în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
roman și un general de excepție cum a fost Marcus Antonius a luptat pentru sine, și nu pentru patrie. Germanicus tace, lipsit de argumente. Rămân toți trei cu ochii la Agrippina, care, cu capul și ume rii învăluite într-o pelerină scurtă, se apropie. Antonia încruntă nemulțumită din sprâncene la vederea sto lei pe care o poartă pe dedesubt. Din lână, e drept, așa cum se cuvine unei matroane respectabile, dar nu într-un singur ton, ci în nenumărate ape diferite, pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu siguranță de pe mantaua Aurorei când își pune caii la ham. Nici verdele-închis al mirtului de Paphos nu este mai prejos. Agrippina îi adresează soțului ei un surâs reflectat la nesfârșit de sclipirile delicate de ametist și trandafir alb ale pelerinei. Răspunde însă cu o mișcare țeapănă a capului la salutul musafirului neaștep tat. Oare lâna asta a asimilat toate culorile în care a fost scăldată? se întreabă Herodes Agrippa cu sufletul greu. Zâmbetul victorios al femeii, împreună cu silueta ei ușor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din lycra aproape identice, cizme înalte până la genunchi (ale Sophiei sunt din velur, iar ale Lisei din piele), și au niște gentuțe Chanel negre, pe umăr. Sophie poartă o haină de piele neagră cu guler de blană, iar Lisa o pelerină. Acesta constituie echipamentul lor de șoc - adică hainele pe care le poartă ele când se aventurează într-un club necunoscut ca să agațe potențiali soți milionari. Chiar arată superb. Arată însă și total aiurea pentru Kilburn: așa cum merg legănat în josul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
într-adevăr grozav, iar când mă întorc să mă uit la Brad îmi dau seama că pe bancă stă o bătrână, o femeie a străzii. Îmi dau seama că nu are casă pentru că părul ei cenușiu e lung și încâlcit, pelerina e despicată și ruptă, iar în jurul ei stau împrăștiate zeci de pungi de plastic. Cu ochii închiși, fredonează. Deodată, deschide ochii și mă vede. Se ridică, își strânge pungile și în trecere, îmi atinge brațul și spune: ― Trebuie să asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
toate acestea. Stăpânul? murmură Matsuki compătimitor. Stăpânul este el însuși cârmuirea! Cerul era cu totul acoperit de nori. Din când în când, păduricea se înfiora și de pe frunze cădeau stropi mari de ploaie. În pădurice, un țăran îmbrăcat cu o pelerină tăia surcele. Lângă vatră, samuraiul rupea și el surcele uscate. Alături de el, unchiul se uita țintă la focul din vatră. Rupte în două, ramurile uscate scoteau un trosnet ascuțit. Samuraiul le arunca în vatră. Flăcările le înghițeau ca niște limbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lase păgubaș. Era un drum încărcat de amintiri. Și de fiecare dată, îl străbătuse împreună cu Yozō. Samuraiul se întorcea din când în când în șa și se uita la Yozō care venea în urma lui în tăcere. Era îmbrăcat cu o pelerină de ploaie numită prin partea locului„velință”. Nu se despărțea de samurai după cum nu se despărțise de el nici în lunga lor călătorie. — Ce frig e, nu-i așa? zise samuraiul către supusul său cu compătimire în glas. Când ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era dispus s-o servească. Îi plăcea felul În care Înțelegea el să fie hotelier. Îi plăceau fața lui bătrână și greoaie și mâinile lui mari. Plăcându-i de el, deschise ușa și privi afară. Un om acoperit cu o pelerină traversa piața goală Îndreptându-se spre cafenea. Pisica ar trebui să fie după colț, la dreapta. Ar putea Încerca să meargă până la ea pe sub streașină. Cum stătea În pragul ușii, cineva deschise o umbrelă În spatele ei. Era camerista care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-ncoace și oprește porcăria asta. Se duse-n camera cealaltă, pentru masaj. Apoi l-am auzit Întrebându-l pe doctor dacă poate folosi telefonul, după care Închise ușa. Când se-ntoarse-n cameră, eu eram la alt aparat. Își pusese pelerina și chipiul, veni direct spre mine și-mi puse o mână pe umăr. — Îmi pare atât de rău, spuse, bătându-mă ușor pe umăr cu mâna cea bună. N-am vrut să fiu nepoliticos. Mi-a murit soția de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]