543 matches
-
mătreață pe umeri. Tu nu mai scrii, dragă, nimic ? mă întrebă el din senin, cântărindu-mă plin de suspiciune cu ochișorii lui mici de rechin. Ce puteam să-i spun eu lui Boe ? Că trăiam într-o stare de continuă perplexitate ? Că nu pot scrie dintr-o poziție de slăbiciune și că am nevoie de timp să-mi adun ceva putere - dacă mi-o voi aduna vreodată ? Ce-l interesa pe Boe ceva care nu putea fi tradus în premii și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe iarbă, făcută În toamnă, eu stau Într-un genunchi pe rândul din față. Cu clasa mea, În primăvară, stau gârbovită undeva În spate. Fața Îmi este umbrită de conștiința de sine. (De-a lungul anilor, expresia mea de perpetuă perplexitate avea să-i distragă pe fotografi. A stricat fotografiile clasei și felicitările de Crăciun până când, În cele mai larg răspândite fotografii ale mele, problema a fost În cele din urmă, rezolvată pentru că fața Îmi era acoperită cu totul.) Dacă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scrierile lui Alecsandri, ale lui Bacovia sau ale mele tot așa? Nu sânt deloc sigur că obiectele textuale ale lui Gellu Naum servesc funcția poeziei în același fel. Sânt desenele rupestre artă în același fel în care Matisse este artă? Perplexitatea și neînțelegerea mea nu vin din banala necomunicare între generații. Pe Gellu Naum nu-l percep ca pe un poet aparținând altei vârste - era cu patruzeci de ani mai vârstnic decât mine -, ci ca pe un fenomen alături de mine, și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sau nu-i luase-n seamă, deși dinspre ei venea un murmur surd: "Balcanii, butoiul cu pulbere al Europei". Pe fața marelui înger cu aripile-ntinse, aflat în zbor orb către post-istorie, expresia îndurerată s-a transformat în consternare și perplexitate. Balcanii nu răspund pozitiv la istorie. Federalismul lui Tito n-a servit la nimic. Ingineria socială a lui Miloșevici a fost o monstruozitate fascistă. Ingineria diplomatico-politico-militară a Vestului a fost un eșec răsunător. Dumnezeule, ce nou popor își mai revendică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a ciberneticii de către diverși savanți români. Prizonieri în propria țară timp de decenii, supuși unei intense propagande naționaliste, românii au intrat în lumea liberă, după 1989, cu un ego hipertrofiat, care s-a confruntat brusc și catastrofal cu realitatea, provocând perplexitate, frustrare, ură de sine și mai ales de ceilalți. De-aici confruntarea cu "dușmanul intern" (maghiarul, țiganul și chiar evreul, în ciuda dispariției aproape cu desăvîr-șire a sa din spațiul romînesc) și spiritul de multe ori antioccidental în politica externă. Evenimentele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dedicat doar numelor de culori (catalogate și tehnice) pe 269 care le poate avea un automobil. Altul, numelor de moteluri întîlnite în lunga călătorie. Dar nimic din toată cartea nu bate "dușul non-laodiceean". Când am înțeles, după o clipă de perplexitate, expresia, peste care probabil mii de cititori au trecut impasibili, lăsînd-o-n urmă ca pe o cetate necucerită, am simțit acea fericire pe care un cititor adevărat o are în fața unui miracol literar. Mulți cred că un roman, ca să fie reușit
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tensiune narativă vizuală înfiorătoare. Fotografia ajunge să funcționeze ca document, redând de pildă imaginea unui oraș distrus de bombardamente (Beirut, în seria fotografului Gabriele Basilico) și oferindu-ți posibilitatea unei reflecții în coadă de pește, împărțindu-te între sentimentul de perplexitate față de conflictul care a decimat atâtea vieți și regretul că interesante construcții ale arhitecturii anilor ’50 au fost distruse pentru totdeauna. Într-o altă serie de fotografii, artistul japonez Tomoko Yoneda prezintă locuri marcate de puternice conflicte militare: câmpurile minate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
