1,092 matches
-
la fratele meu. La puțină vreme după ce Desdemona s-a retras la pat, Începusem să observ, În felul vag și abscons În care o soră Își urmărește fratele, o preocupare nouă, solitară, a Capitolului Unsprezece. Era vorba de o activitate perceptibilă care se desfășura după ușa - Încuiată - de la baie. De o anumită Încordare În răspunsul. „Imediat!“ când băteam la ușă. Totuși eram mai mică decât el și habar n-aveam de nevoile presante ale băieților adolescenți. Dar Îngăduiți-mi să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trebui. Remunerate pentru a tolera aproape orice. Nimic nu le șochează. Și totuși, pedalând pe lângă șirul lor, pe lângă Strich, sentimentele mele față de ele nu erau cele ale unui bărbat. Simțeam reproșul și disprețul unei fete respectabile, Însoțite de o empatie perceptibilă, fizică. Când Își unduiau șoldurile, pironindu-mă cu ochii machiați În culori Închise, mintea mi se umplea nu cu imaginile a ce-aș putea să fac cu ele, ci cu senzația pe care trebuie s-o aibă ele, care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se gândească prea mult sau să-mi răspundă. I-am luat-o înainte dându-i de înțeles că nu avea altă cale decât să mă urmeze... ceea ce și făcu câteva secunde mai târziu. Cum resimțeam greutatea sa în tremurul abia perceptibil al clădirii! Era atât de gras și de ignorant! Superficial și imposibil de mândru! Am luat-o pe prima scară care ducea la subsol. În umbra de sub pământ mi-am furișat pistolul confiscat de la Helur sub mantie. Mă ajunsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și pacea alături de mine. Este grozav sentimentul ăsta... A doua zi, târziu în amiază, am putut auzi clinchetele a altor ecluze de vid și știam că intraserăm în Leverif. Lumina cerului începea să se zărească! Panta era lină, dar tot perceptibilă. Ieșind din tunel, am putut vedea în jurul nostru numai apă! Șinele erau suspendate deasupra unui lac imens, iar tunelul era lăsat în urmă, ascuns de oglinda argintie a imensității lichide! Toți erau vrăjiți de priveliște. Trecurăm în câteva momente pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
autentică. Perfect de Înțeles interpretarea ei, dacă-mi permiteți. Întotdeauna mi s-a părut că englezii, spre deosebire de americani, sau chiar de galezi sau irlandezi, au o gamă foarte săracă de expresii. Plăcere, durere, uimire - toate sunt semnalate prin mișcări abia perceptibile ale mușchilor faciali, practic indescifrabile pentru cei obișnuiți cu exprimarea liberă a emoțiilor. Și se mai zice despre chinezi că sunt impenetrabili. Dar să ne Întoarcem: când Harry nu și-a reluat locul de lângă ea, Marlena a concluzionat că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de surpriză. ...Luna transfigurează totul. Gardurile strâmbe, șandramalele dărăpănate, bălăriile din maidan, atât de urâte în lumina soarelui analist și veridic, adinioarea în bătaia lunii erau frumoase, dădeau satului "balnear" o poezie nemeritată; iar mai departe, în câmp, freamătul abia perceptibil al nopții părea însăși căderea luminii de lună pe copaci și pe iarbă. Dar lumina lunii impresionează și simțurile inferioare: o noapte cu lună pare mai rece. Lumina albă, fiind asociată poate cu zăpada, dă senzația de frig. Iar când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o femeie înaltă și zveltă, frumoasă și elegantă, care se dezbracă încet, alene, cu gândul aiurea, zâmbind unei amintiri, unei așteptări? Adela era în cerdac cu doamna M... Treceam la poștă. Am salutat. Ea, cu o înclinare din cap abia perceptibilă, mi-a zâmbit toată. E o spontaneitate, uneori, o uitare de sine în femeia asta, stăpână pe faptele ei până la calcul, care îmi dezarmează "psihologia". Muzica militară cânta Lucia de Lammermoor. Sextetul, armonizat de ecoul lui trimis de dealuri, plutea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
are o valoare limitată. Dar mă simt adeseori atras de oamenii care nu exagerează cu scuzele.) Interesant e numai faptul că în acel moment, pentru prima oară, m-a traversat o ușoară undă de indignare împotriva mirelui lipsă, un abia perceptibil val de revoltă față de absenteismul său neexplicat. — Ia să vedem dacă putem face ceva, a răsunat vocea soțului doamnei de onoare. Era vocea unui om care rămâne calm sub bătaia tunurilor. L-am simțit mișcându-se în spatele meu, apoi, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
