1,021 matches
-
că n are sens să persiști în inevidență, să cauți ceea ce e de negăsit, să întârzii într-un exercițiu desuet, în conflict cu știința și cu modernitatea. Și cumințenia spiritului, gata să se instaleze în confortul unei soluții încremenite, fără penumbre și fără evoluție. Două forme de suficiență cu manifestări neașteptat de asemănătoare: ambele încetează să-și mai pună întrebări. Ambele știu. Deosebirea ar fi că cei dintâi transformă încrederea în știință într-un fel de religie, în vreme ce reprezentanții celei de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Ea vrea să ducă spre bunăstare, dar, până s-o obțină, îi strică fasonul. Vrea să ducă spre libertate, dar face, mai întâi, ca experiența libertății să fie dezamăgitoare. Vrea instalarea democrației, dar reușește, adesea, să arunce asupra democrației o penumbră de suspiciune. Cu alte cuvinte, în perioadele de tranziție, bună starea capătă ceva obscen, libertatea - ceva deșucheat, iar democrația - ceva confuz. Scopuri onorabile în sine se schimonosesc pe drum, devin arbitrare și impure. De aceea, tranziția e mediul privilegiat al
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de la superstițiile curente la marile texte apocaliptice, dispunem de un enorm inventar al teme rilor omenești. Unii pretind că, după secolul al XVII lea, lumea s-a mai potolit. știința a înlăturat, zice-se, panica rudimentară dinaintea stihiilor și a penumbrelor magice, populația globului s-a mai deșteptat. Nu cred. Vechile spaime au fost înlocuite de unele noi, ba a apărut chiar o specie nouă de frică, numită de sociologi și psihologi „frica-divertisment“. Căutăm frisonul groazei ca pe o plăcere, așa cum
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-l va supăra indiscreția mea: „Din postura spectatorului, îmi vine să spun că diferența o face aici felul în care obiectul acestor afectee potențat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului său. Iubită, femeia e mântuită de accesoriu, de penumbre incomode, de tușele banalității sterile. Idolatrizată, ea devine stridentă, rebarbativ păstoasă, vampirică. La fel, în plan religios, divinitatea credinciosului iubitor e un mister cald, o autoritate afectuoasă, un zenit absorbant, în timp ce zeul habotnicului pare mai degrabă un răsfățat satrap cosmic
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu pasiunea ei pentru „madonizarea“ femeii, cu echivalarea constantă a îndrăgostirii cu „vasalitatea“. Rezultatul era un soi de destrupare trăită trupește. Dar îndrăznesc, domnule Stângă, să suspectez nițeluș de idolatrie și imaginea dvs. despre „femeia iubită“: „mântuită de accesoriu, de penumbre incomode“. Nu ne putem îndrăgosti de statui. De esențe. De lumini incoruptibile. Idolatria, cum știm, înseamnă și a lua un lucru drept altceva decât este. Față de idolatrie, iubirea e un miracol de realism: ea celebrează ființe vii, nu fantasme. Diferența
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nefericiți ce nu mai aveau forța necesară să se prezinte îngrijiți, pentru că nu-și mai aparțineau. Gara pentru emigranți se afla în apropiere de granița ungară - o mică gară de frontieră. Eram vreo douăzeci de oameni care așteptam trenul în penumbra incertă a unei săli dosnice, sub supravegherea miliției. N-aveai voie să părăsești sala de așteptare, nici să urci pe peron decât după ce milițianul îți dădea voie. O ultimă amenințare pe scara vagonului: Punem noi mâna pe tine, oriunde-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mână. O tristețe disperată trecu peste fața ei înainte de a stinge luminile. Ai dat-o în bară cu aerele tale de Jack Torrance. Am mai zăbovit o clipă pe marginea patului, apoi m-am ridicat și am privit-o în penumbra camerei. Se întorsese cu spatele la mine, pe partea ei de pat, dar o auzeam cum plânge liniștit. Am ieșit foarte încet din dormitor și am închis ușa în spatele meu. Aplicele au pâlpâit din nou în timp ce am trecut pe lângă ușa lui Sarah
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și-mi arată cu degetul obiectivul aparatului de fotografiat. Eu am doi ani. Mă uit spre obiectiv și mijesc ochii pentru că soarele e prea puternic. Afară s-a întunecat de-a binelea. Numai soarele din poză se mai zărește în penumbră. Tata mă pupă pe obraz și adorm. Shopping and Hunting Fiți drăguță, aveți un minut? Puteți proba haina asta? Vreau să-i fac un cadou soției mele și nu prea mă pricep la măsuri. Da. Și cred că aveți aceleași
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