pisici sălbatice, toate cu blănuri vălurite, de culoarea pământului sau a zăpezii, sau chele, cu pieile groase de trei degete, toate alergând încremenite pe labe boante sau gracile, toate cu mutrițe familiare sau fălci mizantropice sau expresii de frică și perplexitate, mici cât un ghemotoc sau înalte până la tavan, cu pete de camuflaj, cu dungi sau monocrome, toate cu ochi de sticlă, cumva inocenți, o cascadă de nasturi de sticlă, Gina alergă să se așeze dedesubtul Dinotheriului. Tocmai la doi metri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un freamăt, o întretăiere de zgomote slabe: fâșâituri, cârâituri, un sâsâit ca de măturici sau de maracase. La auzul său, cel de lângă mine (îi zic așa pentru că nu puteam crede că "acela" e Gina) tăcu, apoi, cu o expresie de perplexitate, mă înșfacă de mână și mă tîrî cu o forță nebănuită afară din cămăruță. Călcând pe podea, am strivit cu tocul pantofiorului uriașul fluture, care mai bătea încă din aripi zdrențuite. Zgomotul acela de junglă, înăbușit, se amplifica de la o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de clavicula mea) dacă am fost la ziua ei, unde mă invitase în mod neașteptat după încă vreo lună de răceală. Fost. Fost, fir-aș al naibii...Am șters-o, ce-i drept, după vreo oră, într-o stare de perplexitate absolută. Nu mai știam dacă să râd său să plâng. Marine Boy era prin Filipine, în schimb se adunaseră în casa buldogiței tot soiul de șmecherași, prieteni de-ai lui, cu porecle delicioase: Mielu, Șobo, Hahamu... Hahamului, din simpatie, m-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
face nesigură de ea însăși, mintea omenească este fascinată de o asemenea viziune (theoría). Nu i este dată ca atare, însă va căuta să vorbească despre ea și despre cele divine. Mintea resimte dintru început o stare de nedumerire sau perplexitate (aporía). În același timp, se mi nunează în fața unor astfel de lucruri. Este o stare ce trezește imediat percepția acută a propriei necunoașteri („Acela însă care se îndoiește și se minunează recunoaște prin chiar aceasta că nu știe“) (982 b
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Popasurile fertile prin Hong Kong, Macau sau Singapore l-au marcat profund prin cultura diferențelor în raport cu bătrâna Europă și a comentat, asumându-și, experiențe nu doar surprinzătoare. Acuitatea observațiilor, modul propriu de a se uimi, trimite cititorul în atmosfera specifică locului, perplexitatea neputând fi ignorată. Scriitorul matematician are privirea ageră și disponibilitatea de a evalua cu luciditate tot ceea ce se oferă privirii sale, documentându-se totodată spre a înțelege că miracolele au substanță de realitate. Asemenea parcurs intelectual devine pe măsura sporului
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Sinceră să fiu, nu mai aștept pe nimeni, răspunde Tamara, întorcîndu-se spre el. Mihai a încremenit cu mîna pe cheia băgată în yală. Dacă găseam femeia de serviciu, te așteptam în birou, surîde Tamara și, fără să ia în seamă perplexitatea bărbatului, pune mîna pe cheie și descuie ușa, apoi intră. Pentru cîteva minute, Mihai nu știe ce să facă. Se retrage lîngă fereastră și se așază pe colțul lăzii în care stă cactusul. O măsoară îndelung cu privirea: Pot jura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lui, doar, stă o puștoaică de vreo doisprezece ani, îmbrăcată într-o rochie de casă, cu un pulover pe umeri; ochi mari, albaștri, lucind plini de viață; gura conturată frumos, obrajii cu gropițe. Fata s-a emoționat și ea de perplexitatea bărbatului rămas în ușă. Eu așteptam un scriitor, dar a venit un fizician, socotind după punctualitatea cu care ați sunat... În cadrul ușii din stînga, stă Simona. Îi privește îndelung pe cei doi: pe Mihai și pe fata care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
face ca evaluarea oricărei alte limite să se miște între condescendență și adversitate. Disprețul nemărturisit al contemporanilor față de oamenii altor vremi ("sărmanii oameni din Evul Mediu!"), stupoarea în fața altor zei, contrarierea pe care o provoacă în noi obiceiurile altei nații, perplexitatea în fața cuvintelor altei limbi, exaltarea în fața peisajului autohton - vin toate din identificarea spontană cu sistemul meu de limite. Pentru că acest sistem captează tot ce e particular în noi, eu nu mă mai pot identifica cu calitatea integratoare de om. Există
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
conștiința a ceea ce îi datorează acestuia îl poate genera. Dar, pe de altă parte, el va cere acelei Europe istorice care l-a părăsit vreme de 45 de ani și care îl redescoperă acum cu un soi de bunăvoință și perplexitate să-i acorde dreptul nu la un răsfăț tardiv, ci la asistența de care el are nevoie pentru a vindeca în țara sa spiritele și sufletele deteriorate ale celor care nu au avut prilejul de a rezista prin cultură. Acest
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