uluitoare descrise un arc de cerc scufundându-se În adâncul lacului ce părea fără sfârșit...! De frica morții se gândi să strige ajutor! Deschise gura opintindu-se să dea alarma dar nu reuși să scoată decât unele sunete nearticulate, abea perceptibile. Noțiunea timpului nu mai avea importanță iar În momentul când nu mai aștepta nimic dela viață, se pomeni Într’o pajiște cu Înfățișare grotească...!! Acompaniat de sunetele melodiei binecunoscute ce ajungeau până la el parcă venind din adâncul de necuprins al
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
orice întâlnire neplăcută cu prieteni sau vecini. Dar cum mergeau pe aleea din spate unde locatarii își țin mașinile, dintr-un garaj a ieșit un tânăr și l-a salutat pe Connolly. Connolly i-a răspuns cu o ridicare abia perceptibilă a sprâncenelor și a mers înainte. Când au ajuns la ușă, Sheba s-a uitat înapoi și a văzut că bărbatul se uita după ei. — Cine era, l-a întrebat ea pe Connolly. — Fratele prietenului soră-mii, i-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vei reacționa când mă vei revedea? Eu, oricum, voi părea indiferentă, nici nu s-ar putea altfel, strivită cum voi fi, între două realități străine posibilității mele de comunicare: cu tine și cu tata - mai ales cu tine, cu abia perceptibila ta infatuare.” - „Infatuare ai spus?” - „Da, așa am spus. Poate nu infatuare, greșesc, dar e singura mea posibilitate de răzbunare sau numai o ciudă ce mă cuprinde față de tine care pricepi atât de greu. Sau poate te prefaci, - mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
indiferent, fără opinie, funcționar de serie, care nu deranjează pe nimeni; era respectat de toți pentru imparțialitatea purtării lui politicoase (de data acesta era vorba de structura firii lui îndatoritoare, iar nu de convenționalitate), la care se adăuga un abia perceptibil aer de demnitate ce-i învăluia, ca o pelerină străvezie, ființa. Un asemenea funcționar nu putea supăra pe nimeni, fusese un funcționar model, fără istorie, fără timp, uitat sau conservat în stereotipii birocrate și mânecuțe negre până deasupra coatelor. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
jur, exclamă calculat: - Ce noapte, frumoasă! Nu-i așa, fetelor? După o mică pauză, adăugă adresându-se Anei și fiicei acesteia: Pentru mine care am o vârstă, sunteți ca și fetele mele! Ele zâmbiră protocolar dar și cu o abia perceptibilă adeziune. În timp ce orchestra începu nu știu ce melodie ușor tărăgănată, mă adresai către toți: - Știți ce-a fost aici, chiar în locul acesta acum...câți ani?... Eram copil, terminasem clasa I-a primară... în 1930; luasem premiul I... Mi s-a pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
propria voce la început, dar apoi nu s-a mai auzit nimic. Stăteam cu urechile ciulite să aud ceva, orice. Dar tot ce se auzea era foșnetul tăcerii. Deodată un țipăt ascuțit a țâșnit de pe casetă; slab, dar cu siguranță perceptibil. M-am dat înapoi înspăimântată. Oh, Doamne, oh, Doamne, era Aidan? De ce țipase? Inima îmi bătea să-mi sară din piept. Mi-am lipit urechea de boxă, se auzeau și alte sunete. O zăpăceală haotică, dar, fără îndoială, sunetul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
leac împotriva inflamației ochilor. Se gândi la Velunda. Cât timp trecuse de când o ținuse în brațe, sub aceeași pătură? Sau în iarbă, vara... Velunda - sora regelui batavilor, preoteasă și vrăjitoare - cunoștea toate tainele și vrăjile, știa să devină o prezență perceptibilă ca să-l urmeze oriunde s-ar fi dus. Valerius o văzu alături de el, ca în atâtea alte nopți, goală, cu părul lung unduindu-se la cea mai mică mișcare și privirea profundă care îi aprinea dorința. Îi mângâie cu mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca să-i terminăm pe toți negrii și portoricanii din nenorocitul ăsta de oraș. Eu îl ascultam de la locul meu. Datorită noii mele boli pe care am numit-o acufenă, am început să aud de curând lucruri care nu sunt chiar perceptibile. Decolarea avioanelor, sticla care se sparge, gheața scrâșnind în tăviță. Și asta mi se întâmplă mai cu seamă dimineața, dar și în alte momente ale zilei. Am avut parte de așa ceva chiar în avion sau poate că mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cărții. Este centrul ce face legătura între toate textele (amintirile) care formează o viață. Ca s-o spun mai pe șleau, romanul, cu mici derapaje, străbate teritoriul beției extreme, îl depășește, apoi se întoarce la început, închegând un cerc hermeneutic, perceptibil și descifrabil doar cu ajutorul cheii-iubire. Este descrisă într-un mod absolut uman, lipsit de stridențe, mizeria vieții de zi cu zi în societatea socialistă multilateral dezvoltată. Și mai este povestea unui om care a ales să lupte