1,095 matches
-
parem adesea. 4. Lacul castaniu, cel dinaintea furtunii, lacul pe care ninge toamnă. 5. Acum se prefacea în amintire, îndoita de propunerea ritmului amețitor al jăratecului. 6. Se ivea încet, o pălărie îi acoperea ochii, dar am văzut ieșind de sub pervaz o licărire prin fanta perdelei tipărite greu. Și atunci ochii i s-au aprins înveninați de durerea serii. Fusese doar exercițiul ei de Yoga din grădina învecinată cu iazul căprui. 7. Pentru că nu avea cum să părăsească micul dejun în
DETALII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366371_a_367700]
-
largi, legate deasupra labelor picioarelor cu băieri; în picioare, „pă gol”, avea niște papuci din „trențe”, iar peste mijloc se încinsese de mai multe ori cu un brâu lat, brodat peste tot cu romburi roșii și negre. A luat de pe pervazul ferestrei o sticlă cu „gaz”, din care și-a turnat puțin în palma de la mâna dreaptă, și, cu ambele mâini, și-a masat bine pielea capului. Eu am strâmbat din nas, iar moșu’, observând asta, mi-a zis: - Ce, bă
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
-mă că s-a întâmplat ceva cu el. Să-i scotocesc prin cămară nu-mi permiteam, așa că m-am hotărât să-l aștept. Cum stăteam așa, descumpănită, am auzit un tril și am văzut o păsărică ce se așezase pe pervazul ferestrei de la bucătărie, ațintindu-mă cu capul lăsat pe o parte, de parcă aștepta de la mine ceva. În clipa aceea, m-a străfulgerat parcă o lumină și mi-am amintit de bucata de cocă pe care o pusesem în frigider. Am
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătușa lui Victor, tăia în două cu cuțitul câteva cepe, alegea cupele mai mari în care punea câte o lingură de sare și le așeza cu grijă pe pervazul ferestrei în ordinea lunilor. Acele cupe de ceapă care aveau în ziua de Sfântul Vasile mai multă umezeală în ele, avertizau că lunile respective vor fi ploioase. Așa „decretase” mama Ioana și anul acesta după studierea cepelor sale în ziua
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
zgomotul nebun al ploii care părea să încerce să sfâșie consola ancorată sub acoperiș, chiar în dreptul biroului lor. Radu se ridică greoi de la locul lui și trase șnurul jaluzelelor, acoperind imaginea dezolantă a apei care se scurgea șuvoi în lungul pervazului îngust. George își desprinse pentru câteva clipe privirea de pe ecran și zâmbi scurt. - Nu-ți place ploaia! - Mă deprimă de-a dreptul și, când sunt deprimat, trebuie să mănânc. - Să mănânci... sună bine. Azi am sărit peste micul dejun și
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
sufocant. Nu se putea concentra asupra programului la care lucra, așa că țâșni în picioare și începu să măsoare în pași distanța de la ușă până la fereastră. - Nu vrei să stai totuși jos? Îmi distragi atenția. O rafală nouă și viguroasă, seceră pervazul, sacadat, ca o mitralieră naturală. Radu se trezi că trage cu putere de jaluzele. - Uită-te și tu! Doar privește la toată apăraia asta blestemată. - Mai sunt zece minute, ai răbdare, omule! Radu porni să-și adune lucrurile de pe masă
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
Strofe > Atasament > SIMILITUDINI... Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1817 din 22 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului SIMILITUDINI... Ca într-o oglindă, mă regăsesc în omul meu de zăpadă... Cât am fost de bucuroasă când „l-am înălțat” pe pervazul ferestrei, El, singurul proprietar al geamului și al inimii mele... Acum, ca și sufletul meu, pare o cetate ruinată și părăsită... Încet-încet și-a pierdut gura - deci, adio exprimare prin cuvinte, a rămas fără nas și fără un ochi și
SIMILITUDINI... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366240_a_367569]
-
pașol na turbincu vidma”, când a venit colțata să-l ia și să-l ducă acolo unde împotriva voinții noastre ne duce pe toți, chiar dacă dăm din picioare, ne ascundem sub pat, sau ne proptim cu mâinile și picioarele în pervazul ușii. Vichentie, Tuzik și cu mine cutreeram toate râpile și coclaurile din preajma Vărzăreștiului, satul meu de baștină și Vichentie mă învăța numele la toate bălăriile și buruienele și la ce sunt ele bune, dar din păcate el îmi spunea în
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