păcate, aveam cursa spre Sibiu în zece minute. Îl rog să mă ierte că nu-i pot satisface rugămintea, și mă liniștește spunîndu-mi că se va descurca singur. Revin în Păltiniș spre seară și îl găsesc pe Noica în plină perplexitate. ― "Eu nu știu cum vă iese vouă cafeaua neagră. Am fiert-o o jumătate de oră tot adăugând apă și nu s-a colorat deloc. În schimb, am recuperat boabele." Și îmi arată 10-15 boabe de cafea puse la zvântat pe un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ceva. — Pot să-ți pun o Întrebare de natură personală, Daniel? — Firește. — Te rog să-mi răspunzi cu toată sinceritatea, zise el și Își drese glasul. Dumneata crezi că eu aș putea să devin tată? Probabil că mi-a citit perplexitatea pe chip, fiindcă s-a grăbit să adauge: — Nu vreau să spun tată biologic, fiindcă mă veți fi văzînd voi cam pricăjit, Însă, mulțumesc lui Dumnezeu, providența a binevoit să mă Înzestreze cu potența și forța virilă a unui taur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca presimțirea animalității din propriul ei sînge și recunoașterea prădătorului, Îmbrăcat În veșminte de in. Toate aceste gînduri i-au trecut prin minte În doar cîteva secunde, În timp ce Însăila un pretext cusut cu ață albă pentru a se retrage, dinaintea perplexității domnului Valls, a hohotului de rîs al lui Aldaya și a privirilor Înfrînte ale micii Ana, care se pricepea la oameni mai bine decît la muzică și știa că Își pierduse profesoara În mod iremediabil. O săptămînă mai tîrziu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
siguranță, în planurile lui nu intrase întâlnirea cu ea aici, pentru că surpriza îl impresionă grozav: se făcu atât de palid, încât chiar și buzele i se învinețiră. Deci, e adevărat! spuse el încet, ca pentru sine, cu o expresie de perplexitate desăvârșită. Ăsta-i sfârșitul!... Asta-i!... O să-mi dai socoteală chiar acum! spuse el deodată, scrâșnind din dinți și privindu-l pe Ganea cu o ură frenetică. Ai să... ah! Vocea îi era chiar sugrumată, chiar rostea cu greu cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
despre Pavlișcev fuseseră cauza. Din colțul lor, doamnele îl priveau ca pe un smintit, iar Belokonskaia avea să mărturisească ulterior că “încă un minut și ar fi vrut s-o ia la sănătoasa“. „Bătrâneii“ se pierduseră din prima clipă de perplexitate; generalul-șef privea nemulțumit și sever de pe scaunul său. Colonelul din domeniul tehnic ședea absolut nemișcat. Nemțoteiul chiar se făcuse palid la față, dar încă își mai afișa zâmbetul fals, uitându-se la ceilalți ca să vadă cum vor reacționa. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spuneți, am Întrebat, că se intră În criză nu din cauza divorțului de propriul partener, ci din cauza posibilului sau imposibilului divorț al celei de-a treia persoane, care a adus În criză cuplul din care faci parte?” Wagner mă privi cu perplexitatea unui neofit care Întâlnește pentru prima oară o persoană cu tulburări mintale. Mă Întrebă ce voiam să spun. În realitate, orice aș fi vrut să spun, spusesem greșit. Am Încercat să-mi fac raționamentul ceva mai concret. Am luat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tehnic, comercial, sau sunteți cumva În legătură cu vreun grup inițiatic...” Ne-am grăbit să-l liniștim. „Nu e pur exces de prudență din partea mea”, zise el, „dar n-aș dori să am de a face cu careva din OTO”. Apoi, răspunzând perplexității noastre: „Ordo Templi Orientis, bisericuța aia a ultimilor așa-ziși adepți ai lui Aleister Crowley... Văd că sunteți total străini de... Mai bine, așa n-or să fie prejudecăți din partea dumneavoastră”. Acceptă să ia loc. „Pentru că, vedeți, opera pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui. — Ei, dar n-a mers rău, nu-i așa, mai ales pentru un tip care doarme din picioare? Ar trebui să mă auzi cînd sînt puțin odihnit. Îți jur, sînt ucigător. Își mușcă buza și expresia aceea de ușoară perplexitate Îi traversă fața. Nu ești o halucinație de-a mea, nu-i așa? — După cîte-mi dau seama, nu, zise ea scuturînd capul. — Ei, așa zici tu. Toate halucinațiile sînt istețe. După cîte știu eu, s-ar putea să mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să-l citiți. Pentru a detecta diferențele între cyborg, corp transgenic și avatar și mai ales să înțelegeți până unde viața virtuală mai e o viață. Debugging la generatorul postmodern Cartea Luciei Simona Dinescu a stârnit două reacții: una de perplexitate în fața unui subiect foarte nou în România și alta, tot de perplexitate, față de abordarea exhaustivă a acestuia. O carte în care densitatea de concepte pe centimetru pătrat de pagină concurează cu multitudinea de perspective teoretice. Pentru că, în fond, Corpul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]