1,115 matches
-
din stație înainte de a traversa strada. Clădirea Academiei, aflată de cealaltă parte a străzii, era imensă. Geamurile, la ora 21:30 când veneam de la gară, erau aproape toate luminate, semn că studenții au terminat cursurile și sunt în cameră. Pe pervazuri se vedeau pachete cu alimente și sticle puse la răcoare. „Bine că am scăpat de cele două genți grele”, mi-am spus în gând. Grele gențile ca și examenele de la filosofie și de la comerț exterior. Nu aveam timp de învățat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
înfățișare comună, cu sprâncenele împreunate, un nas curbat și scurt, își vopsea părul negru cu o loțiune pe care o comanda prin poștă de la Altoona; aplica acest lichid cu periuța de dinți pe care o ținea într-un pahar pe pervazul ferestrei din baie; acesta le dădea cozilor ei un luciu indian straniu. Îi cădeau de-a lungul obrajilor până la eșafodajul complicat al gușii. Ochii ei negri erau mici dar atât de blânzi că te zăpăceau; era asemeni unui papă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ea? Dacă nu, o să creadă ca e șeful la noi în casă, femeia e o tigroaică. Eram în vechea noastră cămăruță în care straturile de tapet scorojit făceau burți, iar zăpada confortabilă bătea uscat în fereastră și se așternea pe pervaz. Sigur o să încerce să facă ceva. Mi-a dat deja de înțeles. Da’ ce ți-a spus? Că mă iubește, mi-a spus cu un rânjet sumbru. E apucată. Ce spui? Păi n-are aproape patruzeci de ani?! Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că stătea acolo să fie sigur că nu mă înec. Cumva se și răzbuna pe mine într-un mod obscur, cum stătea acolo și mă compătimea. Oricum, ședea lângă peretele frumos și uscat pe care cădea soarele ce pătrundea peste pervazul unde aterizau porumbeii cu piciorușele lor roșii și cu aripile care fluturau într-un nor de praf și paie. Uneori chiar își culca obrazul pe tencuială. Știam că făcusem o greșeală. Și cum zăceam acolo și mă gândeam la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Kayo. Păi mi-ar plăcea. Mă gândesc și eu adesea. De fapt chiar astă noapte am visat că mă însurasem, dar că nu era plăcut deloc. M-a întors pe dos. Visul a început bine. Veneam de la slujbă și pe pervaz erau niște păsărele frumoase, și miroseam carnea care se frigea pe grătar. Nevastă-mea era foarte arătoasă, dar ochii ei frumoși erau plini de lacrimi, niște lacrimi mari și grele. „Lu, ce s-a întâmplat?“ i-am spus. Iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la telefon când e ușa deschisă. I-am răspuns că nici eu nu sunt și am dat să plec. Dar chiar în clipa când am străbătut spațiul dintre cele două paturi, am observat o valijoară pliantă de pânză, așezată pe pervazul ferestrei. O clipă, am avut impresia că e geanta mea de voiaj ajunsă în chip miraculos, din proprie inițiativă, de la gara Penn, unde o lăsasem, în apartamentul meu. Pe urmă mi-am spus că, probabil, îi aparține lui Boo Boo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-i țină tovărășie omului fericit.“ Am citit însemnarea de mai sus o singură dată, pe urmă am închis jurnalul și l-am luat cu mine în dormitor. L-am așezat la loc în geanta de voiaj a lui Seymour, de pe pervazul ferestrei. Pe urmă, m-am lăsat - mai mult sau mai puțin deliberat - pe patul cel mai apropiat. Se pare că am adormit - sau am căzut, poate, în nesimțire - chiar înainte să mă întind. Când m-am trezit, o oră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
uită la copil, ei da acolo unde stătea copilul era o zi senină de primăvară, soarele strălucea, prin fereastra din spatele lui, larg deschisă, copacii în floare revărsau miresme dulci-amărui, ba chiar și păsările veniseră în stol să ciugulească cine știe ce pe pervaz. Nu-i veni să-și creadă ochilor. Se întoarse să-i spună ceva mamei, dar ea, cu fața spre fereastră, rămăsese fără grai : o jumătate de fereastră era înghețată, gerul desenase flori mari de gheață, viscolul troienise grădina, era întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și albăstrele până departe. "Și tu să mă ierți", șopti mama. Abia atunci au cutezat să-și întindă mâna și așa, în vârful picioarelor, au intrat amândoi în cerul copilului acolo unde gândurile lui desenaseră, cu lumină, primăvara. Acolo, pe pervaz, îngerul își făcuse cercei din cireșe și tocmai se admira într-o