895 matches
-
editurii Thule din Köln. Cu un aspect elegant (copertă ilustrată, hârtie cretată, format mare, 24 pagini) și un substanțial conținut, orientat pe cele două coordonate anunțate în subtitlu, C. ambiționează să depășească „insatisfacția de cititor” care i-a determinat constituirea. „Peregrinarea asiduă prin desișurile publicațiilor de limba română din Occident - se spune într-un Pro Domo. Intenții și temeiuri, publicat în primul număr - ne-a lăsat nu o dată, în ciuda excelenței atâtor reviste dedicate, cu senzația unui gol și a unei absențe
CONTRAPUNCT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286396_a_287725]
-
din Izobare (1946). În poeziile din Decor penitent e ușor sesizabil un filon exotic și livresc, imaginând ipostazele poetului în diferite epoci din evoluția omenirii, reconstituite prin prisma unei antropogeneze bizare (Creația). Poetul retrăiește o istorie mitică, îndeosebi medievală (Tablou). Peregrinările pe mări și oceane se încheie într-un Port dunărean evocat cu accente simboliste, în sonorități minulesciene. În volumele apărute după 1967, C. se definește ca un poet cu o structură lirică modificată. În perioada claustrării în sine însuși a
CRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
care în dialect înseamnă „anecdote”) versurile compuse până atunci. Succesul l-a îndreptățit să-și reediteze în două rânduri (1904, 1923) broșura, amplificând-o. Fiecare text pleacă de la o întâmplare reală, de la un tip caracteristic, ciudat, oricum memorabil, întâlnit în peregrinările prin munții și satele Macedoniei sau desprins din tradiția orală crușoveană. Culoarea locală, trimiterile la legende și personaje orientale, chiar mentalitatea dezvăluită sau sensul parabolelor le apropie de povestirile ce îl au ca erou pe Nastratin Hogea și de atmosfera
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
, Alexandru (8. IV. 1898, Cernavodă - 16. X. 1962, București), eseist, poet și traducător. Este fiul Eufimiei (n. Cernătescu) și al lui Floru Claudian, inginer topograf, ajuns general în 1912. Din cauza peregrinărilor familiei, C. învață la Craiova, Caracal și Buzău, luându-și bacalaureatul la Liceul „Sf. Sava” din București, în 1918. Urmează, tot aici, studii de filosofie la Facultatea de Litere și Filosofie, pe care a absolvit-o în 1922. Profesor suplinitor
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
descopeream Franța astfel, prin viața ei literară, prin materia ei verbală mulată într-un sonet și cizelată de un autor. Mitologia noastră familială confirma că un volumaș cu coperțile uzate și cu cotorul aurit o urma pe Charlotte în toate peregrinările ei. Ca o ultimă legătură cu Franța. Sau, poate, ca o promisiune constantă de vrajă. O arie există, o știu și pentru ea aș da... - de câte ori, în pustiul zăpezilor siberiene, înălțaseră versurile acelea un castel de țiglă și colț de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și căzusem la învoială: îi lăsasem toate mobilele și obiectele vechi pe care le adunasem de câteva luni... Am dormit puțin. La ora patru, eram deja treaz. Mi-am pregătit rucsacul, gândindu-mă să plec chiar în ziua aceea în peregrinările mele obișnuite. Înainte de a porni, am aruncat o ultimă privire în camera Charlottei. În lumina cenușie a dimineții, liniștea ei nu-mi mai amintea de un muzeu. Nu, nu mai părea nelocuită. Am ezitat o clipă, apoi am înșfăcat un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în pământ, marcând pentru totdeauna „centrul locului”, cum observă Jean Starobinski (64, p. 106). Este vorba de un ritual tainic de construcție, știut doar de cei doi soți (cu excepția unei slujnice credincioase). Dovadă că Ulise - la întoarcerea din lunga-i peregrinare - este recunoscut de Penelopa doar după ce trece proba cunoașterii acestui secret (106). Ulise săvârșește o acțiune de ordonare rituală a spațiului, realizând un microcosmos mandalic, organizat în cercuri concentrice - măslinul, patul, iatacul, palatul etc. -, având în „centrul de greutate” rădăcinile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