ucigător de năucitoare te lași privită printre canaturile ușilor de un băutor de vinuri siracuze care se îneacă în fluidul amforei căruia îi plânge toamna în priviri lângă vaza bolnavilor trandafiri care aiuresc murind leneș la fereastra închisă uitați pe pervazul părăsit decurând de rândunelele ce-și făcuseră cuibul deasupra lui te rup din reverie așa despletită din somn plutim într-un ocean al inocenței atunci când se răstoarnă clopotul lunii peste idealurile noastre degeaba strângem agavele speranței nălucile noastre alunecă prin
AŞCHII DE AMINTIRI CA IZVOARELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351296_a_352625]
-
pun ceașca de cafea. Care ceașcă mi se pare întotdeauna prea mică. Nu știu și nu îmi place să-mi ghicească cineva în cafea. Eram tânăr de tot, mă aflam în cabina telex a intreprinderii pentru corespondență, am zărit pe pervazul ferestrei o ceașcă din care băuse cineva o cafea, am privit-o și am spus ce mi-a trecut atunci prin cap: Aoleuu, drumurile o omoară pe fata asta, pentru că văzusem prea multe șănțulețe prin care se scurseseră cele din
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi peste trăirea noastră Când iarna-i ca o coapsă de femeie. Se zbate gându-n pleoapele-nserării Lăsând pe scutul clipei urme frânte Și-mbrățișând fantasma depărtării Când
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
pun ceașca de cafea. Care ceașcă mi se pare întotdeauna prea mică. Nu știu și nu îmi place să-mi ghicească cineva în cafea. Eram tânăr de tot, mă aflam în cabina telex a intreprinderii pentru corespondență, am zărit pe pervazul ferestrei o ceașcă din care băuse cineva o cafea, am privit-o și am spus ce mi-a trecut atunci prin cap: Aoleuu, drumurile o omoară pe fata asta, pentru că văzusem prea multe șănțulețe prin care se scurseseră cele din
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]
-
pun ceașca de cafea. Care ceașcă mi se pare întotdeauna prea mică. Nu știu și nu îmi place să-mi ghicească cineva în cafea. Eram tânăr de tot, mă aflam în cabina telex a intreprinderii pentru corespondență, am zărit pe pervazul ferestrei o ceașcă din care băuse cineva o cafea, am privit-o și am spus ce mi-a trecut atunci prin cap: Aoleuu, drumurile o omoară pe fata asta, pentru că văzusem prea multe șănțulețe prin care se scurseseră cele din
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
bucătărie. Acolo a crescut un corcoduș falnic și pe crengile lui în fiecare dimineață vine și cântă: gugu-ștuc, gugu-ștuc... Noi, când îl auzim, deschdem fereastra, îl strigăm pe nume și îi punem firimituri de pâine, sau boabe de grâu, pe pervazul ferestrei. Sunt zile când nu părăsește‚ “teritoriul” ce simte că este al lui. Al doilea an a venit cu soția lui, au făcut cuib într-un ghiveci de flori, de pe balconul cel mare unde frunzele viței de vie creează o
PRIETENUL MEU GUGUŞTUCUL, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352048_a_353377]
-
la rose l’important", dublată în urechea internă de Gilbert Bécaud, se retrase în odaia sa pentru energizare... Camera atât de sobră, cu o singură pata de culoare în albul exclusiv al pereților, al mobilei, al perdelei, era străluminată dinspre pervaz de un trandafir învolt de un galben aprins, cu tente de cărămiziu, care se ridica dintr-un ghiveci închipuind o împletitură de nuiele, etalând pe tija grosuță câteva perechi de frunze oricând verzi și pufoase, pe alocuri apărate de niște
C’EST LA ROSE... de ANGELA DINA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352196_a_353525]
-
pun ceașca de cafea. Care ceașcă mi se pare întotdeauna prea mică. Nu știu și nu îmi place să-mi ghicească cineva în cafea. Eram tânăr de tot, mă aflam în cabina telex a intreprinderii pentru corespondență, am zărit pe pervazul ferestrei o ceașcă din care băuse cineva o cafea, am privit-o și am spus ce mi-a trecut atunci prin cap: - Aoleuu, drumurile o omoară pe fata asta, pentru că văzusem prea multe șănțulețe prin care se scurseseră cele din
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
mutat. Pentru mine era visul pe pământ. Mă urcam în foișor și priveam stelele. Eram mai aproape de ele. Aveam impresia că le ating cu mâna. Pe jos casa avea scândură. Avea și o prispă mare, cu scândură pe jos.Pe pervazul prispei mama a sădit mușcate roșii în glastre din pământ ars. Începusem și eu să mă laud la alți copii de la școală că stau într-o casă mare. Am luat-o în această casă și pe sora lui tata, care
STAFIILE DE TITINA NICA TENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355819_a_357148]
