531 matches
-
existențiale, cât și din bagajul cultural de excepție, explică și cum a fost posibil ca unicul roman al acestui mare scriitor să fi fost scris la puțin peste douăzeci de ani. Volumul are un final deschis, cu mama apărând la pensionul elvețian unde era cazat Elias pentru a-l smulge din „paradisul” său și a-i atrage atenția că în absența unei veritabile experiențe de viață, nu poate fi scriitor. Relatarea va continua în următorul volum de memorii, Facla din ureche
Tinerețea lui Canetti by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3381_a_4706]
-
absolutoriu pe marginea prestației proletcultiste: ,La cei mai drastici și mai puri intelectuali din epocă (epoca proletcultistă - n.n.) observasem mai demult o anume tandrețe sumbră, o duioșie prefăcută, în contul unui ideal uman abstract. Ceva ca apucăturile unor domnișoare de pension citind numai aventuri nobile și curate din nemuritoarea Bibliotecă roz, cititoare speriate și fidele ale unei existențe în care turpitudinile, mizeriile, nerușinările materiei în plină evoluție nu erau vrednice de arătat tineretului studios precum și oamenilor de treabă. Din contră, cu ajutorul
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
cele care nu depind de ambiția personală, nu-și pune toată energia în mize mici. Când citești povestea la vârsta, cum se spune, a eroilor cărții, Monica e cea nesuferită. Olguța e voluntară, rebelă, vie, incomparabilă cu această floare de pension care, cu toată delicatețea purtărilor ei, pare că se pune bine cu familia care a primit-o, după ce a ei nu mai există. La relectură, lucrurile apar exact invers. Monica nu se potrivește cu rolul de copil, exact în aceeași
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
unde a revenit pe întreaga durată a vieții sale să-și găsească liniștea. A început învățătura cu un dascăl grec, apoi cu dascălul maramureșean Gherman Vida. VASILE ALECSANDRI a studiat în casa părintească cu călugărul maramureșean Gherman Vida și la pensionul francez al lui Cușnim. Spătarul Alecsandri l-a înscris pe fiul său la pensionul francez, unde a studiat alături de Mihail Kogălniceanu și de Matei Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie și admirație și pentru care a
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
început învățătura cu un dascăl grec, apoi cu dascălul maramureșean Gherman Vida. VASILE ALECSANDRI a studiat în casa părintească cu călugărul maramureșean Gherman Vida și la pensionul francez al lui Cușnim. Spătarul Alecsandri l-a înscris pe fiul său la pensionul francez, unde a studiat alături de Mihail Kogălniceanu și de Matei Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie și admirație și pentru care a scris Chirițele și o mare parte din cânticelele comice. VASILE ALECSANDRI a studiat între
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
candid pe care un ten clorotic, de piele aproape albinoasă, i-l întipărește în înfățișare. Maria pare o făptură fără sînge, prin ale cărei vine fluidul vital și-a pierdut porfiria firească. La Sibiu părinții o țin trei ani la pensionul de fete „Sfîntul Francisc“, fundație catolică sub rigoarea căreia Maria învață germană și maghiara. Primul cuvînt nemțesc pe care îl reține este adverbul zurück (înapoi) și, în ciuda ambiției de a fi mereu premiantă, adverbul poate fi privit ca un indiciu
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
iad interior nu e de închipuit. Sadova nu a avut celebritate, dar a avut iad interior. Imboldul de parvenire i-a fost retezat la 40 de ani, restul vieții fiind o încordată pîlpîire scenică. În această pîlpîire, Sadova, școlită la pensionul de fete din Sibiu, s-a dovedit o natură minuțioasă fără aplecări meticuloase, ceea ce înseamnă că și-a convertit iadul în expresii de cultură scenică. Minuțios e spiritul a cărui acuitate caută detalii în virtutea nevoii de ordine, pe cînd meticulosul
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
încântat. Sadism, masochism, tortură, fecioare sacrificate, cadavre devorate de lupi în pădure, castel medieval, dragoste damnată, întreaga recuzită a romanului gotic se află aici pentru a alcătui plămada de mediocritate și de spectacol ieftin menită să trezească fiori fetelor de pension. Julie Delpy pare indecisă ce să ne ofere mai întâi - o mare dragoste damnată sau o lecție de emancipare. Pe de altă parte, regizoarea construiește un alibi contesei, cel mai puternic alibi: dragostea trădată. Din cauza cruzimii societății în care trăiește
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
