1,183 matches
-
ajutorul. Convinge-l să mă primească... E o situație foarte gravă. După puțină vreme, Antonius se afla într-o sală mare, cu pardoseala din blocuri de calcar. De-a lungul pereților, pe niște rafturi înalte, erau așezate numeroase suluri de pergament. Lumina schimbătoare a apusului se strecura prin micile ferestre din tavan, ale căror zăbrele de lemn se decupau pe albastrul cerului, și cădea pe masă, în jurul căreia se aflau câteva scaune, și pe o mică statuie de marmură ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să fii în stare să lovești acolo unde vrei să lovești, replică Proculus, ridicând sever din sprâncene. — Maestre, râse Valerius, să înțeleg că tocmai tu nu ai încredere în mine? Deodată, funcționarul care-i supraveghea pe gladiatori ridică privirea de pe pergamentul ce conținea numele luptătorilor, arma cu care luptau și adversarul. Începu să strige numele, unul după altul. Gladiatorii se îngrămădiră în jurul lui, ca să-și primească echipamentul. Nu li se dădură însă armele. În clipa aceea intră Skorpius, și Valerius simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
certurile bețivilor, insultele soldaților aroganți care se plimbau, ciorovăielile negustorilor ambulanți care își disputau un loc unde să-și vândă gogoșile sau apa și oțetul. Trecu în goană prin locurile unde se vindeau torțe și lămpi, suluri de papirus și pergament, prin fața depozitului de condimente aduse de la arabi, de unde răzbătea mirosul îmbătător al piperului și ghimbirului. Nu se opri în fața capelelor votive ale cultelor noi sau vechi, în fața sanctuarelor în care oamenii depuneau flori și obiecte pentru a obține protecția zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe care îl numește împăratul său. Antonius intră repede în cort. Acolo îl așteptau două persoane. Calvia Crispinilla, înfășurată într-o mantie de blană, privea flacăra micuță din fața altarului Manilor. La masă stătea un bărbat care ținea în mână un pergament. Îl privi grav pe Antonius, care se îndrepta spre Calvia. Ascultă tăcut discuția celor doi. — O să pun pe cineva să te însoțească înapoi la Perusia, spuse Antonius pe un ton sever. Ai fost imprudentă. Aici femeile nu au ce căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
albă, înconjurată de oamenii din escortă. Se întoarse și-i făcu un semn de salut lui Antonius, care o urmărea cu privirea. Când Antonius intră în cort, dădu cu ochii de Martialis, care continua să stea la masă, având dinainte pergamentul desfăcut. Obosit, Antonius se așeză în fața lui. — Prin urmare, după atâtea victorii, mă îndrept spre ruină? — Prietene, zâmbi Martialis, cum poți să-ți închipui că un om faimos ca tine nu are dușmani, că cinstea, loialitatea și valorile tale morale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu are dușmani, că cinstea, loialitatea și valorile tale morale nu stârnesc ura celor avizi de putere și averi? Antonius făcu un gest plictisit. Ajunge! șopti. Mâine intru în Roma. Toate celelalte nu mai au nici o însemnătate. Martialis făcu sul pergamentul. — Am scris o poezie pentru tine. — Vreau s-o citesc. Martialis se ridică. — Nu acum. Îi strânse mâna lui Antonius. — Nu acum... Ne vom revedea la Roma, prietene. Antonius Primus își diviză armata în trei părți. Coloana centrală înaintă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-i gătească și să-i servească cina, o umbră căzu dintr-odată peste soare, la fel de repede cum o zi de iarnă se topește într-o seară cețoasă și apoi în noapte, iar după-amiaza luminată în alb se prefăcu în pergament când cerul se întunecă. Draperii albe zburau de la fiecare fereastră. Bucăți de ziare și pungi vechi se iviră peste tot pe străzile indigo. Aerul se subție și se transformă într-o boare care-i făcu pielea de găină pe brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
încerca să se distreze cu ceea ce la un moment dat fusese o mare obsesie a sa. Tot soiul de lucruri ajunseseă în cutia aceea: un păianjen cu spate roșu precum catifeaua, o carcasă înaltă, cu semnițe așezate ca foile de pergament, o bilă portocalie de rășină, o piele de șarpe, o bucată de os, pene de diferite culori, mătase fină, mătase de bumbac, toca îmblănită a unei molii, o spirală de sepale, o frunză bolnavă, acoperită cu pistrui albaștri din pricina unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