picătură de rouă. Îi stătea bine așa, în plină lumină. Era fericit. Reușise să le spună că fiecare-și făurește lumea cu gândul și inima sa de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o vorbă, te omor! Femeia aruncă scîndură pe stiva de lăzi, mai aruncă o privire încruntată fetei, apoi se întoarce și iese. Merge în bucătărie, bea o cană cu apă și urcă la etaj. În dormitor, rezemat cu șalele de pervazul ferestrei, soțul stă cu icoana în mînă, privind-o lung, în timp ce-i scoate cu grijă sticla, să vadă ce scrie pe marginea de jos a hîrtiei. Ia te uită, îl ia în rîs nevasta începi să te pocăiești după cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
coroană de lumină sfinții, ai? Zăăău?! se miră soția, întinzînd mîna să ia rama cu poza în mijloc. Ai-ai-ai! clătină ea din cap n-au coroană... Pînă să mai zică ceva soțul, care continuă să stea lipit de pervaz, surîzător, ea prinde zdravăn în mînă rama, găurind cu degetele hîrtia și începe să-l lovească, întîi în frunte, apoi unde nimerește. Na coroană, pușlamaua dracului! După ce că te-am adunat de pe străzi, te-am făcut om, ai familie, copii, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca o familie reunită la patul unui copil bolnav. Pe cuvertura patului erau împrăștiate ambalaje viu colorate, cutii cu bomboane, animale de jucărie, cărți din colecția „Penguin”, țigări de proveniență exotică iar șirul de vaze cu flori de pe noptieră și pervazul ferestrei dădea cămăruței albe de spital aspectul unei florării. În rezervă domnea o atmosferă de Crăciun. Sprijinită de perne, Georgie arăta exact ca o fetiță emoționată. Era cam prea îmbujorată iar fața ei era încă puțin buhăită. Părul, ciopârțit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la capul patului, foarte aproape de ea, pe o parte iar eu pe cealaltă. Antonia se cocoțase în pat, cu picioarele strânse sub ea, iar Alexander se sprijinea de bara de la picioarele patului. Honor Klein, în spatele lui Palmer, se sprijinea de pervazul ferestrei. — Of, Doamne, v-am dat atâta bătaie de cap! spuse Georgie. Mă simt cât se poate de prost! — Totul e bine când se termină cu bine! răspunse Antonia și mâna ei atinse instinctiv mâna lui Georgie care mângâia cățelușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
n-ar fi insistat Linda. Dar, dacă așa stăteau lucrurile, atunci trebuie că aceasta regreta amarnic. În focul discuțiilor de după rezultatul votului, Lesley Își părăsise locul. Fundul ei Îmbrăcat În țesătură sintetică galbenă era sprijinit Într-un unghi sugestiv de pervazul ferestrei ocupat de Derek, iar ea Îi zâmbea, Întinzând mâna după țigară. El se aplecase Înainte pentru a i-o oferi și, prefăcându-se că-și caută echilibrul, mâna Îi zăbovea apreciativ pe liniile bine conturate ale posteriorului ei. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu pași mari zona de la intrare. Ușile principale se Închiseră cu zgomot după el. Linda ar face bine să treacă În viitorul buget și plata pentru câteva seturi noi de balamale. M-am uitat la Lesley. Era tot sprijinită de pervaz, iar țigara ce-i servise drept pretext pentru a se apropia de Derek ardea mocnit, uitată printre degetele ei. Pe chip avea o expresie de mulțumire de sine, ca o pisică ce tocmai a mâncat smântâna, dar care Încă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fi complet epuizat În următoarele două zile, dar mă Împotrivisem cu dârzenie oricăror eforturi depuse În scopul de a mă implica și pe mine În ele. Aveam tot atâta instinct matern ca o femelă de cuc. Într-un colț, sub pervazul ferestrei, erau Îndesate jucăriile prea mari pentru a Încăpea În dulap, anume un ceainic uriaș, ceva ce ar fi semănat cu un cort amerindian demontat, dacă primii locuitori ai Americii ar fi folosit ca material de construcție folii de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
colonie de păsări care domicilia În zonă, petrecându-și timpul plimbându-se agale pe acoperișurile caselor de peste drum, stând pe marginea jgheabului de scurgere minute În șir, Încremenite ca niște statui, Înainte de a se decide să se lanseze de la un pervaz la altul, cu bătăi greoaie de aripi. Porumbeii Încă nu isprăviseră când am ieșit din baie. Micuța cameră de zi a lui Janey, opulentă și Încărcată de brocarturi bogate ca și stăpâna, trezea amintiri legate de mirosul intens și primitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
