1,530 matches
-
de a imortaliza ideea. Tematica abordată este una critică asupra construcțiilor sociale, asupra însăși „naturii umane” din perspectiva determinismului biologic, genetic, psihic și social la care este supusă.” Cred că are dreptate Constantin Popa atunci când afirmă lapidar că „scrie cu pensula”, adică dorește, așa cum remarcam la vernisajul ultimei sale expoziții, pe 25 februarie, la Librăria Cărturești (Verona), să-și pună „ideile” în discurs și că acesta este dublu: unul de natură literar-filosofică, altul de natură pictorică, refuzând ca pictura să fie
CONSTANTIN POPA – UN PICTOR ÎNTRE MADRID ŞI BUCUREŞTI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345352_a_346681]
-
dealurile, podișurile sau câmpiile. Dobrogenilor, oameni aleși ai lui Dumnezeu, le-a dăruit marea. O bogăție inepuizabilă în frumos. Acelor cărora nu le-a fost hărăzită această moștenire, Le-a spus că au nevoie doar de un șevalet, de o pensulă, de câteva culori, multă inspirație sau talent și pot să-și dăruiască singuri propria lor mare. Pot s-o așeze acolo unde vor ei. Chiar și pe un perete, s-o aibă tot timpul în fața ochilor. Mersul îmi devine fără
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
aproape copilăresc iar zâmbetul total și cuceritor. Pasiunea ei era pictură. Pictă de la zece ani. În fața pânzei albe se încrunta, se concentra asupra neînceputului ,care o speria. Era că o luptă între întinderea albă și sufletul ei, care, prin prelungirea pensulei lua diverse forme. Sfârșea prin a cuceri “albul” și a iubi propria creație . Dar acum îi era teamaă O teamă totală, profundă și greu de explicat.. Niciodată nu a trait acest sentiment cu atâta intensitate.! În fond, era vorba despre
DOMNUL C de MIRELA PENU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377943_a_379272]
-
aproape copilăresc iar zâmbetul total și cuceritor. Pasiunea ei era pictură. Pictă de la zece ani. În fața pânzei albe se încrunta, se concentra asupra neînceputului ,care o speria. Era că o luptă între întinderea albă și sufletul ei, care, prin prelungirea pensulei lua diverse forme. Sfârșea prin a cuceri “albul” și a iubi propria creație . Dar acum îi era teamaă O teamă totală, profundă și greu de explicat.. Niciodată nu a trait acest sentiment cu atâta intensitate.! În fond, era vorba despre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
aproape copilăresc iar zâmbetul total și cuceritor.Pasiunea ei era pictură. Pictă de la zece ani. În fața pânzei albe se încrunta, se concentra asupra neînceputului ,care o speria. Era că o luptă între întinderea albă și sufletul ei, care, prin prelungirea pensulei lua diverse forme. Sfârșea prin a cuceri “albul” și a iubi propria creație .Dar acum îi era teamaăO teamă totală, profundă și greu de explicat.. Niciodată nu a trait acest sentiment cu atâta intensitate.! În fond, era vorba despre un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
Lipsită de prejudecată, Vreau să te simt fără vertebre și fără vlagă,doar mulată pe umbra stranie și mută a canapelei de pe hol. Să te privesc, o semimută lascivă scenă, dintr-un rol. O să-ți pictez cu empatie și-o pensulă muiată-n vin, Doriții nuri de o stafie, Ce-a înviat în sânu-ți plin. Aș bea absint topit în mure, Să-mi răcoresc câte-un vacant instinct ce va dori să-mi fure, Talentul meu nativ, de-amant. Când zorii
NASTURI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375883_a_377212]
-
îndulci de mărirea Fiului Tău și Dumnezeul nostru, ca Binecuvântată și Prea Proslăvită ești, în vecii vecilor. Amin!" Dimensiunile icoanei sunt de 1/07 m. O caracteristică a acesteia este faptul că icoana, cercetată la microscop, nu prezintă urme de pensulă, acest lucru întărind și confirmând credința cum că Sfintele Fețe au fost pictate miraculos de mâna nepământească. Prăznuirea acestei icoane are loc în fiecare an, pe data de 12 iulie, cu priveghere de întreaga noapte. Troparul Icoanei Prodromita - “Născătoare de
CÂTEVA INDICII ISTORICE ŞI REFERINŢE CULTURAL – SPIRITUALE CU PRIVIRE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “PRODROMIŢA” DE LA SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 [Corola-blog/BlogPost/375822_a_377151]
-
un melanj de cifre suprapuse, litografiate. Steagul este realizat într-o pastă groasă, aspră. Este prima lui lucrare dintr-o serie lungă de picturi care descriu obiecte bidimensionale, numere, ținte, hărți. Produce și sculpturi în care folosește obiecte banale, o pensulă într-un ceainic, cutii de pantofi, etc - ele sunt considerate strălucite explorări ale relației dintre artă și realitate, dar pentru alții sunt neinteresante ca și obiectele în sine. Johns declara că nu este interesat de simbolica legată de aceste obiecte