-
vara caldă trece, Eu îmi zic mai mult în glumă, Chiar se face timpul rece. Dar păstrez considerentul, Și concluziile tale, Mă îmbrac tot în cămașă, În picioare-mi iau sandale. Nu țin cont nici dimineața, Când văd bruma pe pervaz, Nici când aerul cam rece, Mă-nroșește în obraz. 1963 Referință Bibliografică: Fără comentarii / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 272, Anul I, 29 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FĂRĂ COMENTARII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355835_a_357164]
-
alergând printre nămeți - vine Moș Crăciun! Mențiune -Valeria Tamaș Lacăte grele - umbrele castelului dincolo de porți Etapa 59 - 5 I 2009 Locul I - Corneliu Traian Atanasiu îmbrățișare - un cerșetor și-un câine pe-o gură de... canal Locul II -Livia Ciupav Pervaz cu vrăbii - doar o firimitură și cât tărăboi! Locul III - Cristi Iordache stele de gheață - la gura izvorului tremură luna Mențiune - Ioan Marinescu-Puiu Mai trece un an - rezist tentației să mă iau după el Mențiune - Gabriel Iordan Dorobanțu Crăciun - un
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
și dialectica eroului principal(s.n)se întindeau și se umflau ca năvala de ape a unui fluviu. Totul era făcut să pregătească nu acțiunea, ci pateticul și ceea ce nu pregătea pateticul era respins”. Dacă Blaga numea ”Miorița” ”Imn cu pervaz de baladă”, sesizând necesitatea unor disocieri de specii și genuri pe care literatura orală a românilor le cere, ” Meșterul Manole” este o ”doină” tragică despre dorința de veșnicie în celebritate strecurată pe ușa întredeschisă a unui locaș de cult. In
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356783_a_358112]
-
aia deplină cuprinsese deja pămîntul întreg și parcă doar iarba mai respira, iar rîul amuțise și el, scurgîndu-se leneș printre pietrele pe sub care se ascundeau peștii. Estera întinsese masa în camera de la stradă, deschisese ferestrele, pusese ghivecele cu mușcate pe pervaz, aranjase covoarele și fața de masă albă parcă strălucea și ea, bucuroasă de musafiri. Se îmbrăcase cu o rochie roșie, care îi scotea în relief tenul ei alb și ochii mari și luminoși și parcă era mai frumoasă ca niciodată
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
dulce și înceată i se cobora de la cap înspre tălpile picioarelor ce tremurau. Ochii priveau perdeaua murdară ce se pierdea încet, puțin câte puțin, în ceața ce i se părea că o învăluie. A întins mâna să se prindă de pervaz, dar nu a mai apucat. L-a simțit cum lunecă pe sub palmă la fel ca și zidul ce și apăsa asperitățile pe vârful degetelor ei. A mai apucat să pună palma pe podea, ca ultim gest conștient, înainte de a cădea
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
bucătărie. Acolo a crescut un corcoduș falnic și pe crengile lui în fiecare dimineață vine și cântă: gugu-ștuc, gugu-ștuc... Noi, când îl auzim, deschdem fereastra, îl strigăm pe nume și îi punem firimituri de pâine, sau boabe de grâu, pe pervazul ferestrei. Sunt zile când nu părăsește ‚ “teritoriul” ce simte că este al lui. Al doilea an a venit cu soția lui, au făcut cuib într-un ghiveci de flori, de pe balconul cel mare unde frunzele viței de vie creează o
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
Restul albinelor sunt albine lucrătoare. Uite, aici, în insectar am o albină lucrătoare pe care am prins-o când a intrat într-o vară, în bucătărie. Am uns un borcan cu ulei pe dinăuntru și când s-a așezat pe pervazul ferestrei, am reușit s-o captez în borcan, lipindu-se de marginile unse, dinăuntru, ale borcanului. - Mie îmi place mierea bunico, mami și tati îmi îndulcesc ceaiul sau lăpticul de dimineață, cu miere, în loc de zahăr. Uneori o mănânc și pe
INSECTARUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356664_a_357993]
-
amintesc ne-am văzut zi de zi. Diminețile cursurile erau prozaice. Mâncam cornuri în timp ce studiam. Răsfoiam setoși cursurile, mereu eram gata să intervenim la o noțiune de absurditate. Nopțile începusem să le păstrăm pentru noi, revelații și misticism, suspendați pe pervazul vieții. Uneori fumam dintr-o singură țigară. În vara aceea a plouat necontenit, până când Dâmbovița s-a învolburat în matcă și în cele din urmă a inundat voios străzile și bulevardele capitalei. Ne-am trezit bucuroși ca într-o dimineață
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]