1,176 matches
-
noastre.” 1 Evocarea copilăriei este o temă predilectă în scrierile pentru copii, aceasta dând naștere celor mai cunoscute capodopere din literatura română, dar și din cea universală. Mă încântă tema și voi motiva opțiunea: Copilăria este ,,vârsta de aur'' din periplul omului pe pământ și privită ca etapă este o fază provizorie, de pregătire pentru lansarea în maturitate. În lucrarea sa ,,Geneza metaforei și sensul culturii'', Lucian Blaga observă vârstele omului din urmărind ,,fazele sau etapele'' ca ,,structuri autonome'' sau ‚,focare
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
data aceasta, nici culoarea și nici tehnica picturii în ulei nu vin în considerație ci priceperea de a desena, element de bază și esențial în orice operă plastică viabilă. O lucrare florală semnată de pictorul Lipa Natanson încheie scurtul nostru periplu. Tablourile cu flori sugerează mai întotdeauna seninătate și optimism, iar Lipa lucrează în bună tradiție artistică, în care există armonie cromatică, lirism și poezie vizuală. La care se adaugă și robustețea imaginii, tocmai pentru că lucrarea se distinge prin esență și
CINCI PICTORI CARE MI-AU PLĂCUT (2) de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362838_a_364167]
-
perioadei de studii în Marea Britanie, după cum mărturisea: „Fiindcă nu scriu un jurnal, ca să fie totuși scris ceva din el, îl scriu în scrisori“. Prezentarea imaginii, a caligrafiei Mitropolitului și transcrierea textului fac ca această carte să fie savuroasă. Un adevărat periplu. Majoritatea covârșitoare au fost trimise de peste mări și țări într-o Românie socialistă. Specific ilustratelor este faptul că au textul „la vedere“ și trec ușor peste filtrele cenzurii. Participarea Mitropolitului An¬tonie Plămădeală la ședințe de dialog teologic internațional în cadrul
MITROPOLITUL ANTONIE PLĂMĂDEALĂ ŞI AMINTIREA UNEI PRIETENII, VOL. I ŞI II, EDITURA „ANDREIANA”, SIBIU, 2013 ŞI 2014 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362821_a_364150]
-
Este o carte vie cu personaje - oameni vii sau oameni rămași în memoria celor vii. Elevi, profesori, personalități - nu sunt doar nume înșirate în carte, sunt chiar surse de informare. Aceasta este cheia cu care autorul își deschide drumul în periplul său pe Valea Zeletinului, acesta este elementul de noutate pentru acest gen de documentare: trimiterea nu se face la surse biografice, acte, documente etc ci de la oameni înspre oameni, prin viu grai, într-o comunicare magistrală. Motivația demersului scriitoricesc este
O LECŢIE VIE DE ISTORIE ŞI CULTURĂ DE MARE CLASĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362944_a_364273]
-
-și continue activitatea literară, precizând căci cuvântul este ca limba unui clopot care împrăștie sunetul în jurul nostru. De fapt Ludmila BOLBOCEANU GRAMA a donat noului Muzeu din Bunești un clopot, ce-i drept de dimensiuni mai modeste. Voi încheia acest periplu prin pagini de antologii și autori cuprinși în astfel de mini biblioteci, care vor face cunoscuți cititorilor pe mulți poeți pe care cititorii îi vor citi cu plăcere. Le doresc multă răbdare cu care să se înarmeze, pentru a scrie
TREI ANTOLOGII CU PRIETENI PARTEA A TREIA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363343_a_364672]
-
un prinț moștenitor în persoana distinsului său cumătru, Paul Lambrino, drept o contragreutate la valorile Coroanei pe care Traian Băsescu o pune pe același cântar cu tumultoasa curte gaborească, unde soția lui poartă costume tradiționale ale corturarilor opriți din lungul periplu prin lumea liberă, în țara noastră, parcă anume pentru întâlnirea de la începutul de mileniu cu președintele nostru și al lor! Haosul din țară impune ca îndreptare răsturnarea perceptelor binelui puterii, în favoarea puterii binelui. Drumul răbdării a fost prea lung pentru
