3,249 matches
-
albastru. În cele două împrejurări când am avut prilejul s-o întâlnesc - o dată la New York, o dată la Cambridge - era îmbrăcată în aceleași tonuri: jachete albastre - de la deschis la închis - și bluze albe. Ca într-un bun roman cu suspense, secretarul perpetuu al Academiei Suedeze, Horace Engdahl, spunea că membrii comisiei trecuseră prin emoții: au sunat-o de mai multe ori, dar nu răspundea nimeni. Cu umor, el a încercat să îndulcească situația - când vorbești despre o persoană de optzeci și opt
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
exclus. Această logică de excludere a fost a iacobinismului, a comunismului, a nazismului - a tuturor sistemelor totalitare. Ea se întemeiază pe visul unei societăți locuite de puri, eliberate de orice oponent, de orice adversar. Această nebunească utopie ațîță o ură perpetuă: din moment ce vor fi întotdeauna rebeli față de ordinea stabilită, vor exista întotdeauna indivizi de eliminat. Neîndoielnic, în cazul terorismului intelectual, epurarea se operează prin cuvinte și imagini, dar efectul rămîne același. Cel care nu se pliază pe discursul dominant e un
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
precum și aparenta sa subordonare la ordinea acestuia, grație actului sacrificial pe care-l presupune orice creație. Girard vorbea despre o violență întemeietoare: Afirmăm că violența fondatoare este matricea tuturor semnificațiilor mitice și rituale". O violență ce ar reprezenta un fond perpetuu al relației omului cu mediul cultural: "Actul care ne este potrivnic, cu rînduielile lui, e cultura omenească, reflex teribil al violenței noastre. El aduce împotriva noastră o mărturie pe care nici măcar n-o percepem". Putem găsi aci reluarea unei teze
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
german "a conferit ideii de Dublu (Doppelganger) o rezonanță tragică și fatală... Dublul poate să fie complementul nostru, însă cel mai adesea reprezintă adversarul care ne invită la luptă..." (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant: Dicționar de simboluri). Spectrul dublului îl urmărește perpetuu pe Arghezi: două nopți, două stepe, două pahare, ș.a.m.d., sintetizat în confruntarea omului arghezian cu umbra pe care o resimte, spre a folosi termenii lui Jung, drept un dublu negativ sau, spre a folosi termenii lui Girard, drept
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
interveni să mă primească și pe mine În acest super-guvern? Promit că voi Încerca, promise colonelul. — Să știți că viziunea mea ar putea ajuta foarte mult la rezolvarea crizei actuale a dolarului. — De cînd mă știu, dolarul e Într-o perpetuă criză, spuse colonelul. — Tocmai de aceea, domnule colonel. Vă rog să vorbiți cu Zbignew Bzerzinski. Spuneți-i că nu sunt o persoană oarecare, doar mă cunoașteți. Cu același prilej am putea rezolva și actualul conflict diplomatic, mă refer la supărarea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe dracu-n patru, dar pînă se face noapte de-a binelea vreau să avem parcată hardughia aia uite-aici, și a indicat cu degetul latura Baricadei dinspre Dalles, pentru că acolo, într-adevăr, arhitectura părea să fie mai șubredă. Greșeala perpetuă a sitemului comunist, și apoi a Dictaturii, nu se va mai întîmpla de acum înainte. Nimeni nu-și va mai permite să întoarcă spatele cetățeanului, nimeni nu o să ne mai trateze ca pe niște animale cărora nu le sînt satisfăcute
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-a întâmplat să mă trezesc stropit pe freză, de-ai fi zis că-s dat tot cu briantină. Într-o lume de batiste mototolite, de șervețele igienice mânjite și de pijamale pătate, îmi mișcam penisul jilav și umflat de perpetua spaimă că scârbosul meu obicei ar putea fi descoperit de careva care-ar fi dat peste mine chiar în momentul în care îmi deșertam cu frenezie sămânța. Cu toate astea, nu reușeam nicicum să-mi iau labele de pe făcăleț din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
romanele publicate în urmă cu un sfert de veac, să mai reîmprospăteze memoria unor nostalgici, care, din dosul perdelelor, de la căldura și liniștea date de obediență ori de indiferență, au perceput crivățul ca pe o ninsoare liniștită a unui Crăciun perpetuu. Astăzi, la plecarea din nou spre inimile cititorilor a Cursei rapide, salut prietenește și cu căldura sentimentelor de odinioară nealterată încă această nouă călătorie a unei lumi din care venim și noi, cei care eram tineri pe atunci; o călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