era găurită pentru un grătar de canal. În mijloc, pe o masă de marmură cenușie, odihnea un sicriu din lemn de ambalaj industrial. Fermín a ridicat lampa și am zărit silueta defunctului ivindu-se din umplutura de paie. Trăsături de pergament, imposibile, decupate și fără viață. Pielea buhăită era de culoarea purpurei. Ochii, albi ca niște coji de ou sparte, erau deschiși. Mi s-a Întors stomacul pe dos și mi-am ferit privirea. — Hai, să ne punem pe treabă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
strălucitoare. Nu exista nici un fel de ornament - nici o panglică, fundă, iarbă de umplutură sau porcăria aia de floare a miresei; scria pe el: simplu, elegant și foarte, foarte scump. Nici cartea de vizită nu era una obișnuită. Era din hârtie pergament crem și n-am știut cum s-o smulg din plicul cu margini roșii mai repede. Dar o fracțiune de secundă a fost de ajuns ca ochii mei să găsească semnătura și, când au găsit-o, am crezut că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sânt confecționate din fibre de cocotieri. Chiar untdelemnul, cu care preparase mâncările, și acela pe care-l ardea în lampă, era din nuca de cocos. Și bucata de lectura se termina cu încă o uimitoare mărturisire a gazdei: cerneala și pergamentul, cu ajutorul cărora scrisese o epistolă unui prieten, pe care voia s-o trimită prin bunăvoința călătorului îi fuseseră procurate tot de acei minunați cocotieri. Trebuie să mărturisesc că povestirea era foarte interesantă și instructivă. Din păcate, n-am cetit-o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de ani! Viața Începe acum! Suntem liberi, suntem puternici, suntem tineri! Pași grăbiți se auziră prin frunziș. Oană prinse mînerul spadei. - Căpitane! se auzi vocea lui Lacrămă. Mesaj de la căpitanul Petru! Oană se depărtă de cei doi voievozi și deschise pergamentul făcut sul și legat de săgeată. Era, Într-adevăr, de la Pietro. Care preluase alte două mesaje sosite prin rețeaua de informații a Apărătorilor și Îi făcea un rezumat. „Mesaj sosit de la Uzun Hassan. Iscoadele lui trimise departe spre Răsărit au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acolo unde primejdia de război se apropie. Pentru unele puteri europene sau asiatice, această solie era, poate, o șansă de negociere. Pentru Ștefan nu era decât confirmarea faptului că tratativele nu sunt nici pe departe posibile. Cuvintele solului care desfășurase pergamentul imperial cădeau reci și grele În sala În care, vreme de nouăsprezece ani, voievodul hotarâse strategii de apărare, construcții și Întăriri de cetăți, ridicări de mânăstiri, dăduse Învoiri comerciale, iertase prizonieri de război sau ucisese cu mâna lui boieri trădători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Istanbul pentru a Învăța cele trebuitoare unui viitor domnitor așezat de Înalta Poartă pe tronul Sucevei atunci când părintele său nu va mai fi. Iar aceasta va fi pecetea credinței lui Ștefan față de neînvinsul imperiu al Semilunii! Solul Împături sulul de pergament, așteptând răspunsul. Boierii adunați În Sfatul domnesc Își țineau răsuflarea. Lângă tronul pe care era așezat domnitorul, căpitanul Pietro privea nemișcat, cu mâna pe mânerul sabiei. El ținea În continuare locul căpitanului Oană, care sosise la Suceava, dar nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întoarcem la informațiile reale. Mesajul măriei tale i-a fost Înmânat celui care și-a luat numele de Ștefan Oană. Iscoadele noastre spun că, imediat după citirea lui, a fost chemat sfetnicul său de nădejde, conducătorul mongol Amir Baian. Apoi, pergamentul a fost ars, așa cum a cerut măria ta. Cei doi au discutat mai bine de trei ore. Apoi, Amir Baian ieșit din camerele Marelui Maestru și a convocat pentru a doua zi călăreții tribului său. Pe Înserat, escortat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a convocat pentru a doua zi călăreții tribului său. Pe Înserat, escortat de o sută de războinici Bordjighin, Amir a părăsit Istanbulul, Îndreptându-se spre ținuturile de pe malurile Volgăi. Un nou val de tăcere inundă camera care mirosea, acum, a pergament vechi, a piatră de râu și a floare de cireș. - Spune mai departe. -Iscoadele Apărătorilor de pe Drumul Mătăsii spun că, În acest moment, Amir Baian Își continuă drumul spre nord-est. Înaintarea lui a fost deja semnalată marelui han al Hoardei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nici un popas, până la primul contact cu oastea lui Mahomed. Pedestrimea transilvană mărșăluiește și ea fără oprire. Urmează mesaj al lui Vlad către măria sa Ștefan, oriunde ar fi el. Ștefan văzu că, Într-adevăr, În interiorul răvașului se afla o bucată de pergament cu pecetea vărului său. Îl deschise și, pentru prima oară după luni de durere și de chin, zâmbi. Mesajul era scris de mâna lui Vlad și În stilul lui caracteristic: Nu l-am văzut de mult pe Mahomed. Roagă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