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363391_a_364720]
-
mereu oameni. Oamenii sunt bucuria cea mare a acestor meleaguri și de aceea cartea de față este ”Dor de Bucovina”, căci ți se face dor de oamenii pe care i-ai întâlnit sau pe care i-a întâlnit în acest periplu bucovinean autorul. Este în toate și întru totul în „Dor de Bucovina” o lume pe care o poți câștiga numai dacă îi treci „pragul” și îi primești binețea și binecuvântarea, căci nimic nu există în afara sufletului uman. Că în Bucovina
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
bun gust, prilej de mare bucurie pentru spectatorii conectați la ritmurile HÂRA. Încântați de prestația muzicienilor, românii din Chicago s-au străduit să-i răsplătească pe măsură, cu aplauze și amintiri ne neuitat. O atmosferă fantastică a însoțit trupa în periplul său american. Efortul artistic deosebit al trupei HÂRA a fost urmat de invitații în casele românilor și de organizarea unor excursii în împrejurimi, la principalele obiective turistice din Chicago și suburbii. În data de 24 iunie 2013, cu trei ore
DEBUT SPECTACULOS AL TRUPEI HARA LA CHICAGO de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362472_a_363801]
-
cu nimic conturarea atmosferei imprimate de locurile în care se desfășoară acțiunea. Expunerea beneficiază de multe pledoarii cu tentă filosofica, cugetări și reflecții puse în gură diferitelor personaje, ceea ce generează întrebări și îndeamnă la cumpănirea sensurilor existențiale ale efemerului nostru periplu terestru. Felicit autoarea pentru această reușită publicistica și cred că ceea ce a scris, va reprezenta un punct de referință care va ajuta pe mulți să-și dea seama cu mai multă compasiune de zbuciumul în care unii dintre semenii noștri
TRAGEDIE SI TRIUMF DE LIGIA SEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361159_a_362488]
-
ființei lirice în transcendent. Versul pătrunde prin acorduri psihedelice în starea de grație a celestului: ”cerul se desface din somnul/ cosmosului/ pământul răsuflă în ecouri proaspete”. În lirica Andreei Dănilă trupul trece printr-o serie de stări metamorfice, parcurge un periplu al combustiei interioare, se frânge în spectrele timpului, revine într-un carnal distorsionat tocmai pentru a propulsa ideea ilimitării materialității : ”timpul se lipește pe trupul meu gol/ mătasea părului îmi tatuează spatele / cu fire de nisip în linii de avangardă
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
tresar (din când în când, pentru a nu uita să trăiesc, pentru a nu încerca să mor!) și răsuflu, în tonalități de valuri, în nemărginirea mirajului acvatic, pe cât de veridic, acustic, pe atât de neclar, prin încărcarea de infinit. Un periplu în dublu, arhetip, anarhetip! Ca și cum, pentru cateva clipe, mi-am întors privirea în mine! pentru regăsire? pentru deconstrucție?!...” Volumul Femeia de zăpadă abordează tema atât de delicată a raportului dintre carte și lector. Eseul Trăind apoteoza lecturii surpinde valoarea arhetipală
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
cu forțele stihinice ale naturii, pace, solidaritate, curmare a războaielor, omenie, comunicare, dragoste, singurătatea și tristețea omului într-un univers cel mai adesea ostil și alienant, confruntare a binelui cu răul, evadare din increat și întoarcere în el după un periplu existențial misterios, dureros și spectaculos și, cu precădere, o meditație asupra timpului care nu iartă. Poemul e scris alert, implicarea lirică fiind vizibilă și de bun augur: Punând capăt la poveste,/ Gândul, fremătând, ne duce/ Spre îndepărtări celeste,/ Unde altă
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