digerat, un soi de substitut pentru penis. Și, dat fiind că nu mai putea să i-o tragă nimănui, Henry a decis să ne-o tragă tuturor cu frazele lui alambicate, care să ne pătrundă mințile ca niște scule în perpetuă erecție. Henry James și Mihail Bakunin, celălalt mare bărbat fără sculă al secolului al nouăsprezecelea care îmi vine în minte. Bakunin pe baricade, la 1848, cu arma în mână. Bakunin la ședința inaugurală a Internaționalei Întâi, izbind cu tăișul baionetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în societate“, se gândise Alan, amintindu-și clipa în care îi văzuse pentru prima dată anomalia genitală. Aceasta ar fi putut să-i construiască reputația clinică. Așa cum se întâmplase cu Nicholson și cazul său cu surorile siamenze supuse unui cunnilingus perpetuu. „Și dacă nu e așa... poate... poate...“ Poate ce? Poate că lucrul cel caritabil ar fi să-l ucidă pe Bull. Alan nu putea să dea o formă acestei idei, dar, în mintea sa, ea persista. Persista ca o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și eticii societății feudale chineze din acea perioadă. În privința amplasării, amplorii, formei arhitectonice, culorii, finisajelor și mobilierului, palatul întruchipează puterea suverană și ierarhia imperială. Cele mai impunătoare construcții ale acestui obiectiv sunt cele trei săli: Sala Armoniei Supreme, Sala Armoniei Perpetue și Sala Armoniei Constante, unde împărații organizau ceremonii și petreceri grandioase, ca manifestare a puterii. Sala Armoniei Supreme este una dintre cele mai impunătoare construcții și centrul Orașului Interzis. În fața acesteia se întinde o piață de 30.000 m2. Ridicată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la evoluția spirituală necesară. Este vorba de operele din literatura română și universală, precum și unele cărți contemporane. Nu exclud nici cărțile cu tematică religioasă, care se adresează și ele sufletului nostru avid de cunoaștere și de reîmprospătare a cunoștințelor amenințate perpetuu de uitare. De ce ar avea nevoie oamenii de cultură? Nu pot trăi oare fără ea? E ca și când ne-am întreba de ce are nevoie omul de educație. Pentru că, în opinia mea educația este legată de formarea noastră intelectuală până la o anumită
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a face cu un deficit de speranță, cu declinul idealului utopic al începuturilor. În continuare se apreciază că „este de-acum orbitor de clar că revoluția tehnologică afectează datele esențiale ale ecuațiilor sociale, iar economiile planificate se zvârcolesc într-o perpetuă neputință de a ține pasul cu noile cuceriri ale informaticii. Nu greșea, cred, profesorul Seweryn Bialer, de la Universitatea Columbia din New York, atunci când remarca anacronismul simbolului însuși al comunismului. Secera și ciocanul sunt unelte ale unei alte epoci, mărturii ale trecutului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
muncii, valoarea producției pe care o dă fiecare muncitor în parte. Orice încercare de a spune că este necesar să oprim creșterea economică stârnește proteste din partea celor care cred că aceasta i-ar condamna pe cei săraci la o sărăcie perpetuă. Ca o ironie a sorții, argumentul după care bunăstarea săracilor depinde de creșterea economică vine mai ales din partea experților în probleme de dezvoltare, a economiștilor, finanțiștilor, conducătorilor de corporații și a altora care nu și pun problema zilei de mâine
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
stipulau propria lor creație. Legislatorii din New Jersey și Delaware au trecut în fruntea acțiunilor de slăbire a drepturilor cetățenilor de interveni în afacerile corporațiilor. Ei au limitat răspunderea juridică a proprietarilor și managerilor de corporații și au emis carte perpetue. Curând, corporațiile aveau dreptul să funcționeze în orice mod care nu era interzis efectiv de lege. Astfel, corporațiile au cerut în cele din urmă drepturile depline de care se bucurau cetățenii individuali, în vreme ce erau exceptate de la multe din drepturile cetățenești
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mănâncă hotdogi, suntem complet izolați. Aici orice aduce a fereastră, cu domnișoaraperii de catifea sau broderie ori cu vitralii, e un fals. O oglindă. Și lumina din spatele vitraliilor provine de fapt de la mici becuri, care creează o atmosferă de penumbră perpetuă prin ferestrele înalte, arcuite ale fumoarului gotic. Încă mai căutăm moduri de evadare. Încă mai stăm în fața ușilor încuiate și țipăm după ajutor. Dar nu prea tare, nu din toți bojocii. Cel puțin până când povestea noastră nu va putea deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în mintea cititorului. Tatăl este acela care pune capăt, într-un târziu, zarvei copiilor printr-un cuvânt scurt și hotărât de ,,gospodar