935 matches
-
nebunească. Apoi, ca la comandă, prezentatoarea emisiunii, Tracey, anunță: — Avem noutăți în cazul pe care vi l-am prezentat acum câteva săptămâni, despre bărbatul din Farview care... Pe ecran, un fermier de lângă Elm Creek arăta spre o groapă de la marginea peluzei sale. În urmă cu cinci zile, soția lui descoperise că în jardiniera pe care i-o încropise el dintr-un pneu vechi, pescuit din râu, în august, când apa era mică, crescuse un mac canadian. —Acuma, eu și cu nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fluviul principal, care-și întindea brațele de apă liniștită, dar acestea se despărțeau printre cărări care înconjurau un stadion gigantic. Siluetele alergau, săreau pe piste, iar pe iarba bogată din centru se odihneau atleți în costume divers colorate, și dinspre peluzele aglomerate se ridica vuietul aplauzelor. Nava lui Lanark se alătură celorlalte care zburau în cerc deasupra. Din cînd în cînd, cîte o navă țîșnea spre un pătrat din pînză albă întins dinaintea tribunei oficiale pe care erau pictate cercurile roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Unthank, da? — Da. — Pe aici, vă rog, ați întîrziat cu o jumătate de minut de la program. îl conduse pe niște trepte printre grupurile de atleți care se relaxau, traversară o pistă cu zgură momentan goală spre o ușă aflată sub peluza tribunei oficiale. După spațiile vaste ale cerului acum, cînd mergea printr-un pasaj îngust cu lumină artificială, trăia o stare de confuzie. Se hotărî în sinea lui că orice s-ar întîmpla, va rămîne aspru, sceptic și nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trecură de porțile masive și, în fața ochilor, avură Mașina. Fără nici o șovăire, fata își continuă drumul, dar Gosseyn se opri în loc. Mașina se înălța la capătul unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
îmi amintesc eu însumi, progresul este vădit. Ce mai, e necesară. ― Cred că aici trebuie să ne despărțim ― zise Teresa Clark. Cei din "C" sunt jos, la al doilea subsol și cei din "G" chiar deasupra. Ne vedem deseară pe peluză. Ai ceva contra? ― Absolut nimic. Gosseyn o așteptă să înceapă să coboare pe scara ce ducea la al doilea subsol. Apoi o urmări. O întrevăzu când ajunse la ultima treaptă. Se îndrepta spre o ieșire situată la capătul unui coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Gosseyn se întoarse, ferindu-se să fie văzut de ocupanta mașinii. Ar fi fost o prostie să se lase recunoscut, înainte de a fi analizat toate datele. La fel de ridicol era și gândul că ea s-ar mai întoarce la noapte pe peluză, unde să se întâlnească cu un străin. Dar ea veni totuși. Stând în picioare în obscuritate, Gosseyn privea gânditor la silueta întunecată a fetei. Venise la locul de întâlnire pe furiș și acum se afla în spatele ei, aceasta nepărând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să-l facă bucăți. Se aplecă, dar se opri și-și privi ceasul. Era 2 fără 25. Agitația febrilă îi scăzu. Nava lui Prescott plecase pe Venus și nu se întâmplase nimic. Se duse și se uită pe ferestre. Imensa peluză care se întindea până la Mașină, agrementată ici-colo de tufișuri, era aproape pustie. Câțiva grădinari, aplecați deasupra florilor, îndeplineau ritualul profesiei lor. La capătul peluzei se înălța Mașina, enormă masă strălucitoare, dominată de farul său de patru mii tri-liarde de lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
plecase pe Venus și nu se întâmplase nimic. Se duse și se uită pe ferestre. Imensa peluză care se întindea până la Mașină, agrementată ici-colo de tufișuri, era aproape pustie. Câțiva grădinari, aplecați deasupra florilor, îndeplineau ritualul profesiei lor. La capătul peluzei se înălța Mașina, enormă masă strălucitoare, dominată de farul său de patru mii tri-liarde de lumini. I-ar fi trebuit mai mult de cinci minute, ca să transporte distorsorul până acolo. Hotărându-se brusc, Gosseyn ridică receptorul telefonului aflat la căpătâiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trecură de porțile masive și, în fața ochilor, avură Mașina. Fără nici o șovăire, fata își continuă drumul, dar Gosseyn se opri în loc. Mașina se înălța la capătul unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îmi