în România Casa de discuri și fabrica Electrecord la care va colabora din anul următor pentru decenii de viață și de muzică magnifică românească, înregistrând cântece de muzică ușoară, romanțe, cântece populare și cântece de petrecere. În 1939 va începe peripluul acestor cântece în lume, fiind invitat în Germania, într-un turneu de înregistrări. Se cânta atunci și se dansa pe ritmuri de tango, rumba, foxtrot și charleston. Șlagărele la modă, pe discuri Odeon, Columbia, Parlophon, Cristal, His Master’s Voice
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
iubirii mii de șoapte, Să-nlăcrimez, duios, o sărbătoare.” (din sonetul de o frumusețe de cristal ” (XXII) Să crezi că știu să-nstrun lăuta-n noapte”, de Adrian Botez) ” Rouă, rouă îți era chipul Și tot galeșă privirea. Luna îîi urma periplul Și prin tine, strălucirea. Boarea-ți dansa lent prin plete, Susurând cântări frunzite. Tu, cu gânduri neșoptite, Ostoiai dureri doinite.” (”Ți-a zâmbit aseară luna”, de Ion-Adrian Trifan) Vine iubirea ca șarpele prin iarbă O muzică stelară te-nvăluie trist Aerul
PLANETA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367817_a_369146]
-
nu stagneze niciodată. Doar atunci când timpul, în toata plenitudinea lui va înceta să se mai scurgă înspre un înainte, invariabil de altfel, întregul repezentat de acesta se va prabuși în necesitatea unui alt punct. Și de aici, ciclul își continuă periplul infinit, sau în cel mai devastator caz cu putință, atinge pragul infinitului. Culoarea timpului se regăsește în fiecare constantă care îi caracterizează existențialitatea în sine. Referință Bibliografică: Culoarea timpului / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I
CULOAREA TIMPULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367295_a_368624]
-
ruperea frontului, la Siret, aflat acasă, unde-și blestema infirmitatea timpurie, oșteanul scutit de calvarul din Rusia primi “la domiciliu”, din nou, răvașul otrăvit al rusului. De data aceasta, fără scăpare, căci un obuz îl strivi sub dărâmăturile propriei case. Periplul heleștean al basarabeanului Vasile Șoimaru (și a însoțitorilor săi), aflat pe urmele ostașilor porniți la război spre a elibera ținutul baștinei sale, s-a încheiat în incinta Primăriei, la Monumentul-memorial dedicat, inițial, Războiului de Independență. Acum, Memorialul de la Heleșteni mai
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
ascuns în memoria noastră ancestrală, aduce realitatea la neconcludență iar “ Poetul își poate contempla sieși/ Craniul de fosfor/ Chipul însă/ Cu trasăturile stranii/ Nu i l-a zărit nimeni.” Cu aceeași locvacitate în unele puncte teziste, dl. Calcan își continuă periplul cultural, într-o manieră lucidă de construcție poetică, într-o forță de exprimare de virtuozitate. “Adorm oarecum undeva în noiembrie Fără să știu până unde Mă poate cuprinde și învălui Visul și apa mării destul de fierbinte.” Din nou reperele bacoviene
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
putea să le facă față. Basmul este o plăsmuire, o dorință și, totodată, o dovedire a putinței prin care se înving răutăți, o narare fabuloasă a vieții eroului popular, în care irealul devine real iar fantasticul umbră a mimesisului aristotelic. Periplul inițiatic însumează sărăcia, umilința, neînțelegerea și răutatea, însă sufletul său nu-și va pierde strălucirea, păstrând acea scânteie sublimă de candoare și de frumos, care transpare în basmele populare românești. Din anumite puncte de vedere, încercările personajului principal (Greuceanu, Prâslea
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