la casa lui”, pe care mama îl întărește prin ,,câteva nănașe, pe îndesate.” Copilăria lui Nică pare o perpetuă înlănțuire de scene hazlii: ,,a doua zi des-dimineață le începeam de la capăt”, pe care autorul le-a prins în scrisul său într-o ordine a memoriei afective, nicidecum cronologice. Cele două opere surprinse în paralel zugrăvesc imagini ale copilăriei departe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mausul i se părea obscen, iar liniile, chiar pure și deseori interesante care țâșneau pe ecran i se păreau a fi jeturi de spermă cu care i se orna suprafața plată a pântecelui ei catifelat și plat. O maculare, deghizată, perpetuă, o Îndepărtare nemiloasă de căldura fertilă și protectoare a trupului ei, care se Încredința discret sau năvalnic doar mâinii sale uscate, fierbinți, când tandră, când poruncitoare, dar care nu o umilea niciodată. Toată claviatura și toate căsuțele cu tot limbajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
De comunism n-aveai scăpare: dacă nu te ocupai tu de el, se ocupa el de tine. Cît a ținut prezentarea (și a ținut prea mult: am fost, spune reportera, "un personaj veșnic torpilat de dosar și de temperament; în perpetuu război, necruțîndu-se nici pe sine, nici pe alții"), am tot încercat să nu mă uit pe monitor. Nu m-am obișnuit cu imaginea mea "57": arcul sprîncenelor mai lăsat, cearcănele viorii, cutele din colțul gurii, pe care degeaba le tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
obsedez? Ce ți se întîmplă, ce ți s-a întîmplat, dacă tot pictezi o "muză", una singură, de la zece, la... uite, 58 de ani? "Te voi iubi pîn' la sfîrșitul patului", vers nouăzecist de Daniel Bănulescu. Refuz rolul de muză perpetuă. Cînd îmi simt bătrînețea în rotula dreaptă, în călcîiul uscat-crăpat, în lobii șifonați ai urechilor, numai să mă văd în chip de fetișcană n-am chef. Găurile negre sînt stele moarte? Foste stele, sau cum? La "știrile negre de la cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
satisfăcător noului context erotic. Nu înseamnă asta că natura firii mele este aceea de a fi mereu îndrăgostit? Și că așa am fost și am avut nevoie să fiu întotdeauna? Asta trebuie să fie nevoia mea și starea mea de perpetuă îndrăgostire, de grație, care mă ridică, mă detașează de mine însumi, pentru a mă putea contempla. Și tocmai această nevoie a mea îl ramifică pe El, pentru a putea disputa și a fi martor trăirilor mele. Numai așa ele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Armadillo. De altfel, toată înfățișarea lui ar fi putut aduce cu acest specimen, cu excepția culorii deosebit de stridente și a feței teșite, aplatizate, cu nasul redus la două nări porcești, cu colțurile gurii ridicate ca ale pisicii din Cheshire, într-o perpetuă grimasă; avea ochii umani, în ciuda aspectului lor de sticlă, și urechile foarte mari, la fel de umane, doar că disproporționate, ca două pâlnii uriașe așezate proeminent lateral. Știu cine ești! i-a spus ea fără să-și poată desprinde ochii de la intrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
coapsele, ca o mângâiere. Din toate colțurile camerei se ridică lent umbrele colorate, ca meduzele la suprafață mării, precum în povestea multiplicării celor o mie de Buddha, ce coboară din cer fiecare sub clopotul unei umbrele. Starea ei anterioară de perpetuă bucurie pare să-i revină, când, deodată, sună telefonul lung și strident. Și sunetul lui îi pare dintr-o dată amplificat, puternic, insistent, menit anume parcă să trezească pe oricine din somnul morții. Și după ringuri repetate se aude în robot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că doar Narcis și-a văzut în vis chipul, și asta pentru că în absența iubirii nu putea exista în nici un plan. Cumva el și-a strecurat propria imagine în tărâmul viselor, ca să se poată visa numai pe el, într-o perpetuă uimire, admirație și fericire, și totuși fără să se recunoască. Pentru A. Breton, scopurile visului sunt de-a ilumina locurile ascunse. Astăzi cred că am visat ceva foarte apăsător. M-am chinuit din greu să mă trezesc, mă luptam zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
țin fiecare în mână câte o oglindă în care se uită atenți ca într-un televizor. Survolez încăperea în toate direcțiile, ca o cameră de luat vederi, să pot prinde imaginea din oglinzi. Însă auditoriul meu se află într-o perpetuă mișcare browniană, nu pot să văd absolut nimic. Poziția mâinilor sau a oglinzilor se modifică întruna. Mâinile se agită necontrolat, iar oglinzile vibrează ca niște evantaie. Nu recunosc decât una sau două persoane, poate tocmai de aceea încerc să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]