amintesc eu însumi, progresul este vădit. Ce mai, e necesară. ― Cred că aici trebuie să ne despărțim ― zise Teresa Clark. Cei din "C" sunt jos, la al doilea subsol și cei din "G" chiar deasupra. Ne vedem deseară pe peluză. Ai ceva contra? ― Absolut nimic. Gosseyn o așteptă să înceapă să coboare pe scara ce ducea la al doilea subsol. Apoi o urmări. O întrevăzu când ajunse la ultima treaptă. Se îndrepta spre o ieșire situată la capătul unui coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Gosseyn se întoarse, ferindu-se să fie văzut de ocupanta mașinii. Ar fi fost o prostie să se lase recunoscut, înainte de a fi analizat toate datele. La fel de ridicol era și gândul că ea s-ar mai întoarce la noapte pe peluză, unde să se întâlnească cu un străin. Dar ea veni totuși. Stând în picioare în obscuritate, Gosseyn privea gânditor la silueta întunecată a fetei. Venise la locul de întâlnire pe furiș și acum se afla în spatele ei, aceasta nepărând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să-l facă bucăți. Se aplecă, dar se opri și-și privi ceasul. Era 2 fără 25. Agitația febrilă îi scăzu. Nava lui Prescott plecase pe Venus și nu se întâmplase nimic. Se duse și se uită pe ferestre. Imensa peluză care se întindea până la Mașină, agrementată ici-colo de tufișuri, era aproape pustie. Câțiva grădinari, aplecați deasupra florilor, îndeplineau ritualul profesiei lor. La capătul peluzei se înălța Mașina, enormă masă strălucitoare, dominată de farul său de patru mii tri-liarde de lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
plecase pe Venus și nu se întâmplase nimic. Se duse și se uită pe ferestre. Imensa peluză care se întindea până la Mașină, agrementată ici-colo de tufișuri, era aproape pustie. Câțiva grădinari, aplecați deasupra florilor, îndeplineau ritualul profesiei lor. La capătul peluzei se înălța Mașina, enormă masă strălucitoare, dominată de farul său de patru mii tri-liarde de lumini. I-ar fi trebuit mai mult de cinci minute, ca să transporte distorsorul până acolo. Hotărându-se brusc, Gosseyn ridică receptorul telefonului aflat la căpătâiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
HEDROCK LĂSĂ BARA DE TRANSPARENȚĂ PE SCĂRI. NU-I MAI TREBUIA. ÎȘI ÎNDREPTĂ SPINAREA, DESCHISE CEA DE A DOUA UȘĂ ȘI PĂȘI AFARĂ LA LUMINA SOARELUI. SE TREZI ÎN CURTEA DIN SPATE A UNEI CASE MARI ȘI PUSTII. EXISTA OBIȘNUITA PELUZĂ VERDE, GRĂDINA ÎNFLORITĂ, GARAJUL PENTRU AUTOAVION ȘI UN GARD ÎNALT CU POARTĂ. POARTA SE DESCHISE UȘOR DIN INTERIOR DÎND SPRE O FUNDĂTURĂ A UNUI BULEVARD, CU TROTUARE MICI, LIPITE DE ZIDURILE CASELOR. CEVA MAI DEPARTE HEDROCK VĂZU O ARTERĂ LARGĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
numai un grup de bătrâni care, pe fundalul tăcerii celorlalți, umpleau scena cu bârfelile și curiozitățile lor. Ei constituiau, ca să zic așa, viața vizibilă a acelui mic univers. La ei mă gândesc când spun "bătrînii". De regulă se strângeau pe peluza din fața azilului și discutau, luau în răspăr totul. Marea aproape că n-o priveau. Nu mai aveau putere să facă baie, intrau doar lângă țărm, asemenea copiilor, când era foarte cald, vara, și trăiau de prea mulți ani în orizontul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de câte ori mă sculam și ieșeam afară mi se părea că de abia începea vara. Era într-adevăr foarte cald, soarele dogorea de cum se ridica deasupra mării, iar dinspre bălării venea același sunet uscat, de ierburi arse. Bătrânii mă așteptau pe peluza din fața azilului să le povestesc ce se mai întîmplase în noaptea dinainte și cu ocazia asta profitau și de soare. Treceam de fiecare dată pe lângă ei fără să mă opresc, dar mulțumit că-i vedeam tropăind de nerăbdare, spunîndu-le că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dădea, mai ales în atâta lumină, o senzație care semăna foarte bine cu fericirea. Și nici nu venea nimeni să mă sâcâie, să mă deranjeze, puteam să și moțăi puțin, căci totul intrase într-un fel de ritual. Apăream pe peluză când doream eu. Atunci portarul își părăsea în grabă ghereta, venind să tragă și el cu urechea, și până la masa de prânz îmi luam rația zilnică de glorie. Întins la soare, singur între stânci și scaieți, și cu zgomotul mării