credințe, le-a promis că va rade aproape întreaga populație a planetei! Cei din vechime, care au sesizat uriașa ipocrizie a consubstanțialității, au fost arși de vii cu tot cu scrierile lor. Arse au mai fost și alte sute de mii de pergamente și persoane, iar mai tîrziu chiar au întemeiat o instituție care să se ocupe cu asta. Complementar, au făcut și un lagăr, Skythopolis, unde au ucis și torturat alte mii de eretici, cei care credeau altfel! - Păi de ce revelația divină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
el, Harry tocmai pleca de la club, mergând apăsat de parcă ar fi fost brusc îngreunat de pielea lui cânepie. Luminile începuseră să se aprindă și el se ducea la întâlnirea cu Jennifer Cash, fata cu trăsături fine și tenul de culoarea pergamentului. În seara asta, s-ar putea simți o ființă umană decentă. Atâta timp cât n-ar undeva unde să dea peste peste alți bărbați - alți bărbați mai albi. Jennifer i-ar putea fi luată. O singură tresă. Salariul în lire, nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
reprezintă pe ea pare adevărată, deși e așa cum arăta Marea Împărăteasă pe vremea când era tânără. Figurina poartă o rochie cu magnolii. Înainte de a începe ceremonia, este ridicat un catarg de treizeci de picioare. În vârful lui e urcat un pergament pe care scrie tien, „în memoria“. Este pentru prima oară când am ocazia să fiu martoră la acest ritual. Cu secole în urmă, manciurienii locuiau pe câmpii vaste, astfel că era greu să-și anunțe rudele despre o moarte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
martoră la acest ritual. Cu secole în urmă, manciurienii locuiau pe câmpii vaste, astfel că era greu să-și anunțe rudele despre o moarte în familie. Când un membru al familiei murea în fața cortului familiei, era ridicat un catarg cu pergament roșu, astfel încât călăreții și păstorii aflați în trecere să se oprească și să-și aducă omagiul în locul rudelor absente. Potrivit obiceiului, în Orașul Interzis s-au ridicat trei corturi mari. Unul e folosit pentru a pune corpul neînsuflețit, al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
șterge cu delicatețe pleoapele mamei sale. Oaspeții aduc înăuntru cutii cu chifle aburinde, decorate cu diverse modele. Farfuriile din fața altarelor trebuie să fie schimbate la fiecare câteva minute pentru a se primi alte cutii. Sunt aduse, de asemenea, sute de pergamente, care dau impresia unuio festival de caligrafie. Distihuri rimate și poeme atârnă pe toți pereții, fiind chiar nevoie de mai multe sfori pentru a lega altele de căpriori. Bucătăria pregătește un banchet pentru mai bine de două mii de oaspeți. Grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Majestății Sale un ultim serviciu. — De acord, murmură Hsien Feng. Seng-ko-lin-chin începe: — Se apropie luna plină... — Treci la subiect. Împăratul își întoarce capul spre tavan. — Eu... Cu mâinile bâjbâind, generalul scoate din buzunarul adânc al robei un sul micuț de pergament și i-l dă eunucului-șef Shim. Shim desface sulul, pentru ca împăratul să-l poată vedea. Pe el scrie „Mergi la Jehol“. — Ce vrei să spui? întreabă împăratul Hsien Feng. — Vânătoare, Majestatea Voastră, răspunde Seng-ko-lin-chin. — Vânătoare? Tu crezi că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bunurile mai puțin valoroase și să le îngroape pe cele importante. Dar nu puteam să săpăm suficient de repede. Eu am îngropat tot ce-am putut, inclusiv ceasul cel mare și universul mișcător, iar alții au aruncat înăuntru sulurile de pergamente. În timp ce târam sacii, ne-am trezit față în față cu barbarii. Au tras asupra noastră. Gărzile au căzut una după alta. Aceia care nu au fost împușcați au fost capturați, iar mai târziu aruncați în lac. Barbarii m-au legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
va încheia, un cârlig cu mâner lung va fi introdus într-o fantă și va trage bila către adâncitură. Când aceasta va cădea în cavitate, ușa se va închide pentru totdeauna. Îl răsplătim pe arhitectul-șef cu un sul de pergament cu caligrafia împăratului Hsien Feng și omul se retrage. Nuharoo e nerăbdătoare să plece. Nu vrea să îl onoreze pe arhitect cu cina pe care am promis-o. O conving că este important să ne ținem de cuvânt: — Dacă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]