1,714 matches
-
rupte de contextul istoric, plămădind astfel faimoasa Conspirație. Compararea celor două texte dovedea fără putință de tăgadă că numita Conspirație era un falsificat și că, prin urmare, nu exista un program care ar fi fost elaborat de către „misterioasa, obscura și perfida forță care ținea În mînile sale cheile multor enigme Îngrijorătoare“. Descoperirea senzațională din Times, publicată sub titlul Sfîrșitul irevocabil al Conspirației, ar fi putut, În mod firesc, să pună capăt acelei penibile afaceri, care otrăvise deja multe suflete și luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și a exploziilor În lanț de la Liège) stătea, precum un Dumnezeu invizibil, „fermecătorul nostru Racikovski“. Obsesia lui fusese să arunce sămînța suspiciunii În Europa, iar prin asta să o apropie de Rusia. „Nemulțumit În postura sa de șef al poliției, perfidul rus va juca totul pe cartea politicii Înalte... Întrucît ambiția exagerată a lui Racikovski avea egal doar În lipsa sa de scrupule.“ 16 Cu indiscutabila sa agerime, Racikovski va pricepe curînd că efectul bombelor era relativ; În fața crimelor gratuite, ca În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
respectăm noi, ar fi transmis pur și simplu ideea superiorului său. Președintele scoase un suspin care i se înțepenise în piept, puse telefonul în buzunar și întrebă, Ei, ați aflat ceva? Întrebarea, pe lângă inutilă, era, cum s-ar spune, puțintel perfidă, în primul rând, pentru că de aflat, ceea ce se numește a afla, întotdeauna se află câte ceva, chiar atunci când nu servește la nimic, în al doilea rând, pentru că era evident că acela care întreba profita de autoritatea inerentă funcției pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
clipă de reflecție. Și hanul trebuie să le fi aparținut, cândva. Era una din morile lor, iar turnul era un depozit, Înainte să fi fost transformat Într-un loc de popas pentru pelerini. Iarăși familia Cavalcanti. Și iarăși sentimentul acela perfid de vinovăție. Priorul scutură din umeri, pentru a se elibera, și se concentră din nou asupra hanului. Blazonul reprezenta un Înger cu aripile larg deschise. O mână necunoscută acoperise cu un strat de culoare ceva scris după cuvântul „Înger”. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi descoperit trucul cu Fecioara. Se opri, așteptând ca francezul să replice. Însă acesta continua să tacă, studiindu-l. Poetul simțea cum Îi crește enervarea În fața atitudinii lui. - Dimpotrivă, sunt sigur că, În proiectul vostru, exista ceva Încă și mai perfid. Cel care a conceput planul voia ca trucul să fie descoperit, pentru ca asta să Întărească În mintea dușmanilor voștri convingerea că au de-a face doar cu niște pungași de doi bani. Am căzut și eu În capcană, Însă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o profesie care te devoră, te înalță și te doboară după cum meriți, singura consolare fiind doar aceea că, dacă i te-ai dedicat, nu mai ai scăpare, oricât de mult ai încerca. Praful scenei nu are asemănare, este cel mai perfid drog cu putință, pentru că dă dependență imediată și asigură una din cele mai strălucitoare morți posibile. Am umblat și umblu încă prin teatru cu un fel de regret de care nu am cum să scap, ca un fel de cocoașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
sustrage de‑a bușilea de sub tălpile ude ale gemenilor și dispare unduindu‑se ca un șarpe. Nici un punct de sprijin pentru aceste tălpi. Iar arta, care le este în rest sprijin de nădejde, a fost sigur răpită de o persoană perfidă și dusă departe, într‑un loc necunoscut. Anna deschide din nou gura, dar nimic, iar nimic. Dacă o să înceapă iarăși povestea cu comunicarea prin scris, ea se sinucide. Rainer spune că fericirea și dragostea, care sunt unul și același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
comun? Ce anume propovăduiesc ei care să poată constitui o școală structurată, coerentă și demnă de acest nume? Din nefericire, nimic. Mai rău: Hegesias, de exemplu, trece drept un pesimist înnăscut, un disperat de primă clasă cu retorică eficace și perfidă, în așa măsură încât i se pune în seamă o epidemie de sinucideri care l-a determinat pe Ptolemeu să-i interzică învățăturile. Nu prea vedem cum Hegesias și ai săi pot fi numiți cirenaici altfel decât în virtutea argumentului geografic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