pe jumătate fantastici, pe jumătate caraghioși - este Le Dilettante. Înființată tot în 1984, și-a început activitatea publicîndu-i primul volum lui Eric Holder, Nouvelles du Nord (Eric Holder este unul dintre scriitorii francezi desueți, un minimalist bucolic pentru domnișoare de pension). Dar cunoscută se face mai tîrziu, spre sfîrșitul anilor 90. Scriitorul-fanion al editurii este o micuță Amelie Poulain - Anna Gavalda - și un micuț Boris Vian - Martin Page. Ce a rămas la ei din recalcitranța literaturii de altădat'? Personaje puțin verosimile
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
putem închipui astăzi: prin literatură. "Literatura e tocmai paradigma eretică care începe să-i lipsească unei filozofii construite pe modelul eminamente abstract al raționalității, unei filozofii repliate în veșmintele sale puritane încheiate pînă la gît. Asemenea unei fete crescute la pension, filozofia vremurilor noastre își supraveghează cu emoție fiecare mișcare, e terorizată la gîndul greșelii, e înspăimîn-tată de posibilitatea de a comite o eroare de sust. Cuvintele pe care le rostește sunt alese și fade, expresiile străine sunt folosite cu maximă
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
Portrete și evocări istorice, ed. Vistian Goia, București, Minerva, 1986; p. 166-167) În această interpretare, deci, o realitate contextuală bucureșteană existența unei zone rău famate, identificîndu-se metonimic cu "infracționalitatea" primește în plus antifraza specifică limbajului familiar-argotic (în care închisoarea devine pension sau facultate, cîrciuma e numită biserică etc.): hoții, cerșetorii și vagabonzii sînt crai cu atît mai mult cu cît se adăpostesc la curtea domnească. Față de această ipoteză care se păstrează în logica limbajului natural, a procedeelor sale expresive și a
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
nu gîndea decît la ceea ce a fost odată și s-a dus definitiv. E adevărat, simțea că se plictisește. Dar asta nu-l îndemna la acțiune de orice fel, abandonîndu-se visărilor despre ceea ce a fost, demult, cîndva. Crescuse într-un pension din Paris, știind bine că străluciții săi ascendenți veniseră aici de la Bizanț, însărcinați cu înalte misiuni diplomatice de către Sublima Poartă. Și au urmat, apoi, înalte fețe de rang superior "Alexe Comnen, ultimul vlăstar al acestei familii istorice, ale cărui ramuri își
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
nu pot lua viață pe petec de hârtie și pe cari trebuie să le simți. Henriette Stahl P.S.: În tot cazul îți dau și adresa din Berlin unde voi fi pe la sfârșitul lunei: Berlin W. 30. Victoria Luize Platz 8 "Pension Röhr" H. Y. Stahl
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
Calea Victoriei. Vrea să vîndă o tavă de argint și două sfeșnice. "De ce, doamnă?", șoptesc eu, mai mult pentru mine. "Copii n-am, nici alți moștenitori, iar pensia nu-mi ajunge cu nici un chip. Am fost profesoară, am făcut școala la pension. Am, însă, o fotografie, din salon, cu cîțiva invitați la un ceai de fructe. Uitați-vă. Tava cu prăjiturele făcute în casă, sfeșnicele" O privesc și visez. Acolo, în ea, este toată fericirea mea." Ne despărțim. Căldură mare. Zăpușeală. Calea Victoriei
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
deasupră de far-papion,/ Mâna dreaptă și stângă, ascunse în albe/ Mănuși mângâie lanțul. De salbe./ Iar pe deget - inel cu piatră subțirică -,/ Roșu crud, sălbatic, ochiul de pisică. Discreția nu-i deloc vioară ruginită Nu spun, zise bicicleta domnișoară de la pension,/ Cin’ sfielnic astăzi m-a luat de ghidon/ Și mi-a trimis buchet de romanițe/ Să mi-l pun diseară între spițe,/ Dar, vă rog, la valsurile vieneze,/ Când dansez cu el,/ N-aruncați, în sală, pioneze. Din cauza gravitației, căderea
Republica Bicicletelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2593_a_3918]
-
gândurile ascunse ale celor ce ni se împotrivesc... La cei mai drastici și mai puri intelectuali din epocă, observasem mai demult o anume tandrețe sumbră, o duioșie prefăcută, în contul unui ideal uman abstract. Ceva ca apucăturile unor domnișoare de pension citind numai aventuri nobile și curate din nemuritoarea Bibliotecă roz, cititoare speriate și fidele ale unei existențe în care turpitudinile, mizeriile, nerușinările materiei în plină evoluție, nu erau vrednice de arătat tineretului studios precum și oamenilor de treabă. Din contră, cu ajutorul
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