POP ART ESTE O ARTĂ? de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376101_a_377430]
-
fiu sigură că măcar de asta sunt vrednică. Simt oboseala de la primele orele ale zilei. Mă așteaptă altă icoană, care se vrea desăvârșită. Culorile stau cuminți la rând întrebându-se, cine va fi cea care va da contur operei. O pensulă roasă de atâtea mângâiere a blatului stă alături de una nouă și cu atâtea dorinți. - Ajută-mă, Doamne, la tot și toate! Dă-mi liniștea unei zile și odihna unei nopți! Am uitat cum sunt dar nu am uitat să-mi
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
să țină ritmul cu mâna ce îmi îmbrăca rapid, ochii, în tonuri de gri sidefat. Plictisită și nesigură că voi obține exact ceea ce îmi doresc, am întors oglinda cu fața care mărește, spre mine. Cu un gest mecanic, am dus pensula cu fard, spre ochi. Însă mâna a făcut această mișcare doar pe jumătate. Căci telefonul m-a anunțat că primisem un mesaj. Înainte să îl deschid, am simtit cum neliniștea mea ia proporții insuportabile, de parcă m-aș fi aflat la
LOGODNICUL MEU, FRED (V) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376723_a_378052]
-
ieșit afară și- a dat seama că ceva se întâmplase chiar în atelierul de pictură. A alergat cât a putut el de repede și cînd a deschis ușa...s- a îngrozit. Peste tot erau numai pete de culoare, păpuși sparte, pensule aruncate, elfi cu hăinuțele pătate, care fugeau speriați, fiecare în altă parte. Moșul și- a dat seama ce se întâmplase după ce a văzut- o pe Bulgăraș, sus pe raftul păpușilor așezate la uscat. Din acel loc era privit de o
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
să mă primească, să îmi spună bine-ai venit. Încarcați, se pleacă umili, Daruindu-mi poama lor dulce, aromata. Binecuvântați fiți voi, darnice creaturi neprihănite, Ce imi dăruiți atâta rod și bucurie! Natură mă uimește iarăși cu frumusețea ei, Cu pensula-i măiastra Pictează pe șevalet, sub ochii mei devoratori, Un încântător vis de vară, Animat de concertul vieții, Uneori clocotitoare, Alteori savurandu-si în tihna Eternitatea, Splendoarea. Referință Bibliografica: Splendoare / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1640, Anul
SPLENDOARE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373269_a_374598]
-
publicat în Ediția nr. 1695 din 22 august 2015. Inima pictorului Într-o casă rătăcita La o margine de sat, Pictorul își duce viața De ani, deja, de toți uitat... Nu are-n casă mai nimica... Multă hârtie și culori... Pensulele răvășite Și amintiri ce-aduc fiori... Picturile de-odinioară Le-a schimbat, la vremea lor... Câteodată pe-o mâncare, Sau un cearceaf în dormitor... Doar într-un colț, lângă perete, Un înveliș de catifea, Și lângă el, pe o măsuță
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
trecutul dus... Ochii întâlnesc privirea Unei iubiri ce a apus... Citește mai mult Inima pictoruluiîntr-o casă rătăcităLa o margine de sat,Pictorul își duce viațaDe ani, deja, de toți uitat...Nu are-n casă mai nimica...Multă hârtie și culori...Pensulele răvășiteși amintiri ce-aduc fiori...Picturile de-odinioarăLe-a schimbat, la vremea lor...Câteodată pe-o mâncare,Sau un cearceaf în dormitor...Doar într-un colț, lângă perete,Un înveliș de catifea,Și lângă el, pe o măsuțăUn inel, cu o mărgea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
colorat-o lin în albul cel mai pur Evidențiind și-al tău culcuș - model de habitat Negăsindu-ți pe pânză vreun banal cusur. Iubirea ta pierdută-n timpuri spațiale Am nuanțat-o în negrul cel mai cel și cel Cu pensula am pus și doruri demențiale Prinse într-un neferice triunghi pur isoscel. Doar chipul, trupul tău, pătrunse de poveri Le-am pictat în violetul cel mai răscolit Căci din lumea celor de soi divini și fraieri În patru labe și
SINGURATICE CULORI (SAU CUM O VĂDUVĂ-PĂIANJEN DEVINE AMATOARE DE ARTĂ ABSTRACTĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379293_a_380622]
-
-n care găseam în tine bucurii. 3 La revedere cânt și joc, la revedere iubit loc ce zi de zi ne-ai așteptat și-n care multe-am învățat. 4 Creionul face o magie când el aleargă pe hârtie și pensulele dansatoare ce umplu totul de culoare. 5 Povești frumoase-am ascultat, pe scenă teatru am jucat, talentul nostru-i dovedit, aplauze doar am primit! 6 Si literele jucăușe și cifrele cele ghidușe drept prieteni ne-au primit pe loc și
LA REVEDERE, GRĂDINIȚĂ! de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369246_a_370575]
-
Autorului Dimineți de februarie A poposit pe geana dimineții, Un februarie ce își sărută-antalgic Prezentul cer,ce stă-n vitraliul său nostalgic Pe amintiri se -așează lungi reflexii. Pendule reci și tremurânde-n ger Mă prind într-un tablou,o pensulă și-o muză! Doar eu și iarna rătăcind în alb pe-o pânză, Un pictor trist ce mă luase prizonier! Rezeamă pașii atunci când trec poteci Pe vise-n van ce au uitat să mai respire, Cade zăpada regăsirilor în mine