treabă. — Doamne. Și-acum o să se găinățeze din nou acolo, iar dimineață, o să găsesc bucăți de ceva vâscos și cu pete negre prelingându-se pe perete. Câteodată, jur că țintesc direct către periuța mea de dinți. Și se fâțâie pe pervazul de afară, de pe vremea lui Pazvante Chioru’, așa că nu Îndrăznesc decât să crăp puțin fereastra. Proprietarul nu vrea să astupe grătarul. Zice că regulile de sănătate și siguranță interzic asta. Janey se trânti pe scaun. Începeam să mă simt vinovată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
urcase scările în goană și intrase în camera Stellei. Cu câtva timp în urmă, Stella mutase în camera ei micuța colecție de figurine netsuke, daruri de la tatăl ei, care împodobea înainte consola căminului din camera de zi. Le înșiruise pe pervazul alb al ferestrei din fața patului ei. Și în această dimineață, George dăduse buzna în cameră, înarmat cu ciocanul, gustând cu anticipație opera de distrugere. Dar pervazul alb era gol. Se uitase prin cameră, deschisese sertarele: nimic. Micul cârd de omuleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tatăl ei, care împodobea înainte consola căminului din camera de zi. Le înșiruise pe pervazul alb al ferestrei din fața patului ei. Și în această dimineață, George dăduse buzna în cameră, înarmat cu ciocanul, gustând cu anticipație opera de distrugere. Dar pervazul alb era gol. Se uitase prin cameră, deschisese sertarele: nimic. Micul cârd de omuleți și animale din fildeș dispăruse. Probabil că Stella, prevăzându-i furia, venise pe furiș și le luase. Le prețuia mult, ca semne de afecțiune din partea tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
senzația că ar fi o servitoare. — Dați-mi voie să vă iau umbrela. Domnișoara Meynell vă așteaptă în camera de zi. Tom, care nu purta un pardesiu, îi înmână umbrela din care picurau stropi de ploaie. O lumânare plasată pe pervazul ferestrei le ilumina doar jumătate din față și le proiecta umbrele lungi pe zid. Tom intră în camera de zi, ținând în mână lalelele călcate în picioare. Pearl strigă de afară: — O să vă aduc îndată mai multă lumină. Două lumânări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
doar jumătate din față și le proiecta umbrele lungi pe zid. Tom intră în camera de zi, ținând în mână lalelele călcate în picioare. Pearl strigă de afară: — O să vă aduc îndată mai multă lumină. Două lumânări, una așezată pe pervazul ferestrei și a doua pe măsuța de bambus cu placă de cristal, răspândeau în cameră o lumină difuză, ca de biserică. Hattie refuzase, ostentativ, să-și ridice părul. Îl strânsese rigid, într-o coadă groasă, care-i atârna pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de a renunța la cântat. Și când se afla cu domnul Winstock, nici Emma nu o putea înțelege. Acum, însă, se afla cu domnul Hanway. Soarele nu strălucea niciodată în apartamentul domnului Hanway, dar se strecura pieziș pe fereastră iluminând pervazurile albe și perdelele de voal care nu erau nicicând date într-o parte. Cei de peste drum, nu cunoșteau nimic din viața profesorului de canto. Lumina de acum îi amintea lui Emma de răsăriturile din Bruxelles. Se gândi: „Și chiar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
moară. E necesar să ne lipsim de lumină din cauza blestematelor ăstora de plante din geam? întrebă Brian. Îmi place să simt ceva viu în preajma mea, răspunse Gabriel. Și eu nu sunt ceva viu? înseamnă că trebuie să mă întind pe pervaz în timp ce speli tu vasele? Scuză-mă. Am să le mut de acolo. Și aș dori să nu mai fumezi în bucătărie, fumezi peste chiuvetă și fumul se impregnează în vase... Trecuseră două zile de la evenimentele petrecute la Papuc, (acestea avuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte bizar, care se petrecuse cu o săptămână în urmă. Într-o după-amiază, când era singură în casă și spăla niște cratițe la chiuveta din bucătărie, îi auzise pe Zet lătrând în grădină. Uitându-se printre ghivecele cu plante de pe pervaz, avusese uluitoarea priveliște a unui bărbat gol care alerga de-a curmezișul peluzei. Nu-și putea da seama dincotro venise. Părea foarte preocupat să iasă din grădină, cățărându-se pe unul din garduri, fie pe cel din dreapta, fie pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]