rulade de salam scump. [...] Decenii de-a rândul, sub comunism, modelul nostru de utopie negativă a fost «1984» a lui George Orwell. O lume, în care psihicul individului este frânt până la a-și iubi călăul înainte de execuție. A rămas în penumbră înspăimântătoarea contrautopie «rece» a lui Aldous Huxley, «Brave new world», în care nu se mai frânge psihicul nimănui, indivizii care compun societatea sunt scoși pe bandă rulantă, prin inseminare artificială, de la bun început «politic corecți». Viitorul e al lui Huxley
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Este un proiect în care am vrut să recuperez cu mijloace literare moderne și post-moderne marile întrebări dintotdeauna ale poeziei. Să-mi multiplic prin poeme întrebările, spaimele și incertitudinile. Să aduc pe paginile scrise sau rămase încă albe întunericul și penumbrele din interior. E o carte a paradoxurilor: folosește tehnici și sedimente lexicale post-moderne pentru a vorbi de matrițele dictaturilor la zi fie ca e consumismul sau tabloidizarea ca să-i redea omului sub dictaturi și ideologii literare poezia și izbăvirea prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Clementina, țigăncușa care cerșește la intrarea supermarketului din Genevilliers. Are unsprezece ani și e româncă. Din când în când, se ridică și vine s-o strângă tare-tare de braț, deasupra cotului: "Vezi ce puternică sunt?" Și face să lucească în penumbră lama unui cuțit. Clementina îi poartă pică pentru că a vrut s-o înscrie la școală. Ea nu-i ia în serios amenințarea, care o irită totuși. Întinzându-și brațele, descoperă, împrăștiate pe pat, mai multe cuțite. Sună. Cléa catadicsește să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se ghicea în depărtare, clipeau lumini mici, gata să se stingă. Dar mai aproape, un felinar, atârnat pesemne pe un stâlp de pe chei, lumina (slab) gara al cărei fronton, cu scrisul de la distanța asta ilizibil, era singurul care ieșea din penumbră; în schimb, nicio lumină în cele câteva vile intrate prea devreme în hibernare. Noaptea călăreților sciți, pierduți de mult pe drumurile rău luminate ale istoriei, se abătea cu violența înăbușită a unui plocad de lână peste limba îngustă de nisip
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
întâlnirea cu Nastia sub pătură!.. Abia ațipise că auzi o bătaie în ușă. Iar! "Veniți repede, domnule locotenent, rușii au intrat în Polonia și ne e frică să nu treacă și peste granița noastră!" Se sculă în mare grabă. În penumbra culoarului, se ciocni de madam Segal. Era albă ca varul. "Fiica dumneavoastră nu e acasă astă-seară?" " Nu." Îi luă mâinile: "Să nu vă fie frică de nimic, doamnă Segal, de nimic. N-o să vi se întâmple nimic, mă întorc cât
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din loc. Locotenentul cântă multă vreme, ca pentru sine, și numai Mozart. La sfârșit, ca să distreze puțin asistența, atacă vesel Marșul turcesc, ceea ce îl trezi chiar și pe băutorul solitar care se ridică la aplauze. Ochii Panaiotei străluceau ciudat în penumbră. Învățătorul rupse primul tăcerea: "Bravo, Filip, ți-ai trecut examenul. Sper ca Grig să te angajeze cel puțin pentru iarna asta, căci pentru la vară are un profesionist." În vara viitoare, aș putea face o excepție, dacă nu se dovedește
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
piardă în negurile universului. Îți spuneam așadar că ar trebui să facem cunoștință mai bine. Fața fetei deveni inexpresivă. ... de vreme ce ai decis să urmezi ultima clasă la noi. O rază slabă de soare se filtra printre perdelele grele, scoțând din penumbră glezna fină a doamnei Dunin, cu scobitura adâncă a piciorului. Ai făcut de altminteri bine... Cu coatele pe brațele fotoliului, cu trunchiul aplecat în față, Gabriela fixa piciorul încălțat în piele suplă ca o mănușă, îndreptat spre o vază pusă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nopțile albe; au fost înșfăcați laolaltă în spirala infinită a orașului. Într-o noapte, după o plimbare mai lungă decât de obicei, Arcadi se opri brusc, cu arătătorul în aer: "Auzi?" Îl întrebă din privire, dar chipul lui avea, în penumbră, stălucirea mată a unei oglinzi oarbe. "E el!", spuse Arcadi. "Cine?" "Țarul modernizator, reformatorul Rusiei barbare, Petru cel Mare!" "Stafia lui bântuie prin oraș?" "Atenție, e răzbunător! În noaptea asta, a coborât de pe soclu ca să-l urmărească pe un nenorocit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de ochelari. Dezagremente banale, dar destul de supărătoare, care intervin inevitabil într-o călătorie: este reversul „spectacolului lumii”, consemnat cu predilecție