facies depresiv îcum stabilește el oare un asemenea diagnostic în absența oricărei iconografii?), misticism refulat îfoarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere îce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice îcare-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală îimpotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice îdiagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la stadiul de turmă înfometată cu sârg - a depins și va depinde până la finele spu previzibil de pixul și de mințile întunecate ale unei tagne de guvernanți vremelnic statuați de soartă, dar așezați, prin diabolice uneltiri de culise, în scaunul perfid al puterii, loc unde, în circumstanțe deloc abnorme, nici unul dintre ei nu ar fi avut, pe bună dreptate, ce să caute. Putem afirma că este vorba despre un soi de satisfacere a acelor nevoi patologice aparținătoare unui segment „elitist” (doar
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
puțin știutor de carte cum sînt, mai cu seamă că-s mișel din fire și leneș când e vorba să caut prin autori care să zică ceea ce eu mă știu spunând și fără ei.” Cam aceleași vorbe, pline de o perfidă complezență, le va spune în Boborul și Caragiale, acest „farsor genial”, cum îl numește Călinescu: „Cadrul meu e prea strâmt ca să pot închide întrânsul istoria generală a veselei Republici podgorene. Voiesc numai să contribuiesc și eu la consemnarea materialului necesar
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
Poeme > Dorinte > PLÂNGE TĂCEREA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Plânge tăcerea în negre petale Ochii îmi tac zămislind cataracte Au împietrit în tăcerile goale Unde doar moartea semnează contracte... Șoapte perfide din gură de șarpe Se înmulțesc pe la colțuri de stradă Fuge sărmana, sensibila harpă Nu vrea parada minciunii să vadă... A coborât peste mine tot Iadul Liniștea , știți că ucide-uneori Nu se aude balada, nici bardul Au amuțit amintiri și
PLÂNGE TĂCEREA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361461_a_362790]
-
resoarbe tainic luminile regale din secole păgâne în încercarea aspră de-A Fi și de-A RĂMÂNE o patrie de Albe, o patrie de grâne nevoia de unire se preumbla prin sate heraldică-mpăcare cu munții și cu marea caizi perfizi și spâni însângerară zarea sfințitei glii române jertfită prin tratate apolodori servili măsoară iarăși apa satrapilor târzii să le întindă pod o funciară vrere reașezară matca în davele străbune cu iz de voievod ninge la Alba de Întâi ale iernii
DOR ROTUND de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361504_a_362833]
-
transformase într-o învălmășeală de cuvinte greu de înțeles. Divagațiile sale în predici mergeau până într-acolo încât aducea în discuție răfuieli personale cărora le dădea conotații negative, în defavoarea dușmanilor proprii. Subtilitățile sale altădată interesante se transformaseră în jalnice și perfide acuze aduse dușmanilor săi. Personal cred că arhiereul Caiafa nu este un caz izolat, Serah. Demonii stau printre noi tot timpul, cernându-ne cuvintele și teoriile, intențiile și faptele și intervin mișcând inima noastră spre păcat, spre fărădelegi, cu acceptul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 5 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361542_a_362871]
-
și literare, câștigându-și prietenei de-o măsură cu luminile sufletului său. Prietenia îl face fericit, căci ea îi confirmă bucuria sa genetică și de temperament: aceea de a dărui, de a se dărui, dezinteresat, lipsit de meschinării, egoisme, dedublări perfide. Unde mai întâlnești azi un astfel de om?! Dar, de fapt, G.R. nu este un om obișnuit. El este Poetul, cel care-și împarte sufletul, viața, gândirea pozitivă spre soarele vieții lui, care este omenirea toată, în ceea ce are ea
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
nații ancestrale” sau „cinci elemente ale unității și identității unui neam: steagul, cântecul, portul, limba și credința”. Despre eseul sau „România moluscă” se spune că e „o carte despre care nu se va vorbi” pentru că „Suntem victimele unui „ mutant comportamental perfid, extravagant, bazat pe puterea banului, pe consumul dezmățat al clipelor de viață, pe refuzul dăinuirii și abandonul continuității”. Și așa am ajuns „în grajdul civilizației moderne” pentru că legislația, credința, educația, etica, armata sunt puse în slujba convertirii României într-o
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
Cu atâția „turnători“ / Vom salva... siderurgia !»; Laurențiu Ghiță - Constatare: «Un marinar acum e Președinte / Și-un geolog avurăm înainte, / Deci, politicieni-s, pe cuvânt, / Precum vedeți, o apă și-un pământ !» s. a.), Oltenii la ei acasă, Aniversări-2013 ( Laurian Ionică, 75 - Perfidul: «Genu-acesta, vreau să zic, / Că rămâne-așa cum e: / Nu-i în stare de nimic, / Dar capabil de orice.»; Gheorghe Filiș, 65 - Inversarea valorilor?: «Mă frământa o dilemă: / Cum de-i Țara-ntre-ale slabe...?!? Nu-i o mândră diadema, / C-are-n frunte