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poveștii. Palatul Șeherezadei eșuase într-un azil, povestitorul eșuase în persoana mea, iar cele 1001 de nopți eșuaseră în 1001 de zile, nu le-am numărat, dar mi se pare că au durat atât, pe care le-am trăit pe peluza din fața gheretei portarului între bătrânii care, când îi întrebam: "Mă urmăriți?", săreau imediat să mă asigure: "Firește, domnule sculptor, vă urmărim cu cea mai mare atenție". "Bine, bine, mă bucur", mormăiam eu mulțumit. Le scânteiau ochii cum pomeneam de oglinzile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la prânz când mă opream să mă odihnesc, ronțăiam niște biscuiți cu ochii la balta de spumă pe care o făceau valurile la țărm, sau chiar ațipeam puțin. Dar când am vrut să-mi reiau rolul obișnuit, am constatat că peluza era goală și că nimeni nu mă aștepta. M-am mirat. Nu înțelegeam. Dinu s-a dovedit însă mai lucid: "Nu vor să intre în conflict cu Moașa din pricina ta. Prețul poveștilor tale e deocamdată prea scump". Peste câteva zile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cal de moară prin cameră, mă izbeam din ce în ce mai tare de un adevăr pe care altădată doar îl bănuisem: bătîndu-mă cu lumea, n-am reușit decât să depind de ea. Așteptam să fiu invitat, rugat să-mi reiau locul obișnuit pe peluză, să fiu ascultat, admirat, flatat și pe măsură ce treceau zilele, fără ca nimic să se întîmple, mă copleșeau ciuda și un soi de panică. Îmi dădeam seama că nu voi rezista multă vreme, că bătrânii erau mai puternici în neputințele lor decât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era mai zgomotos decât ceilalți. Însoțiți-ne la Tel Aviv pentru ceea ce se anunță a fi o noapte istorică atât pentru israelieni, cât și pentru palestinieni. În doar câteva zile, conducătorii celor două state se vor întâlni la Washington - pe peluza Casei Albe - pentru a semna un acord prin care, în sfârșit, se va pune punct unor conflicte ce durează de mai bine de un deceniu. Cele două tabere negociază chiar în momentul de față, într-o ședință cu ușile închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
venit la nebuni! Jim Davis, consul, mă bucur să te cunosc. Îi întinse mâna. — După cum vezi, lucrăm în cele mai frumoase două clădiri pe care le deține Departamentul de Stat oriunde în lume, spuse el cum ieșiră în grădină, o peluză mare, dreptunghiulară, așezată în fața unei case coloniale impunătoare. Nu se mai auzea vacarmul străzii Agron acum. Singurul zgomot era făcut de un grădinar în vârstă, care se apleca să tundă o tufă de trandafiri. Iar asta e ultima noastră achiziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și un tricou larg, dar, își zise Maggie, în alt context ar fi putut trece drept model. Uri întinse o mână pe care palestinianul o strânse șovăitor. Maggie își aminti de faimoasa strângere de mână dintre Rabin și Arafat, de pe peluza din spatele Casei Albe, din 1993, cât de stângaci păruse atunci Rabin, toată partea superioară a corpului său exprimând respingerea. Presa făcuse mare caz de asta, dar cei din fraternitatea mondială a mediatorilor scuturaseră din cap deloc surprinși: vedeau tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și, în cele din urmă, văzu casa. Nu era chiar pe 38, ci la colțul dintre 38 și Alameda, retrasă în spatele unor buruieni înalte și tufe neîngrijite. O saltea veche pătată de rugină era întinsă pe trotuarul din fața casei. Pe peluza din față era un cauciuc de camion. O furgonetă VW era parcată în curbă. Josh parcă vizavi. Se uită la casă. Și așteptă. Capitolul 13 Sicriul se înălță în lumina soarelui. Arăta la fel ca atunci când fusese îngropat, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să reiasă că nu exista un sindrom Gandalf-Crikey, sau cum se numea cel inventat de Lynn. Era sigur că va reieși că Dave era, de fapt, un cimpanzeu transgenic. Și apoi? Un circ media dincolo de orice imaginație. Reporteri îngrămădiți pe peluză, săptămâni întregi. Urmărindu-i oriunde s-ar fi dus. Filmându-i cu camere ascunse, zi și noapte. Distrugându-le viața. Iar când reporterii aveau să se plictisească, urmau să apară credincioșii și ecologiștii. Henry și familia lui aveau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]