de Calvi, procuror al regelui, și ca nașă doamna Gertruda, soția lui Nicolas Paravierni; tatăl prezent; numiții au semnat împreună cu mine”. Bătăuș și îndrăgostit La vârsta de cinci ani, Nabulio a fost dat la școală. Școala era de fapt un pension patronat de călugărițe, chiar în Ajaccio, care își avea sediul într-o clădire mai veche a iezuiților. Era primul an de domnie al unui alt Ludovic. Al XVI-lea. Mititel, dar deosebit de dinamic - neastâmpărat, mai bine spus - școlarul s-a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Napoleon cel cu ciorapii căzuți / îi face curte Giacominettei”. Desigur, în italiană cele două versuri au și rimă, sunând mai mult a poezie: „Napoleone di mezzo calzetta / Fa l’amore a Giacominetta”. Cum, însă, năbădăiosul nu fusese trimis la acel pension pentru a se bate cu băieții și a se îndrăgosti de fete, a trebuit să-și îndrepte atenția și forțele și către învățătură. A început, cum e și normal, cu alfabetul. Apoi, a prins a silabisi cuvinte și a învăța
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
spunem - din țânțar armăsar. Realitatea era una foarte precisă și la vederea oricui: școlarul era înzestrat cu o minte isteață, dar nu se dovedea, încă de pe atunci, genial. Se pare că părinții nu au fost prea mulțumiți de învățătura de la pensionul maicilor. în consecință, l-au dat pe Nabulio, contra a 20.000 de franci, la școala abatelui Recco, tot în Ajaccio. Se spune că nici acolo școlarul nu s-a dovedit unul foarte silitor. Mai ales la educația religioasă vădea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
mergea zece minute în fiecare dimineață până la casa bunicului, lua văcuța de lanț și o ducea la păscut pe o miriște apropiată, în timp ce mama ei gospodărea pe lângă casă, cu fratele meu pe lângă ea, atunci când mama avea alte preocupări învățate la pension. După amiază, Petronela aducea văcuța la casa bunicului, aștepta până vaca era mulsă și venea cu laptele proaspăt la casa noastră. A trecut o vară și o toamnă. Odată cu răcirea timpului și dispariției ierbii, văcuța a rămas în grajdul bunicului
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
și am recitit la repezeală paginile dedicate de el graurilor, personaje culturale încă de la Martial, Dante și Buffon. Or, totul se confirmă: și Odobescu vorbește despre talentele multiple "ale acestui interesant neam de păsări" pe care, dacă le trimiți la pension "învață franțuzește, pronunțînd gras litera r, întocmai ca la Paris". Buffon, zice Odobescu, "a auzit grauri vorbind nemțește, latinește și elinește". Aflînd că graurii vizitează periodic orașele, preferîndu-le pe cele italiene, Roma, Florența sau Pisa, încă o dovadă a chemării
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
pingelește singură pantofii, "o medicinistă ambițioasă, albă la față, răsfățată de antecesori, hrănită numai cu porumbei pasați, cu ochi mari, negri, buze mici, orgolios strînse, cu o grimasă a lor, un fel de bufniță arctică", Fifi, care "nu făcuse decît pensionul, la călugărițe" și se lasă sedusă de un Bebe năbădăios - toate sînt personaje-femei cu o existență de cîteva pagini, dar care reușesc să trăiască literar o viață de roman. Observațiile autorului sînt atît de strînse, de economicoase și de precise
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
gender policies”, CEPAL Review, nr. 85, aprilie, http://www.eclac.org/cgi-bin/getProd.asp?xml=/revista/noticias/articuloCEPAL/3/22603/P22603.xml&xsl=/revista/tpl-i/p39f.xsl&base=/tpl/imprimir.xsl. xe "Asghar"Asghar, Zaidi, 2007, Challenges în Guaranteeing Adequate Pension Incomes for Women - Policy Brief, European Center For Social Welfare Policy and Research, http://www.euro.centre.org/data/1175071450 4527.pdf, martie. xe "Atkinson"Atkinson, Anthony B.; xe "Marlier"Marlier, Eric; xe "Nolan"Nolan, Brian, 2004, „Indicators and Targets for
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
o iubești... las-o să moară fericită... netulburată... Ea nu știe că o să moară... ea e veselă... De ce să-i turbur[i] veselia câtorva zile cu înfățișarea ta cea tristă, cea cernită... Ea-i veselă ca o copilă ieșită din pension... Râsul îi stă atât de bine... E o veselie tristă... Apoi azi își pune costumul ei cel scurt și iese la primblare... poate pentru ultima oară... Eu i-am // dat [voie] pentru că nu mai am ce opri... Pare atât de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Deținuții nu aveau unde să se adăpostească. Târnăcopul și lopata au devenit obiecte de tortură. Roaba... calvar. Din adăposturile lor, gardienii urlau ca scoși din minți: „Mișcați-vă, trântorilor! Dacă nu faceți norma, nu mâncați! Ce credeți voi? Aici îi pension? Aici îi lagăr de reeducare prin muncă! Aici se construiește canalul Dunăre Marea Neagră, băi! Cea mai măreață operă”... Auzi-i pe nemernici Petrache! - a reușit să articuleze Costăchel, tremurând ca varga. Îi aud, bătu-i-ar Dumnezeu de neisprăviți - a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]