în felul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atât de profundă, Încât, rotindu-și cele o mie de brațe tatuate În jurul capului, Își lua zborul peste oraș. Profesorul vorbi și despre femeia-ușă care, scârțâind din balamale, se deschidea dintr-un univers În altul, făcând posibilă trecerea dintre lumea perceptibilă și cea imperceptibilă, dintre cea vizibilă și cea invizibilă, dintre cea veche și cea nouă, dintre prezent și trecut, dintre viața de aici și cea de apoi. Tot Învârtindu-se În jurul masterandului, Înalta somitate recunoscu că el Însuși apelase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încă o dată pagodele Înalte ale clădirilor. Simți acut prezența maestrului Shan Bao, dar privirea lui, obișnuită să detecteze cea mai mică mișcare, noaptea sau ziua, nu reuși să distingă nimic. Maestrul nu era vizibil, dar era prezent. O dâră abia perceptibilă de lumină se strecura pe sub poarta capelei unde Shan Bao Își recita sutrele. Nu chipul lui, ci rugăciunea pe care o Înălța către Budha ajunsese până la Ștefănel. O rugăciune pentru drumul lui. Și, poate, pentru Întoarcerea lui. Ușa clădirii din stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
țipă, cum bocește. își aminti legea fizică pe care credea că ea a descoperit-o: cum sunetul, care nu a luat contact cu aerul pentru a căpăta sonoritate, închis acolo în universul senzorial al făpturei, e mai zgomotos decât cel perceptibil auzului, și transmisibil altor receptoare senzoriale, altor urechi ale sensibilităței. Glasul deslușit al limbii de bronz, care bătea acum un alt sfert, onest, clar, cumpătat, satisfăcea pe Mini, pe când stridențele acelei desperări, pe nedrept zise mute, îi scrijeleau auzul interior
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a fost călcată de un vehicul militar. Guvernatorul a părăsit orașul. Englezii vor folosi avioane mici. Fanaticii hinduși îi atacă pe musulmani în suburbii. Oamenii sunt încordați, tensionați. Când iese din casă, Bobby simte atmosfera de ostilitate. Este ciudată, abia perceptibilă, dar cei care de obicei îl salută, acum îi evită privirea. Presimțirile sumbre se amplifică după-amiază, când îi vede pe comuniștii care au aruncat cu pietre cu o seară în urmă pe străzile din jurul misiunii, cu privirile ațintite asupra obloanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nici unul dintre ei nu se va dovedi laș. Ar trebui să-i puneți pe oamenii dumneavoastră să atace imediat. Vă vom arăta virtutea și vitejia călită care ne caracterizează, încă de pe vremea Seniorului Shingen. Nobumori răspunsese cu o îndârjire aproape perceptibilă în mirosul cernelii. Nobunaga își făcuse fiul general, cu toate că era încă foarte tânăr. — Ei, dacă așa vor... comentă Nobutada și dădu ordinul de asalt. Forțele atacatoare erau împărțite în două divizii și asediară castelul simultan, de pe munte, în spate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și-mi doream să fi murit deja. Să fii atentă, a continuat Luke rămânând pe loc. —O să fiu, dar să fii și tu. Apoi Luke și-a mișcat brațul un milimetru în direcția mea. A fost ca o tresărire abia perceptibilă. în clipa următoare, ca din pușcă, ne-am repezit unul în brațele celuilalt. Picioarele lui erau lipite de ale mele, brațele lui se încolăciseră cu putere în jurul spatelui meu, fața mea era îngropată în gâtul lui și, pentru ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
barbarii, să se amestece cu onorabilii cetățeni rozători. Atât rămăsese, atât deveniseră barbarii și barbarizații lor captivi, o enormă masă de șoricei flămânzi și șireți, gata de marile fieste ale năruirii. Însemnați cu toții: o cicatrice-rid, la capătul sprâncenelor. Un abia perceptibil semn, în care se citea ticul speței șmechere și degenerate: ticul făcutului cu ochiul. Adormise cândva, pierdut în stratosferele nopții. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă puțin în stânga, spre mica fereastră. Scaunele vibrează ușor, un scurt curent de alarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-ți respecți rangul, nu ai voie sa te compromiți cu nimic omenesc, tu ești statuie perfect dresată să-și onoreze misiunea, atât și e prea destul. Valetul Vasile a și revenit, într-adevăr, perfect mut și surd, cu mișcări abia perceptibile. Pe măsuța cu rotile, lângă tava cu paharul și sticla Courvoisier apăruse teancul de reviste colorate Playboy, Express, Paris Match, iată superba Romy Schneider și-a pierdut adoratul fiu, ca să vezi, avea și un fiu, acces la tragedia populară, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]