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
prilej pentru a lichida pe toți adversarii regimului, chiar dacă nu au avut legătură cu revoluția din Ungaria. Tot Stela Covaci, una dintre puținii martori care se mai află în viață, a dat multe amănunte în legătură cu moartea poetului și a declarat: „Perfid și cinic construită și dusă la îndeplinire din ordine nescrise, nu permite nici acum, la peste 50 de ani, o cercetare completă. Documentele au fost distruse sau microfilmate, au fost puse pe durată nelimitată în seifurile care ascund secrete murdare
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
de timp prea dureroase infarctul chinului implor și moartea clipelor tăioase din spasme vechi și timpurii se naște albul și speranța dar picături de neuitare îmi strică gândul și constanta se-mbină mâine cu trecutul într-un prezent de azi perfid degeaba îl inund cu lacrimi, căci va rămâne tot arid se-mbina bezna cu lumina în răsărit sau în apus? tăcerea-și țipă disperarea, cuprinde tot ce nu s-a spus profeții sufletului meu îmi prevestesc autopsia dar când vor
SE-MBINĂ BEZNA CU LUMINA de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363045_a_364374]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > GĂLĂGIA... Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Gălăgia... Gălăgia... Are și asta o poveste... Eu o percep ca pe o mască perfidă, sigur, pentru că nu văd cum altfel poate fi masca. Atenție însă ! Aici este vorba despre masca înfiorătoare a vidului sufletesc, masca lipsei de comunicare. Omul mileniului al III-lea, care simte că nu este ascultat și, mai ales, nu este
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
contra normalului și responsabilului. Se mai atrage atenția că se exersează, în baza serviciilor medicale, de o disperată precaritate, o luptă programatică de exterminare a românilor constrânși de sărăcie și neputințe, că dimpreună cu săracii României, doctorii noștri sunt atacați perfid și împinși până la capătul neputinței profesării medicinei optime și ajutătoare celor care strigă de durere. Indirect se atrage atenția că au fost distruse formele de organizare ale țăranilor, de dinainte de 1989, că aceasta, fără găsirea soluțiilor de înlocuire practică a
DINU C. GIURESCU. DISCURS DEMN, DENS ŞI RAMIFICAT ÎN REALITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363477_a_364806]
-
el prinzându-și personajele în insectarul său literar, pus la dispoziția noastră, spre a ne vedea semenii și spre a ne simți superioritatea. Căci răzând de oamenii aceștia trândavi, mincinoși, impostori, proști cu lustru „dă” deștepți, incapabili, fără orizont, unii perfizi, alții demagogi etc., descriși cu o cerneală vitriolantă, ne simțim superiori în normalitatea noastră. Și când spun „noastră” mă refer la cititorul român de aici, ca și la cel din România, ori de pe orice meridian s-ar afla el. Autorul
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
alt poet, ca, de pildă, Al. Macedonski, cel născut la patru ani tereștri după Eminescu), câteodată, „rebel“ / „ieșit“ «din cutume» (p. 14), împins chiar «de o tristețe arogantă» (p. 12), bineînțeles, pe când e locuit (tot „arogant“) de «un demon cam perfid» (posedat, p. 13), „cu privirea-i hoață“ «prin cuante non locale» (când visez, p. 15), permițându-și, la petrecerea „materiei plângând“ a unchiului Bacovia, să tocmească «un verde / verde-crud», dar și propriu-i «verde tărcat», dar tot cu gândul la
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
august 2014 Toate Articolele Autorului panglică boțita din par îi mirosea a fan plouat legăna strîns pisică tărcata pocnindu-și genunchii ascuțiți de rotunjimea pietrelor de rău mieunatul pisicii languros mască o acarofobie față cunoștea (mușcat)ură păianjenilor picioarele lor perfide strecurându-i-se sub ceafa că un cerc ptolemeic savoarea perelor (perga)mute îi excitase însă papilele serile auzea sâsâitul șerpilor își scuipau nefericirea târâtoare pe sunătoarea de leacuri amar mai era ceaiul dimineților pisică torcea cu ciocul cintezelor în
ŞOPÂRLE VORACE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361092_a_362421]
-
într-un alt areal decât cel românesc, întâmplările vieții dincolo de mările unui adevărat Don Quijote, iată, numai căteva dintre căile spre lumea artei prin care se rostește poetul Mihai Rădoi: ,,Spațiul dintre geniu și nebun, /e atât de-ngust și de perfid,/ uneori te scoli din somn lucid,/ alte dăți adormi carne de tun ... Doar de soare și oglinzi ți-e frică/ să nu-ți spună-n față Adevărul,/ simbolul înțelepciunii - mărul,/ chiar și el de mucegai se strică ... Don Quijote doarme-n
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]