războiul Alcatrazului”... De-a lungul existenței închisorii, mai ales spre sfârșitul acestui tip de destinație, au mai fost întâmplări care merită consemnate, unele tragice, de fapt cele mai multe, altele - puține, hazlii, iar unele de neînțeles, frizând absurdul. În opinia povestitorului acestui periplu inedit, câteva chestiuni sunt mai relevante sub alte aspecte, decât avatarurile vieții și morții unor oameni, fie ei și criminali: până la urmă, pentru a parafraza un gânditor latin „omnia mecum portam” - avem viața propriilor noastre fapte, idee subînțeleasă într-o
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
alt-a lumii coastă.../ N-are case, caldarâm,/ Ci doar un bătrân salcâm.../ Singurei suntem pe creastă!” „Căutăm Steaua Polară.../ Cunoscând că vremea trece,/ Îmi las sufletul să plece.../ Lumea asta-i prea barbară!” Cu mintea trează, cu zbateri intime, continuă periplu prin lumea răscolită de înfinite încercări și, dezamăgită de tot și de toate constată că ...Și îngerii-au căzut din cer (p. 90): „Și chiar, cum s-auzi, în lumea asta destrămată.../ Se-mprăștie cuvintele în ploi pe caldarâm... mă
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
acestora, au luat-o la fugă și au ajuns, după mai multe ore, la marginea orașului. Acolo au trecut printr-o pădurice și au intrat, extenuați, în gară. Deja nu aveau cum să știe dacă s-au contaminat în acest periplu sau nu - nu le rămânea decât să riște. În cele din urmă, s-au urcat într-un tren și au părăsit Capitala. Patru. Când au ajuns în Constanța, încă tremurau de frică. Neavând niciunul dintre ei febră sau frisoane, tindeau
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
amintit cu oroare de scenă cu mașina care frânează, dar nu s-a întâmplat nimic. Am părăsit intersecția doar atunci când am fost prea obosit pentru a mai continua. Peste câteva zile, m-am oprit în același parc, după un lung periplu. Am citit câteva ziare, apoi am ramas nemișcat pe banca, asemeni unui pensionar retras timpuriu. Îmi scăldam privirea în apă străvezie a lacului, si era cât pe-aci să adorm, când ceva absolut neobișnuit mi-a atras atenția. Am zărit
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
fi pusă în pericol. Trebuie să stau... Să aștept... Să mă gândesc la atingerea pielii ei catifelate... Strania necunoscută, aristocrata negresa ce imi amintise de Halle Berry, m-a luat din mijlocul scenei și m-a purtat departe, într-un periplu fatidic. „Am crezut... E greu de explicat. Am crezut că am făcut dragoste în apartamentul tău, că ne-am dat seama că suntem suflete pereche... Apoi a aparut prietena ta, care a făcut o criză de gelozie cumplită... A strigat
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Cortina cerului s-o deschid am dorit, Dar îngerii mașiniști m-au împiedicat s-o fac./ Cu bisturiul minții tăiat-am un pătrat însorit/ și-am privit scena celor ce tac”. („Spectacolul de dincolo de cortina cerului” pag.84 ) După un periplu prin lumea cuvântului înveșmântat în mantia metaforei, poetul Al Florin Țene salută „Întoarcerea statuilor” în dansul diafan al viselor poetice ființate în minunata sa creație artistică. Antonia BODEA Cluj-Napoca martie 2011 Referință Bibliografică: „ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ȚENE / Confluențe
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
Adamescu, cu prilejul zilei de naștere, tradiționalul: La Mulți Ani! PAGINI DE ISTORIE INSTANT - PAȘI PRIN PUSTIA VEACURILOR MARIANA CRISTESCU, Trandafirii deșertului (România, mon amour)” , Editura Nico, Târgu-Mureș, 2011 CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU A propune, în ziua de azi, un periplu inițiatic prin intimitatea creației unor autori sau oameni de cultură reprezintă nu numai un act de curaj, dar, mai curând, o aventură teribilă. Ceea ce reușește Mariana Cristescu în cartea „Trandafirii deșertului” este o probă de jurnalism exemplar și o dovadă
PAŞI DE ISTORIE INSTANT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348972_a_350301]