DIMINEȚI DE FEBRUARIE de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378757_a_380086]
-
modestul Puvis de Chavanne e modestul. Într-o serie modestă. Prin anii '60, unul din confrații mei, netrecut prin școală, practica o pictură nu lipsită de evidente virtuți native dar de un risc total inconșient. Tot ce-i ieșea de sub pensulă, agresiv, primar, confuz era imediat expus. Cu acea făloșenie neștiutoare, în stare, în schimb, să stîrnească vîlvă. Doar atît: vîlvă, pentru că toată această excesivă și necontrolată erupție a eșuat pînă la urmă în anonimat. Fusese un nas prea de tot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se oprește la cazul (nedreptățit) al bardului (corpolent și el), fost sorcovar ceaușist, picat, vai, în dizgrația prezentului, și asta pentru că... pentru că... răii, revizioniștii literaturii amestecă, eroare! oroare! poeticul cu politicul. Înduioșător moment. Apogeul persuasiv al celuilalt invitat: omul cu pensula mereu în mînă vrea să ne frăgezească în legătură, nu cu pictura (chestiune de bun simț), ci cu sculptura: de ce, dom'le, să dărîmăm statuile lui Lenin, Stalin, Groza? așa a fost istoria, nu?, s-o lăsăm așa, învățăm de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
țară, sînt alții mult mai nevisători, care găsesc în văicăreală (uneori bine remunerată) soluția. Ba, e de observat că visătorii mei se numără printre ultimii care cred că văicărindu-se ajung la rezultate (sigur, sînt și excepții: unii visători cu pensulă sînt convinși că le stă mai bine să împrumute de la văicăreții cu pix stupida și neîntrerupta bombăneală, asta ținînd, cred ei, și de talent), deci nu ei, visătorii, sînt cei de care adesea mi se face, ni se face silă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și mie atunci cînd interferențele celor două produc nedorite confuzii stilistice. (Venit, și în umilul meu caz, de la un împătimit de lectură.) Toate pretextele astea se ivesc acum brusc, după o recentă sindrofie, în care protagonistul fusese un confrate întru pensulă, gata în orice clipă să "dea un cap" celui care încearcă să zică și altceva decît ce încăpea în nuca lui de cocos. Să mai spun că aș fi mare naiv dacă i-aș recomanda, post festum, cartea marelui negustor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zboară cînd ți se deschide ușa lilieci albi: manuscrisele de dincolo. Atelierul pedantului miniaturist e haosul însuși. Lucrurile n-au mai fost mișcate de-o viață, praful de pe ele e praful unui vulcan rece, vînăt. Dacă-i cade din mînă pensula, norul iscat învăluie totul ca-n prima zi a lumii. Alături, bunul vecin, cu pînzele lui imense, abstracte, de are cumva de șmirgheluit o ramă, coboară etajele, în curte, și-și face acolo treaba: în atelier nu-i fir de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
n-ar face parte și... pictorul de pe Armeană! Pictura românească a stat/ stă sub semnul a doi mari vectori. Unul impus de un Grigorescu, geniu oricum, dar, prin datele sale formative, un "suficient", un artizan devotat pur și simplu doar pensulei. Nu și condeiului, cum avea să se întîmple, mai tîrziu, cu un Pallady, nu mai puțin genial ca pictor, dar și cu... viciul scrisului. Lăsînd un frumos jurnal de atelier dar și de idei proiectate în afara atelierului. Cele două răscolitoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
era scopul ultim; permanente au fost, însă, și neliniștile în meșteșugul „blestemat și fericit al cuvântului”. Fiecare pagină i-a părut un debut. Meditația asupra artei, din cronicile sale dramatice, medalioanele și articolele dedicate picturii și sculpturii (strânse postum în Pensula și dalta, 1973), din recenzii, arte poetice, profiluri de scriitori, este proiecția tensiunii interioare, a întrebărilor pe care și le-a pus creatorul. „Miracolul suprem” a fost, pentru el, cuvântul. Verbul poetic reiterează Logosul: poate crea „din simboale”, din nou
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
îngr. și postfață Nicolae Manolescu, București, 1971; Din pragul casei, București, 1972; Poeme noi, pref. Al. Piru, Craiova, 1972; Versuri și proze, pref. Graziella Ștefan, București, 1973; Călătorie în vis, București, 1973; Poemele țărânii, îngr. și pref. Mircea Iorgulescu, 1973; Pensula și dalta, îngr. G. Pienescu, București, 1973; Articole vorbite. Conferințe radiofonice, îngr. Victor Crăciun, București, 1974; Stihuri, îngr. și pref. Al. Piru, Craiova, 1974; Povestirile boabei și ale fărâmei, îngr. Mitzura și Baruțu T. Arghezi, Cluj-Napoca, 1974; Ars poetica, îngr
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]