paliere cosmice și la rădăcina căruia sălășluiește balaurul Haosului, Nidhöggr, la trunchi - capra Heidrun, iar în coroană - vulturul Wederfölmir. Aceste toposuri se regăsesc până la identitate în folclorul românesc, în basme, dar mai ales în bocetele de „petrecere a mortului”. În peregrinarea sa, sufletul ajunge la „marea cea mare”, în mijlocul căreia, „în groapa mărilor”, crește „bradul zânelor”. Sufletul defunctului cere bradului să-l treacă în „aialaltă lume”, dar arborele îl refuză pe motiv că în vârful lui „a puiat roșu șoimuleț”, în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acestui instrument magic de percuție. Dar, din păcate, textul este aproape ilizibil. Epopeea continuă însă cu un alt episod extrem de interesant. Din cauza unei greșeli rituale (ruperea tăcerii), instrumentul cade în lumea de sub pământ. Enkidu pleacă în căutarea lui. Dar în timpul peregrinării în „lumea de jos” nu se mai amintește nimic de pukku și mikku. Mai mult, la reîntoarcerea pe pământ, Ghilgameș nu-l întreabă pe Enkidu (cum ar fi fost logic) despre soarta instru- mentului magic după care plecase, ci despre
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ale bănățenilor, în schimb, în diagonala spațiului carpatic, la huțuli („vecinii carpatini imediați ai românilor” ; cf. 40, p. 512), în „colindele pentru morți” ale acestora, întâlnim motivul paltin cosmic + pasărea-suflet. Într-un colind de flăcău mort, de exemplu, șoimul-suflet, în peregrinarea-i postumă, se așază pe un arțar : Dar acestui arțar nu-i este drag [șoimul-suflet], Nu-i este drag și el nu crește [...] ; Bisericuța l-a îndrăgit, Cum l-a îndrăgit s-a și deschis (41, p. 140 ; relația flăcău
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Având în vedere caracterul funerar atribuit paltinului (relevat mai sus), nu mai apare ca fiind întâmplătoare inserarea anume a acestui soi de copac în episodul din legenda hagiografică în discuție. în unele cântece rituale funerare, călăuzele care însoțesc sufletul în peregrinarea lui prin labirintul silvestru dintre cele două lumi sunt anumite animale sălbatice - lupul, vulpea, vidra, mai rar ursul - cu care „dalbul de pribeag” urmează să se înfrățească și să se lase călăuzit de ele : Scoală [Ioane], scoală Că soarele apune
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
citat deja (Voltaire, Balzac, Flaubert). Monumentala sa operă "Gargantua și Pantagruel" oferă oamenilor un prilej de desfătare și destindere pentru trecerea mai ușoară peste vicisitudinile vieții. Satira și umorul au iritat oficialitățile epocii făcându-i existența marcată de pribegii și peregrinări. Viața agitată a fost utilă prin marea experiență dobândită și profunda cultură umanistă pe care a acumulat-o. S-a stins senin, umorul său însoțindul până în ultima clipă: "N-am nimic, sunt plin de datorii, restul îl las săracilor". Experiența
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
libere, care nu pot fi Închise Într-o colivie (cel puțin deocamdată). Μ O dovadă a existenței reale În istoria omenirii a lui Hristos sunt, spun creștinii, puterile deosebite dovedite de Sfinții Apostoli și de unii discipoli și sfinți În peregrinările lor prin lume, puteri concretizate În diferite miracole pe care ei le-au realizat. Aceste puteri nu le-au avut de la Început și nu și le-ar fi putut forma În absența unei credințe și a unei iubiri nemărginite În