într-un jurnal de călătorie, în timp ce partea umbroasă - șicanele, enervările, problemele de sănătate, surprizele neplăcute, rutina „frecușului cotidian” - rămâne în penumbra memoriei diarist-ului. Totuși, nu și furtișagurile cărora le-au căzut victime câțiva colegi de-ai noștri pe drum. „Să nu caști gura!” - este dezideratul imperios pe care mi-l rostesc mie însumi în fiecare zi, martor al acestor întâmplări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la Graur și surîd. El și-a băgat mîinile în buzunare și mă privește nedumerit, așteptînd continuarea. Era astă-toamnă, continuu eu, pe-o vreme mohorîtă și friguroasă, dar la mine în cămăruță era cald, invitata mea stătea pe pat, în penumbră, iar eu îi umpleam mereu paharul. "In vino veritas!", exclam. ...Iar ce nu scoate din om vinul, o face vorba dulce... Așa am aflat că pe piață nu se găseau ouă, dar sosise în gară un vagon cu vreo trei sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
candelabru cu șase brațe, răsucite artistic, iar fiecare bec își aduce tributul de lumină, astfel încât stăpâna casei nu este nevoită să ceară aprinderea unor lumini suplimentare puteți să renunțați la candelabru, dacă nu vă place, și să vizualizați tablourile în penumbră, luminate, fiecare în parte, într-un mod elegant și discret, de becuri mici, așezate deasupra lor, în lăcașuri speciale. Doi pereți ai încăperii despre care vorbim sunt acoperiți de o bibliotecă impresionantă, din lemn masiv (neapărat), care îi îmbracă de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pe degete cum vrea ea! Ce-i al ei e-al ei! închid o secundă ochii și încerc să mi-l închipui pe Eduard învârtit de Anda pe degetele ei lungi, cu unghii lungi, cu inelul șerpuitor sclipind misterios în penumbră. Bine că-i penumbră și nu mi se vede degetul cu rosătura sângerie și nu mi se văd nici unghiile roa se, movulii și cu miros de cerneală. Georgiana oftează și își scutură zulufii din care a scos câteva agrafe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ea! Ce-i al ei e-al ei! închid o secundă ochii și încerc să mi-l închipui pe Eduard învârtit de Anda pe degetele ei lungi, cu unghii lungi, cu inelul șerpuitor sclipind misterios în penumbră. Bine că-i penumbră și nu mi se vede degetul cu rosătura sângerie și nu mi se văd nici unghiile roa se, movulii și cu miros de cerneală. Georgiana oftează și își scutură zulufii din care a scos câteva agrafe, totuși, să-i lase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un obiect de preț, foarte ușor casabil, și reușesc să-l depun pe masă fără să fac vreo dandana. Mă uit în trecere la Eduard și la Anda, cum dansează îmbrățișați pe ritmul lent, șoptindu-și tainic la ureche în penumbra din cameră. Sunt conștienți amândoi că sunt frumoși. Frumoși și veseli. Râd întruna. Fericirea lor e un cerc perfect închis, în care nimeni altcineva nu are acces. Eu sunt urâtă și fără nici un haz. Oricum, nu găsesc nimic de râs
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dans. Am rămas în continuare în picioare amândoi, așteptând următoarea melodie. Stăm față în față, ca o pereche de dansatori pe gheață care așteaptă nemișcați să înceapă melodia lor de concurs: el - calm și cu un zâmbet abia schițat în penumbra din cameră (nu, nu mi se mai pare îngâmfat, e chiar un zâmbet plăcut); eu - încordată, răsuflând anevoie, de parcă aș fi participat mai înainte la un concurs de patinaj-viteză care nu se mai încheia. Rămân și eu nemișcată. (Ce mult
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ambulanță și de doctor. Probabil că schimbase vreo două vorbe cu conștiinciosul, dar nu Întru totul demn de Încredere medic francez. Nici măcar nu era nevoie de avertismentul lui; dacă arunca o singură privire la fața mea boțită, răvășită, nenorocită, În penumbra premergătoare zorilor, pe terasă, se lămurea pe deplin. Rosamund, speriată, era bucuroasă să plece. Fața ei pal‑smeadă se Întorsese spre Boston, cu miile lui de doctori. Ea receptase mesajul: a rămâne pe insulă Însemna moarte curată. M‑a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și și‑au luat rămas‑bun cu căldură și mâhnire. Până la urmă, oameni foarte la locul lor. Salutul de bun‑rămas al proprietăresei voia să spună: „Du‑te Învârtindu‑te!” În locul ei și eu aș fi gândit la fel. În penumbra orei cinci dimineața ne făcea semne cu mâna - „bine c‑am scăpat!”. Rosamund, vorbind de vacanța noastră ratată, a oftat: - Ce coșmar! În taxiul care ne hurduca grăbit, Rosamund și‑a luat rămas‑bun de la insulă cu un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]