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de o providență livrescă. Pe alocuri, ea se face simțită și în Tache de catifea sau în miniaturile din Manualul întâmplărilor. Tandemul Tobit-Heiler trimite caricatural la cuplul Don Quijote-Sancho Panza. Potriviri străvezii sunt aranjate între anii de învățătură și de peregrinări ai lui Tobit și cei ai lui Werther. Modelul livresc autoritar rămâne însă Biblia, unde povestea personajelor stă gata-scrisă. O astfel de determinare a cărții spune mult la o examinare mai atentă. De fapt, mai toate potrivirile dintre viața personajelor
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
transpune estetic emoțiile, le radicalizează expresiv și îmbină două registre, tradițional și modern, fiind cuprins de „febra unui gând împietrit”, de angoasa vidului sau de tristețea senin-mioritică a lupului de jertfă. Este și coautor al unei cărți de reconstituire documentar-romanțată, Peregrinările și suferințele spătarului Neculai din Milești (1987). SCRIERI: Stâlpul de foc, Chișinău, 1988; Peregrinările și suferințele spătarului Neculai din Milești (în colaborare cu Serafim Saka), Chișinău, 1988; Somn de lup, Chișinău, 1990; Moartea lui Zenon, Iași, 1994; Dimineața marelui oraș
MATEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288065_a_289394]
-
cuprins de „febra unui gând împietrit”, de angoasa vidului sau de tristețea senin-mioritică a lupului de jertfă. Este și coautor al unei cărți de reconstituire documentar-romanțată, Peregrinările și suferințele spătarului Neculai din Milești (1987). SCRIERI: Stâlpul de foc, Chișinău, 1988; Peregrinările și suferințele spătarului Neculai din Milești (în colaborare cu Serafim Saka), Chișinău, 1988; Somn de lup, Chișinău, 1990; Moartea lui Zenon, Iași, 1994; Dimineața marelui oraș, Chișinău, 2003; Grecia imaginară, Chișinău, 2003; Orfeu și singurătatea, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Val
MATEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288065_a_289394]
-
, Ion Th.[eodor] (17.VI.1908, Bistrița Bârgăului, j. Bistrița- Năsăud - 25. IX. 1983, București), poet și prozator. Copil al unor țărani săraci (Ileana și Teodor Ilea), I. a fost nevoit să-și întrerupă studiile sistematice, începând o lungă peregrinare pe la diferiți stăpâni în Cluj, apoi în București, unde locuiește o vreme la un azil de noapte, atingând probabil treapta cea mai de jos și mai dramatică într-o tinerețe subminată de morbul vagabondajului. După câteva încercări de calificare profesională
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
aflându-și îndemnul în monografia închinată zonei de Ion Ionescu de la Brad, se înscrie într-o tradiție ilustrată mai ales de Calistrat Hogaș. Călătorul este atras în egală măsură de priveliștile montane, de mituri și legende, de oamenii întâlniți în peregrinările sale. Sunt observații ale unui profesor, în sensul că mereu se extrag „învățăminte” din realitățile descoperite, care vor fi studiate și clasificate, dar și însemnări, nu lipsite de emoție, adesea chiar lirice, ale unui scriitor sensibil la ineditul și frumusețea
IONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287579_a_288908]
-
1998-2000; N.V. Gogol, Opere, I, București, 1998, II-III, Iași, 1999-2001; Pavel Florenski, Stâlpul și temelia adevărului, Iași, 1999; Mihai Eminescu, Poezii - Stihi, București, 2000; Zbigniew Herbert, 89 de poezii, Iași, 2001. Traduceri: Feodor Abramov, Casa, București, 1985; Timur Zulfikarov, Poemele peregrinării, București, 1990; Lev Șestov, Începuturi și sfârșituri, Iași, 1993; Boris Pasternak, Doctor Jivago, Iași, 1994; Iosif Brodski, Din nicăieri cu dragoste, Iași, 1995; Dmitri Merejkovski, Gogol și diavolul, Iași, 1996, Evanghelia necunoscută, Iași, 1997, Rusia bolnavă, Iași, 1997; Vladimir Nabokov
IORDACHE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287600_a_288929]
-
solidaritatea umană, fie, dimpotrivă, la atrocitățile comise în numele umanității. Alteori, având punctul de pornire în întâmplări reale, prozatoarea declanșează brusc un „dispozitiv” ce permite intrarea într-un spațiu fantastic, nesupus legilor lumii exterioare (Trenul de Arad, Oglinda). Totuși fantasticul ca peregrinare în propria interioritate e cel ce dă profunzime acestor pagini. Chiar și atunci când tema părea amenințată de datare (bisericile dărâmate în deceniul ’80), narațiunea e salvată printr-o imprevizibilă (și deloc facilă) soluție: apariția unui individ în pieptul căruia nu
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
forme fixe. Temperament stenic, J. este un poet al afirmațiilor constructive, al optimismului solar. SCRIERI: Oglinzi sonore (volum colectiv), Timișoara, 1945; Certitudini, București, 1958; Frumuseți simple, București, 1962; Nostalgii solare, București, 1965; Divagații și simetrii, București, 1969; Transparențe, București, 1972; Peregrinări terestre, Timișoara, 1975; Surâsul Meduzei, Timișoara, 1979; Forma clară a inimii, București, 1982; Viziunile lui Narcis, București, 1985; Linia azură a lucrurilor, pref. Emil Manu, Timișoara, 1986; Arhitecturi de cristal, Timișoara, 1989; Magnolii de octombrie, Timișoara, 1994. Repere bibliografice: Virgil
JEBELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287670_a_288999]
-
credibilitate informațiilor, fiind ulterior utilizate ca sursă pentru evocarea momentului. La începutul secolului XIX secuii, deranjați de concurența economică a armenilor, îi numeau pe aceștia „intruși fără proprietate asimilați jelerilor“ fiindcă, spuneau ei, abia „în 1672, după trei ani de peregrinări prin munți, au fost primiți din mila glorioșilor noștri înaintași în acest ținut“2. Această referire este identică • Nicolae Gazdovits, Istoria armenilor din Transilvania. De la începuturi până la 1900, București, Editura Ararat, 1996, p. 79. • Judit Pál, Imaginea celuilalt și imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
căror profunzimi tragice rezultă tocmai din oglindirea în unda epopeii antice. Cel care se descrie pe sine „juif naturellement et cependant Ulysse” („evreu de bună seamă și totuși Ulise”) știe că nici o zeitate nu-i asigură protecție de-a lungul peregrinărilor: „tu avais une déesse à ton côté, Ulysse” („aveai o zeiță de partea ta, Ulise”); iar Itaca lui are doar rusticitatea modelului, nicidecum valoarea sa simbolică: „je viens d’une petite ville blanche où pissaient les vaches” („vin dintr-un
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
lor, Carmen Sylva a dorit s-o cunoască și curând tânăra i-a devenit apropiată și colaboratoare. Scriitoare de limbă germană, D. se atașează profund de tradițiile și spiritualitatea țării adoptive, nutrind un cult romantic pentru figurile istorice legendare. Pasiunea peregrinărilor rousseauiste în peisajul montan o ajută se descopere dimensiunea ,,panteistică” a spațiului românesc. Întreprinde o ascensiune în Alpi, în cursul căreia escaladează ghețarul La Buée din Mont Blanc, și - primă performanță feminină - urcă pe vârful Omu din Bucegi. În 1905
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
liantul construcției romanești este un realism fundamental, capabil să suprindă totalitatea omenescului, dincolo de condiția umilă sau nobilă. Cartea munților, cu aspectul unui inofensiv și lipsit de pedanterie manual de drumeție, îmbină proza poetică și paginile de eseu. Cartea fructifică nenumăratele peregrinări ale autoarei prin munții României, mărturisind o cunoaștere intimă a naturii, întemeiată pe sensibilitate și pe o curiozitate intelectuală de autentic naturalist. Plecând de la premisa că excursia poate și trebuie să fie o operă de artă, în bună tradiție rousseauistă
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]